Sub semnul/Zodia neputinței

A fost Congresul PSD. Și? N-au reușit să se dezbare de obsesii deși, să fim cinstiți, au doar una: Traian Băsescu. De unde și oferta social-economică pentru România: “jos Băsescu”! Deh, Congrese, după Congrese, cheia marilor succese.

Pe Mircea Geoană îl paște domiciliul forțat la Dămăroia – a trimis la Congres un text “infantil politic”, să-l citez pe Liviu Dragnea, băiatul care stătea cu mânuța pe pulpa “Mihaelei, dragostea mea” în timp ce soțul, acum “infantil politic”, se lupta, în direct și la o oră de vârf, cu balaurul Traian Băsescu. Ce apucături de partid democrat mai au și ăștia de la PSD, să nu lase omul să caște gura să spună ce are de zis – curat “noapte a democrației pentru România”…

Năstase, celebrul nepot al Mătușii Tamara, a spus glumițe. Știu și eu una de pe vremea guvernării sale: “din momentul în care Năstase s-a suit în prima Dacie Solenza, la lansarea produsului, întregii game au trebuit să-i schimbe denumirea în InSolenza”. În rest, despre “Însuși El”/”El, Însuși”, cum îi plăcea să i se spună, nu mai știu glume, ci doar fapte penale. O glumă-i doar modul în care se aplică Legea în ceea ce-l/ce-i privește pe el și pe alții ca el. Numai la noi “unde-i Lege, nu-i tocmeală – doar talk-show”.

Ion Iliescu și-a exprimat, cu voia auditoriului, ultimul pe listă, nostalgiile și sau Alzheimer-ul: „Azi, aici mi-am amintit de Frontul Salvării Naționale și de spiritul de militant pe care îl aveam atunci [care] trebuie să rămână viu, treaz și să continue, generație de generație în PSD. Este un mesaj pentru social-democrații tineri”. Deh, taică: s-o luăm de la capăt cu “spiritul militant”? Nu ne ajunge din 1946, încoace?

Oricum, mesajul despre “militantism” era adresat noilor mineri ai lui Ion Ilici Iliescu – sindicaliștii; mă rog, liderilor de sindicat (cei cu: vila de 1 milion de euro, mașina de 500 de mii de euro, sindicatul “priceless”/de neprețuit). Doar suntem în Kapitalism, am asistat, sâmbătă, la cerere și la ofertă: social-democrații au făcut apel la toate sindicatele ca în ziua dezbaterii moțiunii de cenzură să fie grevă, precizând că, fără o presiune publică, voturile Opoziției în Parlament nu vor fi suficiente, liderii de sindicat au acceptat. „Vom fi în perioada următoare împreună, dumneavoastră manifestându-vă în Parlamentul României (…) dorim ca pe perioada dezbaterilor să fim în stradă, în mod civilizat, să respingem tentativele de manipulare pe care actuala putere, cu siguranță, va încerca să le inducă. Să ieșim împreună învingători”, a spus Dumitru Costin, liderul BNS (îl găsiți și la materialul cu “greva spontană” de la Finanțe). Deh, Dumitru Costin confundă problemele sale cu justiția ca fiind cele ale sindicaliștilor…

Când vorbim despre clasa politică, cea puită la sânul fostului Partid Comunist Român și, în special, despre cei care s-au perindat pe la guvernare, vorbim despre neputință sau despre ticăloșenie? Așa, la modul general… ?!

Zice Andrei Gheorghe – mă rog, un impertinent, un om care pozează într-un amalgam de Eastwood și Stalone (un dur injectat cu botox): „ Jocul lor e o continuă alianţă. Ei trăiesc pentru o juma’ de secundă şi se argumentează: «Ce, bă, îmi face cineva statuie!?». Cel mai mişto e asta: «Puşcăria trece, banii rămân!»”.

Sau, când vorbim despre noi, ăștialalții – „ceilanți”, să citez un clujean de-al meu -, nerăbdarea, după 20 de ani de frecant menta și de “las’ că merge și așa”, să fie cea care ne dă valoarea lehamitei/neîncrederii/desființării cu orice preț a adeversarului?

Să zicem așa (cum se vede, sau cum avem “surse” prin interior): nimeni nu vrea să facă nimic. Tuturor le este frică sau, pur și simplu nu vor, să facă restructurări. Să desființeze agenții, departamente, direcții, servicii, birouri și cauze – omenești, nu am inventat eu lanțul slăbiciunilor -, ar cam fi destule: de la incompetență (cei care nu știu), la cei care nu vor să-și pună oamenii pe drumuri “c-au muncit și au luptat” (cum ziceam, “lanțul slăbiciunilor”) și până la cei cărora le este frică c-au să se pună rău cu sistemul, cel în care se vor întoarce într-o zi, că n-au să fie veșnici șefi sau miniștri. Rezultă că, sistemul este nereformat, nu nereformabil, că cei care ar vrea ceva nu prea știu ce vor, nu au cea mai vagă idee unde sunt, nu știu la ce s-au înhămat să conducă și doar au vaga idee către ce ar vrea să se îndrepte. Sau, că există întotdeauna un „sau”, habar nu au să comunice și-i lasă pe alții, în special adversarii politici, să o facă în locul lor.

Căci, de bine de rău, dacă citești printre rânduri sau pui un specialist să-ți explice (că vrei să înțelegi, nu numai să distorsionezi realitatea și să inciți la ieșitul în stradă) câte ceva pozitiv se mai vede: măcar am atins, în proporție de 80% – și mai este din an -, obiectivul de restabilire a echilibrului bugetar, evitând, în aceeași proporție falimentul de stat pentru 2010. Când lucrezi/operezi în condiții de avarie, cu luminițele roșii pâlpâind amenințător și cu spatele la zid, minunatele programe de relansare nu prea își au rostul – decât dacă vrei să te lauzi, populist, c-ai să faci ceva din moment ce nu sunt bani. Cum ar fi dacă fiecare gargară electorală ar fi luată la bani mărunți, să arate, lăudătorul, de unde scoate banii… ?! Că altfel avem numai discuții. Cum discuții/gargară avem acum pe toate luările de poziție ale Opoziției: “să facă și ei ceva”, ”să vină cu un program”, ”să acorde stimulente fiscale”… Doar generalități. Parcă s-ar adresa numai unor handicapați.

De ce nu vedem că reformarea sistemului de pensii este blocata de către “opozitie” în Parlament; că reforma sistemului de salarizare are aceeași soartă; la fel reforma sistemului de sănătate și reforma educației? Toate sunt „pălituri” „crânșine” asupra sistemului – realizarea lor ar mai drena din spaimele celor care se văd înapoi la cheremul acestuia. Cu condiția să mai se rupă și lanțul slăbiciunilor.

Altfel vom pune biciul numai pe boul care trage.

Acest articol a fost publicat în Politichie de mărgăritar și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Sub semnul/Zodia neputinței

  1. Carusel zice:

    Pentru conformitate, in august, guvernul îşi mentinea angajamentul de a concedia 74.000 bugetari pana la sfarsitul anului, după ce a disponibilizat deja 27.000 salariati, sa renunte la minimum 15.000 angajati în 2011, sa mentina înghetate pensiile şi să elimine al 13-lea salariu, primele de vacanta şi subventiile de incalzire.
    Dau aceste cifre fiindca mi se pare ca discutam prea mult in generalitati si cu prea mult resort umoral. Deci obiectivul guvernului, asumat si cu FMI, e cuantificabil si usor de evaluat. Ramane sa discutam daca ni se pare mult sau putin sa reduci aparatul bugetar cu 10% intr-un an dupa ce a fost dublat in perioada a cinci ani anteriori. Totodata, guvernul s-a angajat faţă de FMI că legislaţia de implementare a legii de salarizare unitară va include mai puţine sporuri, va introduce un sistem prin care salariile bugetarilor vor fi corelate cu cele din privat şi vor fi legate de responsabilităţile angajatului la locul de muncă şi de calificare. Culmea, noi il acuzam pe Boc ca mentine sporurile nesimtite, in timp ce “opozitia” din parlament ii blocheaza legea de reformare a sistemului de salarizare. Kafka, frate!

  2. Domnul Goe zice:

    Cand iei o administratie cu peste un milion de functionari, cu o structura de salarizare total netransparenta, cu o enorma rezistenta la schimbare, e greu sa speri ca o repari in sase luni. Schimbari au avut deja loc, se vor produce in continuare, gradual. Boc a schimbat trendul imprimat de PSD si PNL de supradimensionare a administratiei cu propria clientela, am inteles ca toate salariile sunt publicate pe web-site la ministere (correct me if I’m wrong). Exista o rezistenta enorma la schimbare si in PDL, insa gradual lucrurile se vor misca si acolo. E adevarat ca exista o clientela de tip mafiot si acolo. Legea salarizarii unice ar fi urmat sa elimine si sporurile de care vorbesti. Avem peste 1 milion de bugetari şi o putere politică căreia îi e frică sau nu vrea să restructureze sistemul bugetar. Guvernul Boc găseşte tot felul de improvizaţii numai pentru a evita restructurarea. Ce s-ar fi făcut Boc dacă era în locul lui Ciorbea?
    Cît despre guvernările ADA (2005-2007), PNL-PSD (2007-2008) şi PDL-PSD (2009), nu au făcut decît asistenţă socială de lux, dînd ajutoare sociale lunare de cîteva mii de lei (mă refer la salariile şi primele bugetarilor angajaţi inutil).
    Am citit de curînd că aproape toate autorităţile locale au mărit fondul de salarii şi prime cu pînă la 70% cu o lună înainte de reducerea cu 25%. Astfel scăderea cu 25% făcută de guvernul Boc nu a însemnat decît o creştere cu 12.5% (la o creştere în luna anterioară cu 50%).
    De ani de zile ţinem pe bani sute de mii de bugetari (unii de lux) în timp ce în privat şomajul creşte, falimentele se înmulţesc, salariile scad. Iar noi ne jucăm de-a galeriile de fotbal. Singura problemă care-i macină pe comentatori e soarta echipei favorite. Hai Steaua, să moară Dinamo. Sau, la voi pe Somes: Hai U, sa moara CFR.

  3. sareinochi zice:

    @Carusel,
    Cam cum scriu mai sus: sistemul este la mana/indemana Parlamentului – nu a Guvernului. Guvernul doar nu stie sa comunice acest lucru.

  4. sareinochi zice:

    @Dl. Goe, de acord cu ce scrii
    dar, cred ca aici te inseli (cel putzin din informatziile pe care le detzin): „Am citit de curînd că aproape toate autorităţile locale au mărit fondul de salarii şi prime cu pînă la 70% cu o lună înainte de reducerea cu 25%. Astfel scăderea cu 25% făcută de guvernul Boc nu a însemnat decît o creştere cu 12.5% (la o creştere în luna anterioară cu 50%).”
    Sau ai citit la, sa te parafrazez, CFR ce scria despre U. Si vitzavercea – vorba lui nen’tu Caragiale.

  5. Domnul Goe zice:

    Că scriai despre funcționari și statul mafiot: de ce îi plătesc funcţionarului Gigel de la ghişeul nr. 2 salariu de 2000 de lei plus prime de 2300? Păi ca să stea să primească şi să verifice adeverinţele de tip X25T11. Aha! Şi dacă renunţ la adeverinţele X25T11? Nu-i aşa că n-aş mai avea nevoie de funcţionarul Gigel de la ghişeul nr. 2 şi mi-aş scădea costurile cu 4300 de lei pe lună? Şi întrebările ar merge mai departe însă intrăm pe terenul doctrinelor. Exact pe terenul minat pe care funcţionăraşii de tip Boc, ambiţioşii isterici de tip Ponta sau Crin şi mafioţii de tip PDL, PSD, PNL, UDMR nu vor să intre nici morţi. De ce? Fiindcă ori sînt limitaţi (vezi Boc), ori n-au interes (vezi ambiţioşii şi mafioţii).

  6. sareinochi zice:

    @Dl. Goe,
    daca n-ar fi „functionarasi” de tipul Boc, lucrurile nu s-ar urni acolo pe Dambovitza nici cat negru sub unghie. Vino sa vezi cum a scos Clujul de sub norii de praf si mizeria lasata in urma de catre Gheorghe Funar, incet si numai injurat. Injurat mai ales de catre acieia care si-au facut din Cluj obiceiul de-a fi propria lor mosie si care, atunci cand n-au mai primit drepturile pe care le considerau intangibile/imuabile, au inceput sa-l acuze ca-si serveste clientela, numai sa-i refuze pe EI. Cand s-a demonstrat ca nu-si serveste clientela, au trecut la partitura „functionaras”, „incuiat”, „nu intzelege” samd.

  7. Domnul Goe zice:

    @Carusel – E puțin. Ințelegerea era de 350000 pînă la sf anului. Acum nu vor fi decît 100000 cel mult, iar în 2011, nimic. Nu e mare brînză să reduci cu 15.000 numărul bugetarilor cînd ai o medie de 30.000 care ies anual la pensie. Practic e un pas înapoi. Vin alegerile din 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.