Al doilea jaf comunist!

de Paul Niculescu

AVERTISMENT: Articol nerecomandat bătrânilor bolnavi de inimă alungați din case de comuniști!

Ieri, șefa Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Dorina Danielescu, a anunțat – spre disperarea proprietarilor jefuiți de comuniști – noua linie directoare a procesului de despăgubire. Cei care aveți peste 70 de ani, o casă de recuperat și o boală de inimă ar fi bine să vă opriți din lectură aici.

Așadar, proprietarii vor primi 15% din valoarea proprietăților confiscate, iar procesul de despăgubire se va eșalona pe 10-12 ani. Dorina Danielescu a explicat că, atunci când s-a stabilit acest procent, s-a avut în vedere strategia fiscal-bugetară şi că suma alocată pentru a plăti aceste despăgubiri este de 531 milioane lei anual.

Absurdul constă în culoarea politică a guvernului care o girează pe doamna Danielescu; dacă ideea creață venea din partea socialiștilor lui Ponta&Antonescu, din gura tătucului Iliescu sau o auzeam la Antenele lui „Felix” Voiculescu aș fi zis că-i campanie electorală idioată, o glumă proastă sau program expirat de 1 Aprilie. Dar nu, anunțul a fost făcut de un demnitar cu rang de ministru al Guvernului Ungureanu, susținut în băncile Parlamentului de un partid care se declară de centru-dreapta și… pro-european.

Nu știa bărbatul ce știa tot satul?! Schimbarea de strategie a ANRP în privința politicii restituirilor ar trebui să fie văzută ca o încercare de deblocare a despăgubirilor, după ce, ani la rând, instituția a fost acuzată că blochează și întârzie nejustificat rezolvarea dosarelor. Mai amintim că întreaga conducere a fost schimbată, iar vicepreședintele Remus Baciu a fost arestat anul trecut pentru că ar fi primit peste 400.000 de lei în schimbul urgentării soluţionării anumitor dosare de despăgubire a unor foşti proprietari de imobile naţionalizate. Despre modul cum angajații au știut ani la rând să-și facă treaba… mai bine să nu comentăm prea multe. Cert este că un control solicitat de premier a scos la iveală faptul că vreo 38.000 de dosare de despăgubire, deşi înregistrate la ANRP, nu erau soluţionate, nu s-a respectat ordinea cronologică de înregistrare, iar unele așa-zise „cazuri speciale” invocate pentru ca anumite dosarele să fie soluţionate mai repede sunt de-a dreptul comice (infecții urinare, fost fumător, consumator de alcool). Absurditatea maximă e dată de faptul că tocmai premierul M.R.Ungureanu este cel care a declanșat controlul și a decapitat ANRP.

Foștii și… Tot ei! Din 1994 până la finele anului 2009, România a pierdut la CEDO aproximativ 36 de milioane de euro, din care, semnificativ, în perioada 1998-2006, statul român a plătit 4,5 milioane de euro, în principal pentru nerespectarea dreptului la proprietate. Cum s-a ajuns la asta? În primul rând „datorită” tătucului Ion Iliescu și judecătorilor obedienți ai Curții Supreme de Justiție – celebrul deja „Completul roșu”. Este celebru discursul lui Iliescu din 1995, de la Satu Mare, în care a certat ca un tătuc instanțele care începuseră să dea sentințe de restituire în cazuri privind imobile confiscate abuziv de către comuniști. „Toate hotărârile adoptate de judecători sunt în afara legii, nu au o bază legală pentru a repune în proprietate un fost proprietar naționalizat sau aflat într-o altă situație legală”, a grăit Iliescu, iar judecătorii CSJ s-au autosesizat și au decis schimbarea în favoarea chiriașilor a practicii judiciare în procesele de retrocedare a imobilelor naționalizate. Legea 112 a caselor naționalizate, promulgată în același an de Iliescu, i-a lovit definitiv pe foștii proprietari, fiind o lege eminamente „pro-chiriași”. Nu încape loc de mirare, din moment ce majoritatea liderilor politici ai vremii, foști nomenclaturiști comuniști, se lăfăiau în vile din care proprietarii fuseseră aruncați în stradă… Ulterior lucrurile păreau a se fi îndreptat, dar, stupoare, toți cei ce călcau pragul ANRP vorbeam despre piedici, tălpi, tergiversări, corupție și avocați care – contra unui comision gras cu miros fetid de șpagă – obțineau în două luni despăgubiri aflate pe rol de ani buni.

Guvernul cedează la presiunea CEDO. Și greșește! Guvernul se află sub o dublă presiune în ceea ce privește restituirea proprietăților confiscate abuziv de regimul comunist. O spune chiar purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu: „O dată există acest termen limită de timp impus de rezoluţia Curţii Europene – iulie 2012 – când trebuie să avem legislaţia în funcţie pentru că sunt un număr mare de procese la CEDO, care, altfel, riscă să pună România într-o situaţie extrem de dificilă. (…) Pe de altă parte există un număr mare de persoane care încă aşteaptă clarificarea unei situaţii neclare de mai bine de 20 de ani”.

  • Greșeala nr. 1: Dan Suciu a declarat că instituţia pe care o reprezintă este conştientă de „nemulţumirile şi frustrările” pe care le poate genera acest proiect de lege, dar trebuie văzut „contextul economic” în care se încearcă rezolvarea acestei probleme. „E o problemă care va stârni controverse, dar singura variantă pe care o avem la îndemână este ca acest Guvern să se apuce de treabă, să respecte rezoluţia CEDO şi să încerce să privească spre binele comun al tuturor celor care sunt în situaţia de a-şi redobândi, într-o formulă sau alta, într-o proporţie sau alta, vechile proprietăţi, vechile drepturi”, a spus Suciu.
    Mare eroare. Proprietatea este, potrivit Constituției României (cine nu mă crede, să verifice) GARANTATĂ. Iată ce spune „Art. 44: (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (…)”.
    Astfel, decizia Statului de a „despăgubi” doar 15% din ceea ce tot Statul (e drept, nu acesta, ci cel comunist) a luat cu japca este la limita Constituției. (Dacă Opoziția nu avea, încă, o încălcare a Constituției pentru a obține suspendarea președintelui, iată, acum, i se oferă pe tavă, dacă Traian Băsescu va face greșeala să promulge o astfel de lege.)
  • Greșeala nr. 2: Numărul celor care ale căror case au fost luate cu japca e mare; al celor care și le-au primit înapoi e mult mai mic. Iar cei care încă mai așteaptă au o vârstă venerabilă, au probleme de sănătate (adevărate, nu infecții urinare sau alcoolism cronic), sunt lipsiți de posibilități financiare pentru a se lupta cu Statul. Pe Iliescu și acoliții săi îi putem bănui că, tergiversând retrocedările, au așteptat ca foștii proprietari să renunțe sau, mai grav, să părăsească definitiv această viață. Care ar fi însă „ghișeftul” actualilor lideri politici, care se erijează în luptători pentru drepturile omului (inclusiv dreptul laproprietate), pentru deocrație și anti-corupție?! Greu de înțeles.

Reîntoarcerea „la comun”: Ceea ce face/vrea să facă acum Guvernul Ungureanu nu e foarte departe de ceea ce au făcut comuniștii lui Dej – care au confiscat casele și s-au instalat în ele -, criptocomuniștii lui Iliescu – care nu au vrut să se mute din ele și să le restituie proprietarilor de drept. Ceea ce vrea să facă acum Guvernul Ungureanu este o restituire ciuntită și cvasi-imposibilă. Cum să dai cuiva 15% dintr-o casă?! Îi dai pivnița și jumătate din casa scărilor, să poată coborî în beci?! Seamănă cu restrângerea dreptului de habitație al celor ce aveau „spațiu excedentar”. Cei care nu știți despre ce este vorba, întrebați-i pe bunici, să vă povestească despre case în care locuiau câte trei familii, „la comun”, împărțind aceeași toaletă și bucătărie. Proprietarii erau, de regulă, surghiuniți în pod sau în pivniță, pentru a face loc reprezentanților
clasei muncitoare, de origine sănătoasă…

Argumente… Argumentul că trebuie să se țină cont de situația economică nu stă în picioare. Niciun (fost) proprietar nu este de vină că Statul i-a luat casa, a făcut școală, primărie sau sediu de partid în ea, a decretat că e „de utilitate publică” și nu i-o poate da înapoi. Sunt nenumărate exemplele de cazuri în care, în țări europene, civilizate, democratice, Statul plătește chirie pentru sedii de poliție, spitale sau ambasade. Numai Statul român se încăpățânează să fie proprietar.

Pe bunurile altuia! Argumentul presiunii CEDO este unul la fel de fals. Aș da orice să fiu de față la momentul (ridicol) în care un avocat al Statului român se va duce să arate că „Onorată Curte, noi i-am restituit cu bună credință și fără tergiversare proprietarului 15% din ce Statul i-a luat prin abuz în urmă cu 50 de ani și a folosit până azi gratuit… Cum, despăgubiri? Dobânzi? Ce e alea?”.

Vor urma probabil alte procese pierdute, alte amenzi, alte despăgubiri și alți bani cheltuiți din buzunarele noastre, ale cetățenilor, pentru că o mână de „foști” nu vor să se dea duși din sufrageria altuia…

Avertisment pentru PDL: MRU nu candidează! Nu în 2012… PDL, care girează cabinetul Ungureanu, calcă-n străchini cu zâmbetul pe buze. Numai mie mi se pare că vor să piardă alegerile?!

REFERINȚE:

About these ads
This entry was posted in Politichie de mărgăritar and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Al doilea jaf comunist!

  1. De ce ani de zile au fost plătiți niște oameni , cu salarii uriașe, care să gestioneze o avere imensă și nu li s-au restituit păgubașilor casele înapoi ?
    De ce doar regele Mihai și-a primit castelele ?
    De ce , încă o dată, amărâții nu-și găsesc dreptatea ?

  2. Valentin says:

    Peste tot retrocedarile s-au facut cu plafonare numai la noi aveam de platit niste sume colosale. Nu vreau sa platesc eu pentru nedreptatile facute de altii. Nu inteleg de ce se retrocedeaza ce s-a luat in epoca de dupa 1945 si nu ce s-a luat incepand cu 1894 toamna. Abuzuri au fost in 1945, abuzuri au fost in 1580,in 1688 si 1854.

    Nu inteleg de ce in perioada asta nu s-a rezolvat aceasta problema daca toate actele erau in regula.

    politica retrocedarilor in Romania a fost, ca in atatea alte cazuri, de un cretinism infiorator.
    Opinia mea e pe scurt asta:
    retrocedari doar in natura, nici o alta modalitate de plata, nici fond nici nimic altceva.
    si daca nu li s-a facut dreptate timp de 20 de ani sa dea judecatorii in judecata si sa plateasca aia.

    • mergând pe acest principiu, „Nu vreau sa platesc eu pentru nedreptatile facute de altii”, ar însemna să ucidem toți infractorii (ori să nu-i mai pedepsim), fiindcă în pușcărie ei sunt ținuți pe banii noștri, ai plătitorilor de impozit.
      de asemenea, în cazul unei calamități (inundație, cutremur etc.), ar trebui să nu permitem ca administrația centrală sau cea locală să întreprindă ceva – doar noi n-avem nicio vină, de ce să plătim noi?
      să nu mai vorbim de război: dacă e atacată țara noastră, deci o țară străină face o nedreptate, de ce să plătim noi armata care să încerce să prevină/înlăture/repare nedreptatea?

      poate că ar trebui, totuși, să înțelegem altfel ideea de apartenență la comunitate.

    • Sare'n Ochi says:

      Despre măsura guvernului de a stopa plata despăgubirilor pentru foștii proprietari deposedați de regimul comunist s-a scris, văd, consistent. Dan Șelaru pune această măsură în contextul altor luări de poziție recente și concluzia este tristă. Florin Câțu lasă la o parte cifrele și afirmă că, după o asemenea măsură România nu poate fi decât condamnată la subdezvoltare. Lucian Isar, ca de obicei, ridică cifrele și arată cât de puerilă este micșorarea și eșalonarea plăților către victimele regimului comunist dacă o comparăm cu preconizata reîntregire a salariilor bugetarilor. Și aceasta din urmă tot o măsură de justiție, una de justiție socială mai exact; și, ca întotdeauna, justiția socială bate justiția.

      http://www.logec.ro/2012/04/17/retrocedarea-proprietatii-costuri-pentru-cine/

      (cred ca acest material iti va raspunde nedumeririlor)

  3. noradamian says:

    Seara bună :) Dacă era vorba de plafonări, trebuia să se stabilească niste criterii juste, clare, de la bun început iar motivarea juridico-administrativă să fie in spiritul moralităţii si echităţii. Acum înseamnă o schimbare a regulilor în timpul jocului ( chit că “jocul” a fost din capul locului, “de un cretinism infiorător”, cum spunea Valentin, cu mari carenţe privind legalitatea, controlul etc). Adică o sursă de inechitate, de nedreptate.

  4. Unde greseste dl. Valentin?
    Iată cum vad eu lucrurile (e analiza/opinia mea, presupun ca am dreptul sa mă explic):
    - întâi de toate, trebuia sa existe o regula unica, generală, aplicabila unitar. Aceasta regula nu a existat. Unii nu a fost despagubiti deloc, pentru ca Iliescu a zis ca nu e corect. Altora li s-au pus piedici pentru ca imobilele lor erau deja vândute chiriasilor sau aveau chiriasi; ei au primit parțial imobilul in natura, adică un apartament din 3-4 sau mai puțin, plus obligația de a nu ii goni pe chiriasi, care au rămas sa plătească o chirie de mizerie, iar proprietarul sa le repare casa si sa achite impozitele. Corect? Asta a fost L112. A venit L10, puțin mai permisiva, dar nu echitabila. A intrat insa in conflict cu L112. In fine, in alte cazuri, proprietarilor nu li s-a dat nimic „in natura” (daca nu punem la socoteala limbarea organului prin diverse orificii), in schimb li s-au propus/promis bani (in cel mai bun caz bani gheata) sau acțiuni la FP. Corect?
    - odată ce regula unica nu exista înseamnă ca unii sunt mai egali decât alții.
    - in unele situații, proprietarii nu au putut aduna noianul de acte cerute pentru ca diverse personaje din administratie le-au pus piedici pentru ca au vrut bani, au vrut sa rămână cu casele, n-a vrut pur si simplu etc
    - alți proprietari au ajuns cu dosarele la ANRP si acolo au rămas. Dosarele, nu ei, pentru ca lor li s-a arătat ușa.
    - o mana de avocati au descoperit ca pot face bani, pentru ei si pentru funcționarii de la ANRP (implicit trafic de influența, mita, foloase necuvenite, ce vreți voi) si, astfel, unii proprietari au avut prioritate.
    - când n-au mai fost nici bani s-a inventat FP. Asta e alta magarie, nu o dezbat aici.
    - avem așadar diverse situații in care retrocedările au luat-o pe cai diferite, fără a avea o regula unica, fără a avea spete unitare etc.

    In plus, unii sunt mai egali decât alții. Daca Stan Papusa cere inapoi vila bunicului i se spune ca acolo funcționează un muzeu (instituție publica) deci nu poate fi despagubit in natura. I se propun bani, dar nu sunt, deci primește niște acțiuni de o valoare incertă. In tot acest timp, cetățeanul Mihai Hohenzolern (cadorisit de Emil Constantinescu cu numele „de România”) primește Palatul Elisabeta, Muzeul National Peles, care sunt in aceeasi situație. Deci?
    Iar asta in condițiile in care legea se aplica in considerarea persoanei.

    Nimeni nu trebuie sa răspundă pentru ce a facut altcineva. Corect! Nu poți fi condamnat pentru ca strabunicul tau a violat pe cineva. Dar, daca același strabunic a împrumutat bani garantand cu mosiile, nu poți cere sa fi exonerat de răspundere pentru ca tu nu te nascusesi atunci. La fel, Statul roman este responsabil pentru ce a facut Statul roman. Si fata da cetatenii săi, si fata de alții.
    Revenind. Daca regimul comunist al statului roman a greșit, statul roman trebuie sa repare. Corect? Asta indiferent daca acum sunt la putere pecistii, pesedistii, verzii sau in-picatele-caroiatii. Altfel, nimeni nu mai răspunde pentru nimic, niciodată.

    Mult succes, dl. Valentin. Va salut cu respect.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s