de Ștefan Ciocan

Unde sunt oare luptătorii verzi care erau gata să se ia cu oricine de gât pentru „cauza nobilă” a opririi mineritului cu cianuri și implicit a poluării? Acum doi ani, cu precădere anul trecut, pe străzile Capitalei și ale orașelor Patriei, erau organizate mitinguri și manifestații de către persoane care se pretindeau a fi luptători pentru un mediu curat. Ei nici măcar nu voiau să audă argumente ștințiifice care să le combată teoriile apocaliptice despre o eventuală redeschidere a minelor din Munții Metaliferi. Vașnicii ecologiști, fătuci isterizate și boschetari bine instruiți într-ale lozincilor, luptau cu un pericol inexistent, potențial și probabil.

În acest moment, în municipiul Hunedoara se află depozitate câteva sute de tone de deșeuri cu o concentrație ridicată de substanțe periculoase. Aș spune mult mai periculoase decât cianura pe care s-ar putea să o folosească companiile miniere. Nu am văzut niciun ecologist să-și manifeste îngrijorarea sau indignarea referitor la această poluare gravă care afectează municipiul Hunedoara (dar sunt destule alte orașe și orășele foste miniere în România – de care nimeni nu-și aduce aminte și nici nu se răscoală indignat-ecologist, să dea cu PET-ul de plastic în asfalt). Nu am auzit de vreun șef de ONG care să pună la cale un protest în fața Prefecturii sau a Gărzii de Mediu, două instituții care se mișcă foarte încet în anchetarea cazului.

Firmele implicate sunt cunoscute. Necunoscute rămân însă ițele încurcare ale afacerii, ținând cont de cantitatea mare de deșeuri, tupeul celor care le-au manevrat și jena autorităților în a desfășura ancheta, iar firele se pare că duc undeva destul de sus în zona politică. Tocmai de aceea, ecologiștii ar fi trebuit să pună presiune pe autoritățile competente să elucideze cazul deșeurilor de plumb care otrăvesc Hunedoara. Evident că pentru asta nu va investi nimeni bani, iar ecologiștii înregimentați în fel de fel de ONG-uri obscure nu acționează din convingere, ci doar dacă le iese din mitinguri și demonstrații un „ce” profit (chiar și numai că a fost „cool man, coll”). Liniștea mormântală în care interlopi din Hunedoara plimbă deșeuri toxice pe sub nasul autorităților și implicit al militanților ecologiști demonstrează mercantilismul organizațiilor civice.

Și dacă tac ecologiștii, este ciudat cum de nu iau atitudine acele ONG-uri care vociferau prin țară și prin Hunedoara în urmă cu doi ani. Ba voiau oraș curat, ba mocăniță până la Govăjdie sau echipă de fotbal în culori alb-albastre. Plângeau pe site-uri de socializare de grija Hunedoarei și se declarau luptători până la moarte pentru binele ei. Numai că civismul dispare acolo unde apare o funcție sau o sinecură bănoasă.

• Unde sunt guralivii Bera și Barna, flăcăii cu pieptul de oțel care apărau Hunedoara de tot ce putea să i se întâmple rău? Unul papă bani publici din postura de administrator la Castelul Huniazilor, iar altul a primit pe mână bugetul clubului de fotbal FC Hunedoara. Cum de blogurile lor nu sunt îndoliate și pe paginile de Facebook nu curge „foc” de indignarea față de autoritățile care lasă Hunedoara la cheremul traficanților de deșeuri periculoase? Sau veșnicul militant Galambos, care bloca străzi din Hunedoara și înnebunea autoritățile cu petiții pentru orice camion care trecea pe strada sa, să fi dispărut în neant înghițit de valul de deșeuri cu conținut ridicat de substanțe periculoase?

În România nici ONG-urile nu sunt altfel decât clasa politică, autoritățile statului sau găștile de interlopi. Civismul dispare atunci când nu există un interes material pentru un protest sau atunci când gura liderilor societății civile este închisă cu câte un zgârci aruncat de politicieni.