Între ruină şi uitare

de Victor Popa

“Ia uite, şi aici! Nu mai e nimic. Şi de asta şi-au bătut joc. Şi pe asta au stricat-o”, spune mustăciosul, privind pe geamul trenului, spre pustietatea cu aspect tarkowskian, postindustrial. “Dacă şi merele le aducem din altă parte, ce să mai zici”, completează tovarăşul său de călătorie.

O dimineaţă ca oricare alta, imediat după perioada Paştelui, într-un personal care te duce spre un liman de linişte. Sînt zile libere, în care vrei să te odihneşti, să uiţi de cele probleme de zi cu zi. Şi totuşi…

Mi-aduc aminte de anii copilăriei cînd, elev fiind, parcurgeam acelaşi traseu, cu un tren nu mult diferit de cel de astăzi. Sinele de cale ferată se strecurau printre localităţi pline de viaţă economică. Astăzi, toate încercările de industrializare a ruralului acelor vremi s-au transformat în nişte ruine, care amintesc de dezastrul din economia politică a perioadei de construire a socialismului multilateral dezvoltat.

Acum şi trenurile sînt goale. Cursele de călători, cîndva foarte dese pe relaţia Cluj – Oradea, s-au împuţinat pînă la limită. Nu mai sînt călători. Spre oraş nu mai pleacă, în fiecare dimineaţă, sute şi mii de muncitori. Nu mai au unde să meargă.

În sate au rămas mai mult bătrînii. Cei tineri s-au mutat la oraş, în apartamentele primite de la întreprinderi sau în cele achiziţionate din agoniseala şi truda palmelor celor despre care se spune că au dat viaţă nemuririi. Tinerii de odinioară îngroaşă azi rîndurile şomerilor sau pauperilor periferiilor marilor cartiere. Vin, de sărbători, acasă, la ţară. Să-i mai vadă pe ăi bătrîni şi să-şi mai umple sacoşele. Nişte ouă, o slănină, ceva morcovi şi cartofi, ba chiar cîte o sticlă de pălincă. Cît să le mai coloreze cenuşiul existenţei lor pseudourbane.

Între timp, rod al unor noi politici economice, la fel de dezastruoase, satul se îndreaptă încet spre ruină şi uitare. Pe imaşuri şi islazuri, tot mai puţine necuvîntătoare care rumegă, după ritmuri ancestrale, clorofila păşunii. Tufele, mărăcinii şi buruienile iau încet, dar ireversebil, în stăpînire ruinele încercărilor de industrializare de altădată. Pe gospodării patina vremilor şi a necazurilor lor şi-a pus definitiv pecetea. În curţi nu prea mai vezi copii. Zburdălnicia lor gălăgioasă este anevoie suplinită de osteneala bătrînilor rămaşi pe lîngă baştină.

Am sărbătorit, de curînd, reînvierea celui care a pătimit pentru iertarea păcatelor noastre. Momentul mă îndeamnă la o analogie retorică. Pe cînd şi reînvierea satului românesc? De ce, dacă nemurirea s-a născut într-adevăr la sat, am trimis-o la oraş, ca să moară? Continui să cred că mîinele acestei ţări este legat şi de modul în care vom şti să gestionăm reînvierea spaţiului rural.

About these ads
This entry was posted in Țara lu' 1001 de nopți and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

28 Responses to Între ruină şi uitare

  1. theo- nona says:

    nu spui nimic de elicopterele, ce ii sunt puse la dispozitzie,
    de cine?????? dacä fäcea asta boc, era crimä si pedeapsä.

    • Sare'n Ochi says:

      pai asta este diferenta majora intre poporul normal si cel uslinos – cel uslinos reactioneaza si cred ca-i adevarat si corect numai la ce li se spune de pe Antenele securistice si iRealitati.

  2. theo- nona says:

    acum isi vor da seama romanii, ce ardelean grozav este BOC ? SPER

    altfel se distruge tot. cred cä UNGUREANU, ar fi fäcut si el treabä.

  3. ceaikovski says:

    Nu inteleg de ce naiba nu mergem in anticipate.
    Noua majoritate din parlament, care a fatat guvernul asta, e total ilegitima, a fost facuta pe tradari, conjuncturala. Pot atunci sa spun, ca Ponta a venit la guvernare prin tradare??
    Asta a’propos de renastere…

    • Sare'n Ochi says:

      guvernul tradarii intereselor electoratului.
      nu-s prea bune anticipatele la ora asta. toate proiectarile im dau castigarea generalelor de catre USL.

      • ceaikovski says:

        Mda, nasol…
        Si daca raman, o sa se laude in fiecare clipa ca au marit salariile bugetarilor, ii vor vota aia cu okii inchisi. Plus societatile de stat, carora mai mult ca sigur, le vor da iar amiistii fiscale, indepartarea momentului managementului privat, care nu le convine, etc.
        Iarasi, vanzarea unei parti a actiunilor, era o chestie menita sa aduca control privat in respectivele societati. Parerea mea este ca vor impinge cat mai departe aceste momente, asigurandu-si minciuna “nu ne vindem tara” si votul electoratului din respectivele societati.

  4. enzo says:

    Articol frumos scris despre lumea dintre metropole.
    Faptul ca momentan la guvernare nu e Ungureanu sau ca e Ponta nu schimba lucrurile cu nimic, indiferent de culoarea guvernului, trenul e la fel de gol, satele la fel de parasite si vacile rumega la fel de calm “clorofila pasunii”. Lumea nu se schimba peste noapte si mai ales, schimbarea iti sta in maini dar e cam mult de lucru, asa ca mai bine stam comozi la tastatura sa ne dam cu parerea despre politica.
    Nu cred ca articolul de mai sus are nevoie de vre-o replica sau comentariu, e doar constatarea unei stari de fapt, ce e drept frumos scris.

  5. EuCuMine says:

    ZIua buna.

    Startul s-a ratat voit la inceputul anilor ’90. Daca s-ar fi facut o destructurare organizata a fermelor de mamuti comunisti, toti acei oameni, inca tineri si in putere, s-ar fi putut intoarce in satele de unde plecasera cu doar 5-6 ani inainte. Ar fi fost greu la inceput, insa intr-un final satul ar fi redevenit o unitate functionala. Insa Iliescu si-ar fi pierdut bazinul sau de votanti loiali.

    Acum cred ca, pentru multe zone rurale, e prea tarziu.

    • Sare'n Ochi says:

      salut. asa este – e mult prea tarziu. interesele personale ale lui Ion Iliescu au primat si in acest caz fata de cele ale romanilor. dar bizonii si guvizii romani l-au votat in continuare si l-ar mai vota si azi daca s-ar putea.

  6. observator says:

    Romania baietilor destepti din fundatii
    http://www.sfin.ro/articol_6191/un_sac_de_bani_necontrolati_pentru_ong-uri.html
    Pentru o mica parte din romani, apartenenta la o organizatie a devenit o slujba destul de buna. Cea mai buna, am putea spune bazandu-ne pe unele calcule estimative care arata ca, anual, organizatiile neguvernamentale primesc 180 de milioane RON de la bugetul de stat, inca 20 de milioane de la bugetele locale si peste 300 de milioane de euro de la Uniunea Europeana si ambasadele diferitelor tari reprezentate in Romania. Datele din 1 Septembrie 2006
    http://www.urbaniulian.ro/2009/10/27/iata-lista-asociatiilor-si-fundatiilor-declarate-de-utilitate-publica-din-2000-pana-in-2009/ Lista a fost transmisa de secretarul de stat Gabriel Tanasescu domnului senator Toni Grebla in 2009
    Veti regasi mmajoritatea fundatiilor minoritatilor declarate de utilitate publica care dupa ce s-au vazut cu bani de la guvern au trecut dupa alegerile din 2008 in coalitia de guvernare
    Celor 19 organizatii ale cetatenilor apartind minoritatilor nationale reprezentate in Parlamentul ROMANIEI le-a fost alocata suma de 79.200.000 lei ( adica peste 16 milioane de euro la un curs de 4,4/euro) Aceasta suma este prevazuta la litera din anexa nr 3/13/02a la legea bugetului de stat pe anul 2012 nr 293/2011 repartizarea s-a facut la propunerea cetatenilor apartinind minoritatilor nationale
    Formațiunile minorităților nu sunt înregistrate în registrul partidelor politice, au totuși drept de reprezentare politică la toate nivelurile.
    Uniunea ziaristilor profesionisti din Romania HG 472-07/05/2008
    Asociatia Yacht Club Regal Roman HG 1062- 10/092008

  7. george says:

    Daca as fi citit articolul de mai sus intr-o publicatie oarecare,pe buna dreptate, as fi exclamat: “iata un articol care spune adevarul”…Dureros dar adevarat,as zice…Parcurgand insa comentariile ce urmeaza ,brusc am ciudata senzatie ca ele se refera la cu totul altceva! Am mai spus-o, nu am nici o orientare partizana, cu atat mai putin “usl-ista”. Dar, domnilor, au trecut mai bine de 22 de ani de la (REVOLUTIE !?!?)…Ori Ponta, Antonescu, Ungureanu chiar si altii de pe actuala scena politica,erau, poate,minori… Nu exageram putin?

    • EuCuMine says:

      Err, eu personal consider ca am avut un comentariu destul de la obiect fata de subiectul articolului…

      • Sare'n Ochi says:

        george este intotdeauna mai suparat :D
        mai ales cand ne legam de premierul cu majoratul sarbatorit muuuuult dupa decembrie 1989. atat de srbatorit incat baiatul nici nu s-a maturizat. dar a ajuns premier.

        • george says:

          Nuuuu! Nu sunt nicidecum suparat! Nici macar atunci cand “va legati” de (deocamdata) premierul desemnat… Sincer, chiar daca ,pensionar fiind, datorita lui (zice lumea)pensiile ar urma sa creasca cu “ceva”nu ma bucura,pentru ca automat vine intrebarea:”…dar preturile???”…Si totusi, o suparare ma apasa! Si ca sa fiu mai explicit, imi permit sa va intreb: ati lucrat vreodata sau macar ati intrat ,asa, in vizita in combinate chimice precum Braila, Victoria, Savinesti, Navodari…si enumerarea ar putea continua……………Daca da, atunci cand ocazional ,treceti pe langa ele si vedeti ce-a mai ramas nu simtiti o strangere de inima??? Ba da!…si asta reiese chiar din articol… Stiu, veti invoca “megalomania” !Si aici aveti dreptate. Numai ca, tot cu permisiunea dvs. va adresez o noua provocare: … sa admitem ca primiti mostenire un apartament gata mobilat,,, Doar ca ,desi aratoasa, mobila e una greoaie,din lemn masiv, greu de mutat sau de intreinut si pe deasupra mai e si demodata… Intr-un final ce veti face, veti vinde mobila veche pe un pret de nimic , iar dvs, va veti culca pe…rogojina???

          • ceaikovski says:

            Imi vine sa rad, pt ca noi tocmai asa am facut :) :)
            rogojina s-a preschimbat in timp, intr-o mobila moderna.

          • EuCuMine says:

            Ala nu e un exemplu corect.

            Exemplul corect ar fi ca un nene de rand primeste mostenire o camera frigorifica. Inca e cat de cat functionala, dar consuma mult. Nenea in cauza are ca optiuni: a) sa incerce s-o rentabilizeze intr-un fel sau altul; b) sa vanda piesele altora; c) sa o pastreze in functiune, dandu-se mare ca are camera frigorifica, insa fara a face ceva cu ea. Iliescu a ales optiunea c) si, evident, dupa cativa ani camera frigorifica s-a harbuit complet si a trebuit data la fier vechi.

            Insa problema de baza provine insasi din viziunea comunistilor asupra industriei. Pentru ei, toate fabricile, combinatele, uzinele, nu erau niste simple metode de a scoate ceva dever pe termen lung, ci niste ansambluri de temple inchinate Omului Nou, iar blocurile mizere de garsoniere bou-vagon, niste chilii ale unor calugari laici. De aceea, aproape intotdeauna cei ce amintesc despre ele ca realizari de seama a erei comuniste nu vorbesc niciodata de profitul obtinut din ele, de contributia la PIB sau alte asemenea (oricum, nici n-ar putea, dat fiind ca erau secret de stat), ci despre constructia in sine, sau despre procesele tehnologice ca niste messe laice. De aceea, ineficienta era intrinseca fluxului, deoarece eficienta nu fusese cu adevarat un criteriu initial.

            • george says:

              Nimic mai adevarat decat cele afirmate de dvs. mai sus!.. Buuun!…Deci s-a ales varianta c)…Atunci pentru curiozitatea mea,imi poate spune cineva ,daca acea camera (a se citi “acea industrie harbuita”)a fost VANDUTA (nu data)la fier vechi,(intre noi fie vorba, in foarte multe cazuri acel “fier vechi” insemna de fapt oteluri speciale, cupru, chiar metale rare sau nobile),CINE a incasat contravaloarea (reala, nu cea ajunsa la buget)? Si sub obladuirea cui s-au facut acele incasari? In acest caz , functioneaza “legea tacerii”!!! Si o intrebare pt. dl. “ceaikovschi”: ce suprafata ocupa asea “mobila moderna “pe teritoriul ROMANIEI si cate persoane se folosesc (muncesc) …in ea? Sper ca nu-i veti pune la socoteala si pe cei care muncesc (dar mai si castiga )prin Spania, Italia,etc.??

  8. brindusa says:

    1.Antonescu nu era deloc minor ( depinde de statul de plata) !
    In 1989 – muzeograf la sectia de istorie de la Muzeul Delta Dunarii, din Tulcea.
    Din marturisirile sale, la revolutie era tot confuz :):
    “Schimbarile din Estul Europei erau in toi, comentam toata ziua cu colegi sau cu prieteni. Acolo m-a prins revolutia. In 22 decembrie, dupa ce l-am vazut pe Dinescu la televizor, am luat-o la fuga spre centrul orasului. Cativa studenti incepusera deja sa scoata simbolurile de pe judeteana de partid. Oamenii se strangeau in grupuri. Desi nu imi era prea clar ce se petrece am inceput sa strig impreuna cu cativa prieteni “Jos comunismul!” ( sursa: Blog Crin Antonescu)
    Oricum a invatat refrenul constructiv “Jos….!”.
    Dupa 90′ se cunoaste traseul “profesionistului” Crin Antonescu !

    • Sare'n Ochi says:

      in 22 decembrie doar politrucii, securistii si informatorii lor au iesit pe strada la contra-revolutie, sa-l sprijine pe Ion Ilici Iliescu. de cum s-a strigat fara comunisti, au aparut si teroristii inventati de Ion Iliescu.
      si gunoiul acesta de Antenescu striga jos comunismul – de aceea s-a aliat cu Varanul Securist FELIX?

      • brindusa says:

        Doi frati patati ( al treilea era neformatat, inca :) ) si se faceau toti panselute, de la panseurile informative! :)

        “Note informative de 300 lei bucata
        Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai “poetic” realizate, adică cuprinzând o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani. Acest lucru il afirma chiar ofiterul al carui informator era… “Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine.
        „Crin Antonescu a început să imi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.
        Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-si predea notele, respectiv pe strada Păcii.
        “Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu.
        “Avea o fire care “ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de “prietenos” cu toată lumea, nu fără interes desigur, asa cum a rămas până azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului.” ( sursa:blog-ul Necenzurat)

        • Sare'n Ochi says:

          da. dar despre acest turnator nimeni nu vine sa faca campanie pe fata. la fel cum nici despre mentorul sau FELIX nu se face campanie. interesul poarta fesul si kigodiile se apara intre ele. vai de biata tara ai carei conducatori urmati orbeste de 22% din populatia cu drept de vot sunt lipsiti de caracter. ce expectanta poti sa ai de la cineva care si-a turnat rudele si/sau cunoscutii? cata mila poate avea o asemenea persoana fata de un necunoscut, de niste cunoscuti care fac parte din poporul roman?

          • brindusa says:

            Ai auzit vreodata de mila la sacali ?
            De fanfaronada faptelor de publicitate mascate sub diverse actiuni caritabile, da! Dar de mila NU!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s