Vă recomand o altfel de politică, una făcută de oameni îngrijorați de ceea ce se întâmplă cu România – pe care o văd ca pe Patria lor -, conștienți că nu mai pot pasa responsabilitatea cheltuielilor iresponsabile de azi pe umerii copiilor lor (și ai copiilor copiilor lor în veacul vecilor), care simt și-i dore inima că li se restrânge cercul de prieteni, de cunoscuți – alungați peste hotare de către urmările politicilor economice iresponsabile de până acum. Vă recomand o altfel de politică, făcută de politicieni diferiți: cu respect față de muncă, valori, familie, prieteni. Vă las să citiți o scrisoare trimisă către alegătorii din Colegiul 10 Deputați Cluj de către un stfel de nou politician și să judecați. Din inimă mi-a vorbit, la inimă mi s-a dus. Din păcate, nu sunt arondat acelui Colegiu… că aș fi votat DIN INIMĂ!
- Sunt Gabriela Rădoiu Leș candidatul Alianței România Dreaptă pentru Colegiul 10 Deputați Huedin. M-am născut în Huedin, mi-am făcut un rost în Cluj-Napoca. Am 46 de ani, sunt căsătorită şi sunt mamă a doi copii. De 20 de ani muncesc în mediul privat, într-o afacere de familie din domeniul industriei hoteliere.
Vorbele pe care vi le adresez sunt spuse la supărare. Sunt revoltată de ceea ce se întâmplă azi cu Țara mea, de felul în care a fost ea cucerită de oameni fără nici un Dumnezeu, de felul în care am fost dezbinați și învrăjbiți unii împotriva altora, de calea greșită pe care au apucat-o cei pe care nici măcar nu i-am ales, ci s-au instalat după voia și bunul lor plac în fruntea țării. De aceea am decis să intru în politică, să fac ceva să-mi apăr viitorul, familia, prietenii, cunoscuții, România. O țară din care oamenii pleacă luându-și lumea-n cap este una care moare. Și moare pentru că nu mai există lege, că nimeni nu mai respectă nimic, că nu mai există bun simț. Despre care bun simț vorbim, oare, atunci când suntem conduși și sfidați pe față de hoți, mincinoși și leneși care nu au respect decât pentru propria lor bunăstare și au grijă doar de propriul buzunar?
Cu toții avem familii, oameni dragi nouă, nepoti, vecini, ori pur și simplu cunoștințe, cu toții auzim de medici care pleacă, de copii deștepți care-și lasă părinții triști acasa și își iau lumea în cap. Sunt îngrijorată pentru copiii noștri, că-i vom lăsa împovărați în datorii – că alții fură avuția țării în loc să o gospodărească. La cum merg lucrurile în ultima vreme, sunt îngrijorată că vom fi dați afară din lumea civilizată, că vom pierde banii europeni, partenerii de afaceri, dreptul de a circula și munci în lume, ne vom pierde locurile de muncă, că nu ne vom mai vedea copiii și rudele plecate să-și facă un rost în lumea largă. Ni s-a arătat astă-vară că fărădelegea poate fi numită lege. Înseamnă că oricând această fărădelege va putea intra în casele noastre și să hotărască, așa cum s-a mai hotărât, nu de mult, că nu avem dreptul la pământurile noastre, că pădurile noastre sunt ale lor, că ceea ce este în bătatura noastră, cu greu agonisit, ne poate fi luat. Căci, unde nu există lege, există tocmeală.
Așa cum am grijă de casa mea, de familia mea, de afacerea mea – tot așa, DIN INIMĂ, voi avea grijă și de țara mea. Sunt responsabilă, cu experiență administrativă și știu cum funcționează instituțiile statului în relația cu oamenii și cu munca lor – multe trebuie schimbate. Avem nevoie de stabilitate, de echilibru,de siguranță, să putem hotărî de azi ce putem face mâine, nu să se schimbe regulile după bunul plac și interesul câtorva. Sunt un om a ceea ce este drept. Nu fur, plătesc taxe, îmi fac treaba corect. Așa am fost crescută și învățată: să-mi respect semenii, să cred în Dumnezeu și să fac bine. De aceea, știu că nu e bine să dăm drumul pe cărare – știu că trebuie să urmăm calea dreaptă și vreau doar atât:
Politicienii să nu-și bată joc de cei care i-au votat.
Statul trebuie să dea înapoi majoritatea banilor contribuabililor; Banii europeni să-i vedem în proiecte publice de amploare și nu în listele de îmbogățiți ale clientelei politice.
Companiile de apă, curent, gaz, canalizare șamd să facă profit din consum, nu din jecmănirea consumatorilor.
Procurorii și polițiștii chiar să prindă infractorii, iar judecătorii chiar să aplice Legea.
Vreau să promovăm oameni cinstiți, vizionari, care să poată duce România acolo unde îi e locul.
Refuz să cred că am ajuns un popor comod, resemnat, care privește în direct cum bruma de libertate și democrație câștigate cu greu – se duc pe apa sâmbetei în trei zile. Sunt motive pentru care în data de 9 decembrie 2012 vă cer votul pentru a vă reprezenta în Parlamentul României. Votați cu capul și să nu vă lase INIMA să dați Români pe mâna celor care nu o merită.
În Parlamentul României datoria mea este să fac legi care să ducă la prosperitatea celor care mi-au dat mandatul să-i reprezint. Să veghez la siguranța zilei de mâine și să apăr România de cei care o jefuiesc.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Gabriela Rădoiu Leș
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Frumos 🙂
Eu am de ales intre astia. Care mai de care mai gusat si pantecos de ingrijorarea cei trece prin mate, fata de electori. Laszlo Attila (UDMR), Călin Ovidiu Vasile (ARD), Rădulescu Şerban (USL), Gergely Balazs (PPMT), Dănilă Augustin (PPDD) şi pe Avram Ioan (PRM).
Pop Irimie (USL), Gurzău Adrian (ARD), Kisizsi Zoltan (UDMR), Soos Sandor Laszlo (PPMT), Letfalvi Hunor (PPDD) şi Conţ Ioan (PRM). 😦
Mi-a placut revolta pevcare o simt si eu, ca si alte milioane de romani. Votez, virtual, pentru un asemenea parlamentar, chiar daca sunt din „buricul” rautatilor Tarii: Bucuresti.
Revolta este buna. Revolta este necesara. Din Italia va tin pumnii!
Revin si spun cu privire la economie: sunt de acord cu semnele de intrebare asupra caruia este nevoie de reflectie. Bravo. In opinia mea, nu este suficient sa reduci fiscalitatea pe profit, de exemplu (la modul concret), nu poti stimula nici productia, nici consumul si cu atat mai putin crearea de locuri de munca fara a reduce semnificativ impozitul pe munca si fara sa elimini cat mai mult din birocratia care sufoca mediul privat care este de fapt motorul economie. Nu sunt mare economist sau finantis, vor spune unii ca acest fel de masuri ar duce la scaderea drastica a veniturilor la buget. Tot ceea ce este posibil, dar pierderile pot fi compensate prin masuri de combatere a evaziunii, prin masuri de eliminare a incompetentei manageriale, a privilegiatilor care stau sa suga ca si capusele… intermediar, a prlegiilor nemeritate si a contractelor paguboase din sectorul economiei de stat.
Foarte bun articolul!
multumesc. merita!
Daca viitorul e deschis: as zice 51-49 pentru deschidere. As fi zis 50-50, insa ar fi insemnat ca suntem inca in zona gri in care ne-a plasat Iliescu si unde trebuia sa stam inca multa vreme, intr-o zona care de fapt nu urma sa devina gri, pentri ca “prietenii” de la Moscova urmau sa ne traga, prin fire subterane, in zona rosie. Insa eu zic ca exista ceva sanse ca viitorul sa fie deschis, adica Romania sa se angajeze pe un drum occidental ireversibil. Spun “occidental” si ma gindesc la institutii, norme, practici si, peste toate, oameni care reusesc sa respecte in proportie de macar 51% regilile (chiar daca in cele 49% le incalca). Nimeni nu crede ca peste 10-20 de ani Romania va fi Elvetia sau Germania, insa peste 10 sau 20 de ani ar trebui (e vital!!!) sa avem o Constitutie clara, institutii care nu mai sunt populate cu oameni de paie ai partidelor, capsunarii sa se fi intors in tara, legile sa nu mai fie schimbate in functie de cine vine la putere, Iliescu sa fie mort si ingropat de mult, de Ponta si Antonescu sa auzim doar ca merg in fiecare seara la Capatos, iar Basescu sa fi intrat in cartea de istorie, cu bune si cu rele, insa sub forma de capitol inconturnabil 2004-2014 de care Forta Civica, ajunsa partid parlamentar, nu se mai delimiteaza, ca in vremurile de inceput, ci este mindra – pentru ca de atunci a pornit totul. Sunt sceptic cu privire la innoirea clasei politice, astept mai degraba extinctia celor batrini si devorarea intre ei a celor tineri. Viitorul politic e al unuia ca MRU, matur cit sa fi cunoscut si comunismul, si tranzitia in plina tinerete, suficient de tinar acum pentru a-l vedea ca inlocuitor al lui Basescu. Singura mare problema reala a Romaniei in urmatorii 20 de ani nu sunt insa institutiile (care, la presiunea UE, vor fi reformate, pina la urma), legile si Constitutia, ci depopularea (spor democrafic negativ si fuga in Occident a celor mai buni). Depopularea aduce cu ea scadere a gradului de participare la viata democratica, aduce votul umoral si la plesneala, aduce partidele ca PP-DD, aduce replierea in bazinele electorale clasice (saraci si asistati versus restul lumii) si poate aduce, din pacate si o forma de neo-restauratie iliesciana in care politicieni tineri se vor folosi de retele de tip Voicu nu pentru a prelua puterea, ci doar pentru a fura ca sa aiba piscine, vila, amanta si cu ce plati studiile copiilor lor in Occident (peste 10 ani). 51-49 pentru deschidere. Insa 51 e prea putin la ora actuala, din pacate. Pina in 2014 trebuie sa fie 60-40, cu o noua Constitutie, o noua componenta a CCR, un nou Parlament.
Cer ca politicienii pe care ii sprijin sa faca politica: in respectul Constitutiei (asa cum ar trebui ea sa fie), a valorilor conservator-liberale, a dezideratului de stat minimal, a idealului unei economii in care calcul matematic brut face locul intelegerii comprehensive a activitatii umane drept activitate ireductibila la vreo formula buna de analizat de Goldman Sachs sau de agentiile de rating; si, peste toate, cer ca politicienii pe care ii sprijin sa arate o neinduplecata, fara fisura, probata si constanta orientare pro-atlantista si anti-ruseasca.
De aceea si imi place ce am citit in materialul/recomandarea de mai sus. Bravo, DOAMNA!
Trebuie să remarc că toată lumea bună, urbană, educată, informată, rafinată așteaptă limanul, El Dorado, Pămîntul Făgăduinței. Sîntem în tranziție, sîntem încă pe drum, încă rătăcim. Așteptăm Ziua Judecății, așteptăm O Nouă Clasă Politică, O Altfel de Politică, așteptăm Omul Nou. Ei bine, nu. Cu durere în glas trebuie să vă anunț că am ajuns demult la liman, sîntem chiar în El Dorado, ăsta e Pămîntul Făgăduinței. Trăim în cea mai vie lume posibilă. Ea este un piculeț mai bună sau puțintel mai rea, de la o zi la alta. Următorul guvern va fi un pic mai bun decît ăsta sau un pic mai rău. La fel și viitorul președinte sau viitorul Parlament. Cine așteaptă Ziua Judecății, Lumina, Limanul, Paradisul Terestru, A Treia Cale, Noua Generație, așteaptă în zadar, sper eu. Nu de altceva, dar am avut minunata ocazie să trăiesc în plin Paradis Terestru pînă la 14 ani. Și nu mai vreau. Așa că, dragii mei, băgați-vă mințile în cap! Partidul ăla nou, imaculat, perfect, populat de omul nou, născut pe cale imaculată dintr-o Nouă Clasă Politic, cel care rupe himenul din interior, la ieșire, venit să vă salveze, nu va exista.
Dar să nu ne mai ascundem după deget și să spunem că în cazul așteptării … adică, scuzați, Așteptării am vrut să zic, nu discutăm politică, discutăm religie politică, discutăm LSD, discutăm politică onanică și onirică. Acceptabilă, înduioșătoare, justificată pînă la un punct. Periculoasă de la un punct încolo. Visarea cu ochii deschiși face bine în doze moderate, cu condiția să nu te iei în serios.
Nu zic că trebuie să ne mulțumim cu situația actuală, că trebuie să ne resemnăm, blazați, că nu trebuie să sperăm la mai mult, că nu trebuie să vrem mai mult, că nu trebuie să facem pentru mai mult. Zic doar că scara e făcută din trepte. Vorba băieților de la The Flight of the Conchords: Two minutes in Heaven is better than one minute in Heaven. La politică ar suna cam așa: One minute in Hell is better than two minutes in Hell.
Văd că aveţi idei. Va dau şi eu idei. Sper să le primiţi.
Antipolitica este acţiunea politică prin care se forţează pînă la absurd limitele normelor legale. Este una din formele de trezire a conştiinţelor din rutina tembelizantă a lucrurilor de la sine înţelese, dar fundamental strîmbe, iar prin efectele sale, o sursă de a da ghes în îndreptarea normelor legale pe alte căi decît cele recomandate şi şicanate de establishment. Încadrăm aici iniţiaitivele legislative cetăţeneşti șamd. După cum ştiţi, establishmentul spune că pentru a îndrepta o lege emisă (vorbim despre cele emise cu rea credinţă) de către Parlament, e suficient ca Parlamentul să o amendeze. Cu alte cuvinte, pentru a repara o plagă perforată ar fi suficient să tragi un al doilea glonţ. Că e imposibil vedem din cîrdul de cauze aflate pe rolul Curții Constituționale din România. Calea antipolitică merge în linii mari pe ideea de a demonstra absurdul unor lucruri de la sine înţelese. Rîsul produs de acţiunea antipolitică dezarmează atît producătorii cît şi consumatorii de sofisme. Aşadar, antipolitica este tot politică, aşa cum antimateria este tot materie. Dacă politica este arta posibilului, antipolitica este arta imposibilului. Un exemplu de antipolitică ar fi contestarea Legii partidelor. Veţi constata că legea partidelor ne interzice practic să ne luăm responsabilităţi. Noi nu dorim mai multe drepturi şi libertăţi, ci doar ca libertăţile noastre să nu mai fie denaturate şi încuiate în formule de calcul imposibile. Pentru a avea libertatea trebuie să clamăm întîi responsabilitatea. Cum? Mergînd cîte trei persoane la tribunal cu sigla, denumirea şi statutul partidului pe care îl vom înfiinţa. Vom merge cîte trei persoane pe săptămînă. Asta înseamnă un partid pe săptămînă. Nu e nevoie decît ca fiecare echipă să schimbe denumirea şi sigla, apoi să actualizeze în statut denumirea nouă cu “search and replace”. Vom folosi acelaşi text de statut, aceeaşi procedură, vom primi aceeaşi rezoluţie negativă din partea tribunalului (sau chiar refuzul de a înregistra cererea) vom merge în contencios administrativ, vom ridica cîte excepţii de neconstituţonalitate ne poate făta mintea. Citind legea partidelor veţi găsi două excepţii clare. Una privind libertatea de asociere. 25.000 de membri este oneros, nerezonabil. În Japonia sunt suficienţi 3 membri, în Canada 250. Puteţi căuta şi dumneavoastră alte exemple din alte țări. Veţi vedea probabil în fostul bloc comunist cele mai aberante cifre. Folosiţi dreptul comparat pentru legitimarea demersurilor. A doua excepţie este cea legată de protecţia datelor cu caracter personal. Şi aici aveţi două opţiuni. Invocaţi faptul că legea partidelor nu asigură protecţia datelor personale pe durata strîngerii de semnături, întrucît iniţiatorii nu au nicio răspundere legală atîta timp cît nu sunt partid politic. Inversiunea operaţiilor este aşadar legitimă. Întîi faci partidul din trei inşi. Abia apoi îi poţi controla legal felul în care gestionează datele cu caracter personal. Aşa e raţional. Întîi garanţia şi apoi creditul. Alte excepţii de neconstituţionalitate. Puteţi invoca şi neîncrederea în felul în care Justiţia păstrează listele de susţinători, avînd în vedere preafrecventa înhăitare a magistraţilor cu mafioţii. Nu vă asumaţi riscul de a-i trăda pe aderenţi. Puteţi spune că sunteţi oameni săraci, iar partidul pe care vreţi să îl faceţi oamenilor săraci li se adresează. A pune aceleaşi condiţii legale, oneroase pentru iniţiatorii săraci, nu face decît să avantajeze plutocraţia. Invocaţi egalitatea de şanse, pentru că din acest punct de vedere este un caz flagrant de talpă pecuniară. Ignoraţi şi condiţia teritorială. Spuneţi că partidul va fi la început unul cu anvergură regională. Vă permite spiritul Europei regiunilor. Spuneţi că nu vă place să fiţi ipocriţi, şi să ţineţi filiale acolo unde nu aveţi interesul (precum UDMR) doar pentru că aşa scrie la lege. Ţineţi minte: legea este strîmbă. Nu noi.
Interesante idei. Multumesc. Le dau mai departe. Tin mai degraba de atitudine civica, de societatea civila. Asta daca mai exista.
Să sperăm că mai există. Fără o societate civilă echivalenta anilor 90, nu cred că România mai are vreo şansă să îşi revină.
Super! După aia putem înființa chiar partide de circumscripție. Ca să terminăm discuțiile despre „acoperirea din teritoriu”, „filtrarea admișilor” etc. O dau și eu.
Merită. Am „furat-o” de la un japonez de origine română – Marius Mistreţu care-şi pierdea vremea învăţându-i lucruri bune pe nişte nou-republicani care nu vroiau să înveţe nimic pe forumul lor de discuţii.
Adică @delaepicentru. Cunoastem. Cum de n-am vazut-o până acum?
Deoarece era pe forumul de discuții de la Noua Republică pe vremea în care credeam și eu în Noua Republică. Nu cred să o fi citit în altă parte.
Bun, am dat-o mai departe.
I-mi place o pozitie cu responsabilitate fata de alegatori si tara
Pingback: Caut doi vecini de treabă și un avocat patriot pentru a înființa un partid de circumscripție. Rog seriozitate @ Cucui
foarte,foarte frumos.Mult succes