Habar n-aveți ce v-a lovit (din păcate)

Ce nu vede societatea românească? Nu vede că legile care s-au dat imediat după preluarea prin forță a puterii de la Clanul Ceaușescu de către Clanul Iliescu, încă din decembrie 1989, au fost date nu în interesul României, ci în interesul personal al celor care s-au hotărât să-și însușească/să se împroprietărească cu ceea ce generic s-a numit “bunul întregului popor”. Mă rog, oricum “bunul întregului popor provenea din jefuirea sistematică, timp de 50 de ani, a întregului popor – iar o parte din proprietari fie decedaseră, fie (majoritatea) habar nu aveau ce înseamnă Patrimoniu public. Aveau, în schimb, teroare, dacă nu respect față de Lege. Și-atunci, cei din gașca lui Ion Ilici Iliescu, sub directa sa oblăduire, au profitat și au manipulat în interes personal Legile. Încercați să vedeți România social-economică ca pe un zigurat pe ale cărui platforme superioare s-au cățărat acești indivizi folosindu-se de Legi ca de niște scări – scări pe care, după ce s-au folosit de ele, le-au retras, să nu cumva să mai încerce vreun deștept care nu face parte din gașcă să se cațere lângă ei, să le întineze nobilele idealuri ale jafului sistematizat (“Capitalismul de Cumetrie” – cum bine l-a definit chiar promotorul/cloșca/mama sistemului).

Pe noi, restul românilor, ocupați să scandăm pe străzi și în piețe: „Iliescu, de Crăciun, este porcul cel mai bun” și “Mai bine golan, decât dictator”, toate acestea ne-au lovit în față – ca realizări și consecințe: un stat corupt, de tip mafiot/interlop, o justiție slabă, deprofesionalizată, niște așa-ziși capitaliști de fațadă/carton (unii aflați încă în slujba intereselor economice-expansioniste ale Rusiei precum Patriciu – dar vom mai avea ocazia să ajungem la acest individ cu epoleți bine cusuți pe sub pufoaica de arhitect), un grup de politicieni ce se tot rotesc pe la așa-zisa Putere – de 20 de ani cam aceiași -, precum și cu o gașcă majoritară de asistați sociali (pensionari și slujbași la stat), bine ștearsă mintal și educată către consumism, nu către producție. Gașca lui “n-am, îmi trebuie, dă-mi”! Gașca celor care stau la crâșmă cu apa până-n dinți și înjură Guvernul că nu le trimite Armata și Jandarmeria să le scoată cocioabele de sub viituri (șamd).

Deci (și-i mulțumesc Nicoletei Savin care atrage atenția, pe blogul ei, exact asupra acestor legi “ale jafului CFSN” – eu am venit doar cu o completare la lista de legi contrafacute dar, vorba aceea, aceasta rămâne deschisă și se va completa on-line), să purcedem să ne deschidem ochii:

Decretul lege nr.1 din 26 decembrie 1989, articolul 6, abroga legea participării cu părţi sociale a oamenilor muncii la avuţia naţională, cu restituirea sumelor depuse timp de 3 ani. Sumele au fost date salariaţilor în numai câteva luni. Rațiunile acestei “fieste” de tip Petre Roman au fost de natură electorală dar, mai ales economică. CFSN devenea “tătucul” iubitor și grijuliu pe care poporul român nu-l mai avusese din 1978-80 (ani în care Ceaușescu s-a hotărât să plătească datoriile României pe spinarea românilor, reducând consumul până la absurd), iar poporul a fost „eliberat” să-și astâmpere foamea de consum. Treziți cu bani “ușori” în buzunare, românii au făcut ce au știut mai bine: au cântat și au dansat – au alimentat consumismul. De acest lucru au profitat noi „oameni de afaceri”, cei care “și-au vândut televizorul color” pentru a dezvolta comerț din portbagajul Daciilor personale – un comerț fără vamă, fără taxe, fără accize. Şi aceştia, descurcăreţi, vor importa, în primele 3 luni din 1990: citrice de 232 milioane dolari, televizoare color de jumătate de miliard de dolari, salam unguresc, blugi turcești, cola, kiwi și fanta din Tombuctu Tobago șamd (alții, și mai descurcăreți, au recuperat creanțe ale Statului Român, fost socialist, de prin te miri ce țări – deh, informația face Puterea). Văzând atâta consum și atâta devalizare a avuției naționale – totul în ritm de “libertate, egalitate, fraternitate”, cum să nu exclame Silviu Brucan: “stupid peoples!”?

Decretul lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, a abrogat legea cu privire la regimul juridic al terenurilor fără construcţii din perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor. Iată cum s-au trezit viitorii “imobiliari” cu căcălău de teren în intravilan și cu nici o lege care să reglementze situația acestuia. Proprietatea era “un moft” – așa declara președintele Ion Ilici Iliescu, deci nu se punea problema lui „restitutio in integrum” ci doar la „nu ne vindem Țara”, așa că: s-a dat drumul la încă o rundă de îmfruptare din avuția publică. Cu această lege, s-a dat undă verde construcţiilor private din Bucureşti şi marile oraşe, din staţiuni și zone turistice. S-a dat undă verde celor care aveau câte un capăt de pășune în Cocomârla de Deal să facă schimb “legal” cu Statul și să obțină, la schimb, teren în intra-vilan. Normal, „Statul” avea o nevoie stringentă de terenul cu bălării din Cocomârla, drept pentru care l-a și evaluat la un preț “corect” de 10-20 de ori mai mare decât cel din intra-vilan. Prin urmare, despăgubirea a fost și ea pe măsură – adică “corectă”. S-a construit, rapid şi prost, fără nici un fel de logică şi, din închirieri sau vânzări, s-au făcut bani mulţi şi buni, legal chiar, cu ajutorul unui stat grijuliu cu favoriţii săi.

Dar, să nu rămână pe drumuri bătăușii, torționarii și ciripitorii sistemului, sau, Doamne ferește!, să dea vreunul socoteală vreodată pentru faptele sale trecute (și să strice lanțul amintirilor prin destăinuiri concrete), în 4 ianuarie 1990, CFSN a emis Decretul-lege nr 3 prin care, potrivit articolului 2: „Se amnistiază infracţiunile pentru care Codul penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani sau amenda”. „Din acest motiv, în privinţa persoanelor vinovate, va fi dispusă neînceperea urmăririi penale, avându-se totodată în vedere că şi răspunderea penală este prescrisă (art. 122 alin. 1 lit. d C.P.)” Rechizitoriul Procuraturii Militare din 29 mai 1998).

Deci, s-au amnistiat exact faptele pentru care s-a tot urlat ulterior că se vrea o Lege a lustrației. Toţi acei miliţieni şi securişti care au arestat, bătut şi umilit (la Revoluție sau înainte de aceasta) au scăpat nepedepsiţi şi nici nu există şansa de a fi pedepsiţi vreodată. Culmea ironiei este că, aruncându-le momeala articolului 1: „Se amnistiază infracţiunile politice prevăzute în Codul Penal şi în legile speciale săvârşite după data de 30 decembrie 1947. (…)”, s-a ajuns la situaţia în care victimele, fără ştirea lor, şi-au iertat torţionarii. Aşa au ajuns foştii miliţieni şi securişti, ca, în loc să suporte rigorile legii pentru faptele comise, să devină „luptători cu merite deosebite în Revoluţia din 21 decembrie 1989″… Datorită acestui Decret – Lege nu au putut fi condamnaţi acei indivizi care, confundând bastonul cu stiloul, au anchetat şi s-au purtat în afara legii cu manifestanţii; victimele şi-au „iertat” torţionarii” în necunoaştere de cauză – acum, aceste victime, blamează Justiţia că nu-i anchetează şi nu-i pedepseşte pe torţionari: de tot plânsul, nu?

Decretul 12 din 2 ianuarie 1990, îl numește pe Vasile Voloşeniuc în funcţia de preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior (BRCE). BRCE (Bancorex, pentru cunoscători) va fi elementul cheie în jaful postdecembrist. Voloşeniuc mai ocupase această funcţie şi în epoca Ceausescu, între anii 1970 şi 1981, fiind unul dintre artizanii primului acord al României cu FMI, cel din 1972. Potrivit informaţiilor din mass-media, nedezminţite niciodată de cei vizaţi, Voloşeniuc a lucrat până la Revoluţie la celebra ICE Dunărea, alături de Gheorghe Crăiniceanu, Dan Pascariu, Monica Tatoiu (da, da – muierea cu tratamentul anti-cancer) și celebrul Dan “Felix” Voiculescu. Crăiniceanu şi Pascariu, cei care aveau să-l secondeze ca vicepreşedinţi pe Voloşeniuc imediat după revoluţie, au avut, ca etape în carieră, stagiile BRCE- ICE Dunărea – c-așa era la băieții care se ocupau de banii țării, motiv pentru care erau trecuți în “structurile” statului. În plus, Crăiniceanu a condus şi Direcţia Valută din Ministerul de Finanţe ceauşist înainte de venirea la Bancorex. După ce au părăsit BRCE-ul postdecembrist, Pascariu a devenit un bancher de renume, Gheorghe Crăiniceanu s-a regăsit între acţionarii şi administratorii firmelor din imperiul lui Dan Voiculescu, iar Voloşeniuc s-a retras și este lăsat în pace (căci îi place iarba și nu behăie). Pe fiul său, Cătălin Voloşeniuc, îl regăsim adesea la Monte Carlo, în Monaco, alături de persoane importante precum Puiu Popoviciu, Dan Fischer, Cristi Burci şi mulţi alţi așa ziși magnaţi români.

Decretul lege din 1 februarie 1990, stabilește cursul de schimb la 21 de lei pentru un dolar SUA, deşi valoarea reală, de piaţă, a dolarului era, la acel moment, de 60 de lei/1 dolar USA şi avea să urce, până spre sfârșitul anului 1990, la 80 de lei/1 dolar USA. Cred că nu mai este cazul să vă dezvolt/descriu cum cei care dispuneau de valuta, oamenii de afaceri cu “grade” sau doar colaboratori ai Securitatii, nomenclaturiştii și interlopii (da, da – alde Gigi și Giovani Becali, alde Irinel Columbeanu șamd) epocii Ceauşescu s-au îmbogăţit peste noapte.

Prin decret lege al CFSN, pe 5 februarie 1990 s-a emis legea iniţiativei private, dar fără metodologia de aplicare a ei. Prima licenţă de firmă privată, solicitată de Dinu Patriciu pe 6 februarie a fost eliberată de Primăria Bucureşti abia pe 23 martie 1990. În acest timp, fără legi, fără controale, fără impozite s-au născut marile averi de mai târziu. Viitorii magnaţi erau aproape necunoscuţi opiniei publice şi operau perfect în anonimat.

La începutul lui 1990 au fost trecute în rezervă 3.500 de cadre ale aparatului Securității Statului. Nu să şomeze, ci să se privatizeze. Un general SRI a declarat că în ‘90 au primit ordin să facă liste cu securişti, dar şi de colaboratori ai Securităţii, cu pregătire şi activităţi economice în perioada comunistă, pentru a fi folosiţi ca pioni în programul de transfer al avuţiei nationale în buzunare private. E vorba de “programul din umbră” conceput de CFSN, care stabilea clar cine şi cum va obţine capitalul, pentru care au fost folosiţi nu doar securişti, ci şi nomenclaturişti sau infractori (vom mai discuta despre Sorin Ovidiu Vântu cât de curând). Programul a fost devoalat de Alex Mihai Stoenescu în volumul “România postcomunistă” 1989-1991.

Și, revenind la Bancorex, să facem cercul cum s-ar zice, pe 3 februarie 1990, în România s-a dat o nouă lovitură de stat, de data aceasta valutară – Ion Ilici Iliescu și gașca lui de bandiți de partid și de stat nu l-au mai împușcat pe Ceaușescu (de data aceasta))))), ci francul (mă rog, dolarul USA). Vorbim despre un „Romaniagate”, descris de către Vladimir Alexe, în volumul „Ion Iliescu, Biografia secretă. Candidatul manciurian”. Concret, peste două miliarde de dolari (2.030 milioane dolari) au fost preluaţi, în mod ilegal, de la Banca Naţională a României (din rezerva valutară a României – între timp, gunoaiele iliesciene ne tot trimiteau să căutăm cai verzi pe pereți: conturile secrete ale lui Ceaușescu, cică!) de către Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE), în mandatul tripletei Voloseniuc-Crăiniceanu-Pascariu (securiștii ăia ordinari de mai sus – mă rog, slugile Capitaliștilor de Cumetrie). Aceastp tripletă, împreună cu Răzvan Temeşan, avea să transfere kintalul de dolari în buzunarele miliardarilor de carton, în firmelor-căpuşă ale ofiţerilor cooptaţi în „Programul din umbră” pentru privazările Capitalismului de Cumetrie, precum și în conturile beneficiarilor de credite preferenţiale din instituţiile de forţă ale statului (Poliție, Jandarmerie, Armată). Deşi, în 1995 si 1996, Curtea de Conturi a sesizat Parchetul şi Parlamentul, nimeni n-a fost pedepsit până azi. Vorbim despre adevărata lovitura de stat (contra intereselor României), lovitura de stat valutară din 3 februarie, de care Ion Iliescu şi Petre Roman au avut cunoştinţă, chiar au inițiat-o și încurajat-o.

Acest articol a fost publicat în Politichie de mărgăritar și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Habar n-aveți ce v-a lovit (din păcate)

  1. Dan zice:

    Excelent documentat material. Felicitari pentru blog. Sunt curios unde o sa se ajunga.

  2. Dan Tarcea zice:

    Subscriu in totalitate la cele scrise de tine, dar cred ca ar fi interesant si un artiocol din ce partide fac parte azi „bolsevicii, nomencalturistii, neocomunistii iliescieni” si cui ii sunt servitori.

    In rest toate cele bune.

  3. sareinochi zice:

    )))) Patriciu nu cred ca mai trebuie sa fie prezentat – din ce partid face parte si pe cine sponsorizeaza (in 2004 i-a dat cu 2 milioane mai multzi dolari lui Adrian Nastase in campania electorala – cred ca asta spune totul). Devalizatorii Bancorex (in afara de militzieni si restul companiei – fara de partid, ca sa zic asa) au fost majoritari de-ai iliescului. Pascariu – PNL (simpatizant). PSDNL (partidul social democrat natzional liberal)))) este bine reprezentat. Vantu este fara de partid dar intra la categoria infractori reciclatzi in oameni de afaceri – fatzada pentru securisti si afacerile lor. Din pacate pentru Romania, majoritatea politicienilor sunt sponsorizatzi din banii curatzatzi de catre infractori prin Caritasuri, SAFI-uri, Burse Maritime, de Marfuri, FNI, FMOA samd.

  4. mircea zice:

    Si acum in zilele noastre nu se intampla nimic? Totul este in regula? Tot ceea ce se face este in interesul statului si al oamenilor? Oare de ce la noi este atat de mare ura asta politica? Nu sunt membru al niciunui partid politic, nu simpatizez cu nimeni. Incerc pur si simplu sa fiu neutru. Spun „incerc”, din urmatorul motiv: Din acest material reiese clar care este coloratura politica a autorului materialului. Cam din toate materialele, comentariile si alte articole scrise de marea majoritate a domnilor sau doamnelor cu preferinte pentru culoarea (politica bineinteles), „orange” reiese clar incapacitatea lor de a aborda un subiect sau altul intr-un mod civilizat. Jignirile, injuriile, acuzatiile, etc… sunt intotdeauna la loc de cinste. Fiecare dintre noi este liber sa aiba propria sa opinie care poate sa fie in acord sau in dezacord cu a celorlalti. Daca suntem in dezacord, nu avem voie sa jignim, nu avem voie sa categorisim pe nimeni cu epitete care nu fac cinste limbii romane. Nici mie de exemplu, nu imi este simpatic Basescu, Boc, Videanu si nici madam Udrea. Toata lumea stie de afacerile ilegale cu armament facute de fratele presedintelui…toata lumea vede si stie cum „nepotismul” este o preocupare de baza a conducatorilor nostri (vezi EBA, vezi nepoata lui Boc consiliera la cabinetul primului ministru, etc…), toata lumea vede si stie cum ni se taie noua tuturor anumite drepturi si libertati cetatenesti, toata lumea vede cum milioane de oameni traiesc la limita subzistentei, in timp ce guvernantii nostri si clientela lor politica fac averi peste averi (Videanu, Cocos….). Pe astia de ce nu ii categorisiti cu epitetul „gunoaie”?

  5. sareinochi zice:

    domnul @mircea, cei despre care facetzi vorbire sunt de la spartul tirgului. in material fac vorbire despre alte gunoiae – cele adevarate, cele care ne-au adus in situatzia in care suntem (datorita carora putem face vorbire si despre cei enumeratzi de catre dvs.). in rest, va declaratzi a nu fi lipit de nici un fel de culoare politica (nici membru, nici simpatizant), dar va sare mustarul pentru ca i-am categorisit drept gunoaie pe indivizii despre care m-am si justificat de ce ii denumesc asa. asta ar fi una, basca faptul ca va anulatzi propriile argumente cu privire la lipsa de manera a „oranjilor” chiar prin faptul ca etichetatzi dar mai si scrietzi despre „incapacitatea” celor coloratzi de catre dvs. „conraargumentele” dvs. la datele concrete din material sunt doar ciutacisme, gadisme si mirceabadisme – de unde se vede clar ca vi s-au cam netezit circumvolutziunile cu laptopul lui stan pe tevizuinele turnatorilor de securitate (si devalizatorilor) vantu (nuș) si voiculescu (felix). deci? eu zic ca am voie sa ma exprim in limba romana cu cuvinte din limba romana dar la subiect si cu predicat – cu atat mai mult cu cit cei care va „educa” multilateral-educat in spiritul aplicarii de etichete doar improasca uraa si minciuna de la ei de pe tembeliziuni. imi cer scuze pentru incapacitatea de ma adresa dumneavoastra altfel decit „oranj” – daca v-am gresit cu ceva, eu v-am iertat de mult (cam de pe vreme cind ma alergau minerii prin Piatza Universitatzii sa-mi planteze o panselutza in buric cu tirnacopul din dotare).

  6. mircea zice:

    De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Am incercat sa fac apel la dvs., sa nu mai jigniti. Pe nimeni! Indiferent de coloratura politica! Indiferent de statutul sau social sau profesional. Chiar Scaraotchi in persoana daca v-ar fi fugarit prin Piata Universitatii, tot nu aveti dreptul sa jigniti. Si dumneavoastra, tocmai asta faceti. Va garantez eu ca o sa reusiti mult mai mult folosind un limbaj civilizat, decent. Nu credeti? Incercati!

  7. sareinochi zice:

    )))) domnul @mircea, intr-adevar: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere – imi insusesc critica. ce-ar fi sa vi-o insusitzi si dvs.? superioritatea nu reprezinta baza pentru un dialog – nu credetzi?

  8. mircea zice:

    pai nu asta incercam sa va spun si eu?

  9. sareinochi zice:

    reciprocitate, domnul @mircea. nici noi, restul, nu mai suntem pentru limba dvs romana „oranj” si „incapabili”, nu?)))))

  10. mircea zice:

    In ceea ce priveste „orange-oranj”, va dau dreptate. In rest, sunteti incorigibil. Acum, o sa va dau satisfactia de a avea ultimul cuvant, fiindca eu ma retrag din discutie. Nu mi-am propus sa incerc sa va schimb in ceea ce priveste modul dvs de gandire, am incercat doar sa va fac sa intelegeti ca si folosind un limbaj decent, puteti avea succes. Poate chiar mai mult. In rest, va apreciez. Va respect opiniile, aveti dreptul de a avea asa cum am mai spus, o opinie in acord sau in dezacord cu a celorlalti, dar nu aveti dreptul sa jigniti. Am „gustat” articolele dvs, mai putin expresiile jignitoare, chiar daca mi „s-au cam netezit circumvolutziunile” dupa cum spuneti dvs. Apropo de limba romana! Cum se citeste „tz”?. A! Si am uitat sa va mai spun: asa cu circumvolutiunile netezite, am doua diplome de licenta si doua masterate si tin sa va asigur ca nu la Spiru Haret. Si inca ceva: in perioada 1989-1994, ma plimbam si eu destul de des prin Piata Universitatii si nici eu nu am fost de acord cu ceea ce s-a intamplat pe timpul mineriadelor, nu am agreat si nu agreez multe persoane care au in mana destinele tarii, dar incerc sa imi exprim opinia intr-un mod civilizat. Daca dvs. considerati ca v-am jignit cu ceva, tin sa va asigur ca nu asta a fost intentia mea si imi cer scuze. Nu am pretentia sa faceti si dvs. acelasi lucru!

  11. sareinochi zice:

    „tz” se citeste „t”, domnul @mircea (exact ca-n limba romana: monsieur scriim, monsieur citim) – ma bucur ca doritzi sa avetzi ultimul cuvant. vi-l acord si chiar vi-l respect. nu m-atzi jignit cu exact nimic, va multzumesc pentru dialog.

  12. Pingback: Ideologul și Trezorierul perioadei de tranziție | Sareinochi's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.