Trăim ca să înjurăm, sau înjurăm ca să trăim?

de Ștefan Ciocan

În România persoana care nu a învăţat să înjure ar trebui să fie încadrată într-o formă de handicap psihic. Pe stradă, în cafenele, în mijloacele de transport în comun, în general peste tot unde se întâlnesc cel puţin doi români se înjură. Înjurăm tot ce ne iese în cale. Înjurăm când ne supără cineva sau ceva, înjurăm când ne place ceva, înjurăm în loc de salut, de admiraţie sau chiar de mirare. Înjurătura a luat de multe ori locul semnelor de punctuaţie. Nu cred că există în lumea asta un popor cu înjurături mai colorate decât românii. Şi asta nu cred că este nici moştenire daco-romană, nici vreo influenţă fanariotă sau otomană. Sunt convins că Şcoala Ardeleană nu a promovat înjurăturile neaoşe româneşti în Transilvania aflată sub administraţie maghiară, chiar dacă în spatele uşilor închise junimiştii mai trăgeau câte o sudalmă şi mai citeau texte deocheate precum „Povestea Poveştilor” a lui Creangă. Adevărul este că peste tot în lume se înjură, dar nicăieri atât de colorat ca în România. Dar particularitatea mioritică este înjurătura la bucurie. Românul îşi evocă toate mădularele scârbavnice atunci când îi place ceva. Înjurătura admirativă este tipic românească. „Să-mi bag… ce tare e aia!” – din acestea auzim când este ceva cu adevărat de admirat. Ca să nu mai vorbesc despre înjurătura care înlocuieşte cu succes salutul. Pentru mulţi români „bună dimineaţa” se traduce prin „’te-n grumaz de găozar! Te trezişi?” Trăim ca să înjurăm, sau înjurăm ca să trăim. Ne descărcăm nervii acumulaţi în traficul infernal, înjurându-i pe ceilalţi şoferi care la rândul lor ne răspund cu voluptate înjurând mai abitir. Copiii aud de mici înjurăturile care vin peste ei de pretutindeni ca un cor de tragedie antică. Bucuria unui tată de a merge cu băiatul său la un meci de fotbal poate fi de nepreţuit, dar de acolo copilul se va întoarce gata şcolit într-o adevărată academie a înjurăturilor. Stadioanele, adevărate temple ale fotbalului în lumea civilizată, sunt transformate în România în biserici închinate sudălmilor. Mamele fotbaliştilor şi mai ales ale arbitrilor sughit la „foc automat” în timp ce pruncii prezenţi la meci îşi îmbogăţesc consistent „cultura genitală”. Din ei se vor naşte peste ani românii adevăraţi care vor folosi în loc de semne de punctuaţie denumirile diverselor organe de reproducere umane. Orice microbist care se respectă după meci intră la o bere. Poate că şi-a lăsat copilul acasă, dar acest gest este facultativ, pentru că barurile din România sunt oricum pline de minori. Aici altă academie de înjurături! De data asta mixtă, ba poate chiar cu mai multe femei şi fetişcane care înjură cu o voluptate demnă de o cauză mai nobilă. Printre două hohote de râs, fetele îmbrăcate sumar şi spoite în culori vii aruncă câte o înjurătură la fel de colorată ca şi fardul ce le acoperă din abundenţă pleoapele şi rujul strident de pe buze. „’ te-n … mea, fato!” Se aude de la câte o masă şi oricărui om de bună credinţă i-ar veni să întrebe: Ai? Normal că fata nu are obiectul înjurăturii, dar plăcerea de a vorbi murdar îi dă fiori nebănuite. Ea are impresia că iese din mulţime, că limbajul colorat se asortează cu fardurile la fel de stridente şi ţoalele provocatoare. Dacă înjurătura ar fi obiect de examen la Bac, România ar fi o ţară de genii. Suntem fără îndoială primii în Europa la acest capitol. Ar trebui să fim mândrii că suntem şi noi primii la ceva. Adică, suntem daţi Dracului!

PS: Și-mi vine-n minte soțioara lui Măruță, Andra, cu al ei “ai, să-mi bag piciorul” spus în direct, la oră de maximă audiernță, la emisiunea “Românii au talent”. Curat talent.

Posted in Viața bate câmpii | Tagged , , , , , , , , , | 10 comentarii

Ar trebui și Ponta să știe că prezumția de nevinovăție este un concept juridic şi nicidecum politic, etic sau jurnalistic

Radu-mazare-se da cu zmeulde Ștefan Ciocan

Ponta nu se dezice de corupţi, în timp ce în fiecare zi câte un personaj celebru din România este săltat şi prezentat în faţa judecătorilor cu mâinile legate în cătuşe. În jurul lui Ponta baronii sunt din ce în ce mai rari, ceea ce ar trebui să-i convină de minune liderului PSD. Cel puţin la nivel declarativ, fostul procuror se solidarizează cu infractorii invocând „prezumţia de nevinovăţie” a acestora. Ca fost procuror, Ponta ar trebui să ştie că această prezumţie este un concept juridic şi nicidecum politic, etic sau jurnalistic. Cu alte cuvinte, în calitate de lider politic, ar putea să-şi dea cu părerea despre calitatea morală a unui baron local, evident îmbogăţit mult peste capacitatea legală a veniturilor sale şi fără ca acesta să fie condamnat definitiv de o instanţă de judecată. Dar Victor Ponta nu poate să ia atitudine pe faţă chiar împotriva celor care formează stâlpii PSD, un partid construit încă de pe vremea lui Adrian Năstase în jurul unor baroni pe care doar conjunctura nefavorabilă i-a oprit să crească până la nivelul la care au ajuns Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Adrian Duicu, Mircea Cosma, Gheorghe Bunea, Marian Oprişan şi alţii ca ei.

Să facem un salt în trecut şi să ne aducem aminte de liderul PDSR Hunedoara şi fost preşedinte al Consiliului Judeţean, Mihail Rudeanu. Intitulat şi „Mişu Vodă de Cinciş”, Rudeanu ar fi avut toate datele unui baron local care ar fi putut să crească până la nivelul celor menţionaţi dacă nu ar fi avut ghinionul să piardă conducerea administraţiei judeţene. Rudeanu era omniprezent în presa locală controlând prin influenţa banilor aproape toate publicaţiile care apăreau în judeţ şi firavele televiziuni locale. Toate afacerile profitabile din centrul şi nordul judeţului treceau prin mâna lui Rudeanu şi a unei găşti de oameni de afaceri conduse de finul acestuia, Sebastian Zgăvârdean. Finii, cumetrii, nepoţii, fratele lui Rudeanu conduceau practic judeţul, nimeni ne având curajul să-l supere cu ceva pe Voievodul de Cinciş. Mai mult decât atât, la un moment dat aspirantul la titlul de „baron” de Hunedoara, Rudeanu, a făcut o alianţă tipic feudală cu alt „baron” din judeţul vecin, Gorj, Nicolae Mischie. Nunta dintre domnişoara Rudeanu şi domnişorul Mischie a fost evenimentul monden al anului în cele două judeţe vecine. Nimeni nu mai părea că le stă în cale celor două familii care stăpâneau practic judeţul Hunedoara şi Gorj. În Valea Jiului exista tot în acea perioadă o enclavă controlată de fostul prefect Aurelian Serafinceanu. Acesta, ceva mai stilat decât Rudeanu, controla mai discret afacerile din zonă, dar avea toate pârghiile direcţiilor descentralizate pentru a exploata economic la maximum poziţia pe care o ocupa în administraţie şi politică. Dacă mai amintim că în acea perioadă la Bucureşti „evoluau”, pe lângă Adrian Năstase personaje dubioase cum ar fi Şerban Mihăilescu, zis Miki Şpagă, şi Octav Cosmâncă este suficient ca să ne facem o imagine despre originile actualilor baroni din PSD. Cei care au avut norocul să „prindă” într-un sol mai fertil au crescut până au uitat orice măsură a bunului simţ şi sunt acum duşi cu cătuşe la mâini în faţa procurorilor DNA. Cei care au avut „ghinionul” să fie „executaţi” mai devreme s-au ales cu averi ceva mai mici de care pot să se bucure în libertate.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Victor Ponta a pregătit statistici din pix pentru Sărbători Pascale pe datorie

de Acidutzu

De când Institutul Național de Statistică a dat publicității cifre privind uimitoarea creștere a Produsului Intern Brut, mă întreb cât are să mai țină această minune a economiei făcute din pix și, mai ales, cine va deconta această minciună. Deocamdată aflu că deși Produsului Intern Brut crește mai ceva ca și Făt Frumos, încasările la buget scad. Tocmai de aceea au fost schimbați șefii INS imediat ce s-a înscăunat Victor Viorel Ponta prim ministru: pentru ca economia să crească din pix, să aibă el cu ce se lăuda pe la televiziuni. Din păcate pentru români, sentimentul subiectiv al sărăcirii nu poate fi modificat din pix.

Încep să înțeleg de ce premierul Victor Viorel Ponta l-a luat pe Ionel Blănculescu pe lângă el: să-l învețe cu se poate juca din pix cu datele economice. Parcă-l revăd pe Ionel Blănculescu cum ne explica pe la televiziuni – locul în care se desfășoară de fapt tele-guvernarea – cum creșterea PIB se va vedea în încasările bugetare din viitor. Apoi, când încasările n-au mai venit – din cauza politicii fiscale iresponsabile practicate de către acest guvern, cum tuna și fulgera împotriva “evazioniștilor”. Că acei “evazioniști”, echivalentul propagandistic al „speculanților”, după cum erau etichetați intreprinzătorii pe vremea când comuniștii își însușeau România, nu mai aveau nici după ce bea apă din cauza faptului că acest guvern nu încurajează munca, nici nu mai contează. Întotdeauna a dat bine la populație când guvernarea se „luptă” cu niște ipotetici dușmani și nu cu incompetența, nepotismul și lipsa de idei. Incompetența actualei guvernări a ratat “cu succes” în doi ani de teleguvernare toate țintele pe care și le-a propus, inclusive privatizările Oltchim, CFR Marfă și Poșta Română – asta deși Victor Viorel Ponta s-a străduit să netezească calea celor pentru care s-a făcut cu dedicație caietul de sarcini.

În doi ani de tele-guvernare, românii au ajuns sclavii facturilor și impozitelor. Tot ceea ce se câștigă se cheltuiește pe facturi, pe mâncare și pe impozite. Asta din cauza faptului că Victor Viorel Ponta are de plătit propriile sale facturi către clientela sa politică.

Sunt câteva indicii statistice care ne arată cât de rău s-a ajuns în România celor care mai muncesc. Și aceasta deoarece salariul a rămas principala sursă de venit a românilor. Iar aceasta este grevată de consum. Motiv pentru care românii nu mai au bani pentru investiţii. Principalele cheltuieli făcute de gospodării au fost consumul de alimente şi produse nealimentare, precum şi plata impozitelor, contribuţiilor şi cotizaţiilor. Cel mai grav lucru rămâne faptul că cei mai puțini bani se cheltuie pentru educaţie. Cheltuielile importante s-au făcut pentru întreținerea locuinței: apă, energie electrică şi termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotare şi întreţinere – , acestea reprezentând 20,5% din cheltuielile totale de consum. În cheltuielile cu locuinţa, cea mai mare pondere au deţinut-o cheltuielile cu funcţionarea şi încălzirea (16,7%). Pe ultimele poziţii au fost plasate cheltuielile pentru hoteluri, cafenele şi restaurante (1,3%), pe chiar ultimul loc situându-se cele pentru educaţie (0,7%).

Și-atunci de ce să ne mirăm că Victor Viorel Ponta pregătește pentru români o a doua Sărbătoare de Paște pe datorie? Pentru că sunt extrem de mulți români care pentru a se ajunge de la un salariu la altul, apelează la Casele de Ajutor reciproc.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Cât valorează promisiunile de bunăstare ale lui Victor Ponta: în medie, 1 leu

de Acidutzu 

“Reparăm ce s-a stricat, facem un milion de locuri ce muncă” – acesta era sloganul sub care s-au câștigat alegerile din 2012 care ni l-au dat premier în al doilea guvern ce-i purta numele pe un plagiator care minte după cum respiră. Ce s-a ales din promisiunile guvernului Ponta 1 și Ponta 2 sub guvernul Ponta 3? “Stricăm tot ceea ce s-a stricat, vă lăsăm pe drumuri pe toți”! Pe clădirea Guvernului ar trebui să fie puse avertismente: “români, feriți-vă buzunarele, Ponta vă lucrează”!

Datele statistice ne arată că în februarie salariul mediu brut a fost de 2.247 lei, în scădere cu 0,1% faţă de ianuarie, iar salariul mediu net a fost în creştere cu 1 leu faţă de luna anterioară, ajungînd la nivelul de 1.629 lei. Pentru o țară care se dorește destinație turistică – și trebuie să-i mulțumim pentru aceasta și ex-ministrului certat cu limba română al Turismului Maria Grapini, avem cele mai mici câștiguri în activitatea de hoteluri şi restaurante: 957 lei.

De asemenea, nu mă miră deloc faptul că într-o țară în care furtul intelectual, copiatul, falsificare de CV și mimarea grijei față de interesele cetățeanului sunt la loc de cinste avem scăderi ale câştigului salarial mediu net în învăţămînt – cu 1,2%, în sănătate şi asistenţă socială – cu 0,5%. În administraţia publică salariul s-a menţinut constant.

Toate acestea sunt rezultatul tele-guvernării și avalanșelor de taxe, impozite și accize noi inventate de către Victor Viorel Ponta cu scopul de a alimenta conturile de campanie ale Partidului Social Democrat.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , | 7 comentarii

„Virusul” DNA umple mai degrabă spitalele decât puşcăriile. Iar Ponta e ca “aspirina săracului”

de Ștefan Ciocan

Victor Ponta a aruncat bomba şi a plecat cu soţia la Ierusalim, nu ca să-i reprezinte pe români la Zidul Plângerii, ci într-o scurtă vacanţă. În lipsa lui analiştii şi colegii de partid s-au străduit să decripteze ce a vrut să spună premierul cu postarea sa pe un site de socializare prin care anunţa o iminentă retragere din politică. Liviu Dragnea a încercat să traducă mesajul liderului PSD într-o cheie “simpatică”, sugerând că Ponta se va retrage din politică la Palatul Cotroceni. Liberalii au decriptat într-o notă gravă, spunând prin vocea lui Teodor Atanasiu că asupra lui Ponta sunt făcute presiuni uriaşe, de către baronii PSD, atât pentru bani, cât mai ales pentru adoptarea Legii amnistiei şi graţierii care să le dea posibilitatea să se bucure liniştiţi de averile agonisite pe căi ilicite. Pedeliştii sunt mult prea preocupaţi de lupta cu Mişcarea Populară pentru a mai observa subtilităţile politicii dâmboviţene, implicit declaraţia cu tâlc a Premierului.

În realitate Victor Ponta se află într-o situaţie pe cât de ingrată, pe atât de dificilă. Este evident că el a fost adus în fruntea PSD de “greii” partidului, mai cunoscuţi ca “baronii PSD” – printre care se numără şi socrul său Ilie Sârbu.

Baronii nu au avut nevoie în fruntea partidului de un lider cu personalitate, ci mai degrabă de un puştan teribilist şi arogant cu un trecut nu foarte curat, ca să poată fi şantajabil. Ei sperau ca Victor Ponta să joace după cum cântau ei. Şi tânărul Victoraş aşa a şi făcut până în momentul suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Acela a fost un moment de cotitură, în care Ponta a fost avertizat de puterile occidentale că lucrurile în România nu pot să rămână la cheremul baronilor locali din USL. Ţara nu poate fi reformată dacă funcţionează după un sistem aproape feudal cu puterea absolută acumulată în mâna unor oameni care au strâns totul dintr-o anumită zonă, bani şi influenţă. Baronii USL au pierdut evident lupta cu Traian Băsescu, iar principalii vinovaţi pentru acest eşec au fost Crin Antonescu şi Victor Ponta. Cei doi nu au ratat niciun moment ca, cel puţin declarativ, să-l atace pe Băsescu, până când spiritul lor războinic a eşuat în acuze reciproce de “băsism”.

De la o vreme încoace, în special după alegerile de anul trecut, aproape în fiecare săptămână asistăm la arestări spectaculoase. Procurorii DNA fac curăţenie în jurul lui Victor Ponta. Şi cu cât se umplu celulele aresturilor, cu atât creşte presiunea baronilor PSD asupra lui Victor Ponta. Miza nu mai este una strict economică, cum a fost până acum. Miza este mult mai mare, pentru că este vorba despre libertate. Baronii se îmbolnăvesc subit de inimă rea, se operează, pleacă la tratamente în străinătate. „Virusul” DNA umple mai degrabă spitalele decât puşcăriile. În aceste condiţii „greii” PSD, cei care l-au pus în fruntea partidului pe Ponta, au nevoie de protecţie. Justiţia nu este în mâna guvernului. Procurorii muncesc aşa cum ar fi trebuit să o facă de 25 de ani încoace, aproape că nu mai este nici o „sfârâială” să ajungi primar sau preşedinte de consiliu judeţean. Baronii, care au furat tot ce se poate fura în două, trei sau chiar patru mandate, dorm prin celule, şi cei care nu au ajuns încă după gratii tot nu au un somn liniştit. Pentru ei Legea amnistiei şi graţierii este capitală. Fără o asemenea lege, mai devreme sau mai târziu vor schimba costumele Armani cu haina vărgată din penitenciar. Lui Ponta curăţenia pe care o face DNA în jurul său îi convine de minune. Pentru că doar scăpat de presiunea „baronilor” ar putea să devină cu adevărat preşedintele PSD.

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , | 3 comentarii

La ce-i mai trebuie Țării minte? Să se “descurce”

Suntem în țara în care s-a scandat pe străzi: “moarte intelectualilor”. Peste mai bine de douăzeci de ani, copiii sau nepoții celor care au aplaudat panseluțele plantate de către mineri cu târnăcopul în tâmpla intelectualilor, sunt cei care au demonstrat că singurul mod de a accede/de a fi admis ierarhic superior în societatea românească este furtul (mita, copiuța, lanțul slăbiciunilor). De când s-a întâmplat pocinogul decimării candidaților la o diplomă de bacalaureat, tot felul de mutilați moral și psihic, educați în cultul urii celor mai buni decât ei bagă texte în care-i tăvălesc după chipul și asemănarea lor pe cei care mai cunosc valoarea expresiei “cu sudoarea frunții”, încercând să-i aducă la nivelul lor de nevertebrate. Dar așa-i cu lichelele – nu văd mai departe de mâna care le întinde banii cu care să aibă și ei ce să ducă la gură “pentru de dimineață.

Rămâi crucit: cineva care comite o ilegalitate îl urăște pe cel ce trebuie să aplice legea – mă întreb, deoarece am fost crescut după anumite norme și principii, iar în școală mi s-a inculcat respectul față de lege: de ce? Numai pentru că suntem în România valorilor întoarse pe dos de niște indivizi care-și văd numai de propriul interes, durându-i în bască de interesul general – deși numai pe acesta îl proclamă în toate intervențiile publice? De la astfel de indivizi aflăm că cinstea și corectitudinea fac parte dintr-un sistem „dictatorial” care nu-i lasă pe copii „să se descurce”. Ce „descurcare” e aia în care obții o diplomă (orice altceva) fără cunoștințe, fără nici un merit? Nu cumva a dispărut din dicționare (și Codul Penal) cuvântul furt?

Dar diploma obținută cu cunoștințe cu ce e mai bună? – poate veni răspunsul. Uitați-vă ce “valori” promovează tembeliziunile, uitați-vă ce de dolănești, irineloghini, gigibeacali șamd. am promovat noi, cu votul nostru, în Parlamentul României! Nu sunt singurul care am ajuns la concluzia aceasta: suntem țara în care nu au valoare cunoștințele dobândite în liceu. Poate cineva să schimbe utilitatea cunoștințelor dobândite pe parcursul școlarizării și să le lege solid de diplome? Și, indiferent de gradul de școlarizare, un copil să aibă parte de o hârtie care să-i certifice corect meritele? Și să primească o hârtie cu care să-și poată obține o slujbă concretă, o slujbă care să și existe în nomenclatorul de meserii? Nu cred.

Și-atunci, de ce mai merg copiii la școală? Doar ca să-și umple timpul și să fie supravegheați în timp ce părinții lor robotesc pe plantația cu taxe a unui stat ce nu știe să-și gestioneze paralele obținute prea facil? Înseamnă că până acum s-a bifat că s-a făcut școală doar pentru ca cineva să poată raporta că s-a mai scos o generație de analfabeți numai bună de dus la muls pe plantație. De aceea se zbat unii să fie adusă la locul ei grila de examinare, iar subiectele să fie atât de ușoare încât să poată fi rezolvate de majoritatea covârșitoare a copiilor semi-analfabeți. Iar dacă 1 + 1 nu le dă 2, măcar să fie lăsați să copieze, sau să li se dicteze rezolvarea. Țara are nevoie de cât mai multă “minte” cu diplomă – ca părinții să mai dea niște bani să-și țină loazele și-n facultăți, să trăiască și domnii universitari din ceva! De aceea se vorbește cu dispreț despre meserii: electrician, sudor, zugrav șamd. La fel se vorbea și pe vremea dictaturii proletariatului: dacă nu înveți te duci la sapă – adică, traduceau lumpenii: ești un nimeni.

daniel chitoiu_nevinovatDe aceea în țara lui “să se descurce”, cuvântul “ilegalitate” nu prea mai impresionează pe nimeni. Aproape toată lumea încalcă legile, măcar cu un soft piratat sau un film furat de pe “torente”. Încerc să-mi imaginez cu ar fi dacă toți cei care și-au cumpărat calculatoare luna trecută ar fi supuși unui control și ar fi sancționați conform legii in cazul în care s-ar constata că și-au instalat între timp softuri piratate. Nu ar începe ei să răcnească că sunt defavorizați, că de ce li se aplică legea numai lor, nu și celor care și-au cumpărat calculatoare până la ei? Credeți că nu s-ar găsi nimeni care să-i căineze?

Posted in Un castravete, dom' Profesor | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Când ești infantil politic pui carul bugetar înaintea contribuabililor

de Ștefan Ciocan

Majorarea accizei pe combustibil ar putea fi cuiul din talpa premierului Victor Ponta. Până acum liderul PSD nu a reuşit să explice populaţiei ce ar putea aduce pozitiv suprataxarea carburanţilor. Un lucru este cert, odată cu scumpirea benzinei şi motorinei urmează un lanţ de scumpiri în aproape toate domeniile, de la servicii la produsele industriale. Ponta îşi acoperă decizia cu FMI, lăsând să se înţeleagă, absolut eronat, că decizia majorării accizei pe combustibil a fost impusă de reprezentanţii partenerilor financiari internaţionali. În realitate, FMI este un fel de bancă. Acesta nu face altceva decât să supravegheze dacă deficitul bugetar al unei ţări debitoare, cum este România, se încadrează în limitele stabilite în aşa fel încât, la scadenţă, să poată returna banii împrumutaţi. Nu este treaba reprezentanţilor FMI cum ţine România bugetul în limitele de deficit stabilite. Marea problemă a României porneşte din logica pe care a fost construit bugetul. Socialiştii lui Ponta şi capitaliştii lui Antonescu, aflaţi în cârdăşie în momentul adoptării bugetului naţional, nu au luat în calcul veniturile disponibile pe baza cărora să schiţeze cheltuielile publice. Ei au pus carul înaintea boilor şi au proiectat bugetul pornind de la cheltuieli. E ca şi cum o familie cu doi copii şi doi soţi dintre care doar unul angajat, cu un venit de 1500 de lei pe lună, la începutul anului hotărăşte că va cumpăra o casă şi o maşină. Vor fi imposibil de dus la bun sfârşit aceste planuri, pentru că la acest venit nicio bancă nu ar da un credit suficient de mare pentru achiziţionarea unei case şi a unei maşini. În afară de salariul soţului, familia nu are alt venit, deci nu are de unde să adune banii necesari ducerii la îndeplinire a planului făcut la începutul anului. Ponta gândeşte la fel. Veniturile României nu acoperă planurile prevăzute în bugetul pe anul 2014. În loc să-şi calibreze planurile în funcţie de puterea economică a ţării, Ponta vrea să adune cu orice preţ bani la bugetul de stat. Aceşti bani, luaţi practic cu forţa de la contribuabili, nu vor merge în relansarea economiei. Decapitalizarea firmelor private va avea ca efect reducerea consumului şi implicit scăderea banilor rulaţi pe piaţă. Micile societăţi comerciale nu vor supravieţui fiind sufocate de fiscalitatea excesivă, pe de o parte, şi de scăderea accentuată a cifrei de afaceri. Mulţi antreprenori şi-au făcut planuri de afaceri pe termen mediu şi lung. Au luat credite pentru dezvoltarea afacerilor şi au făcut investiţii. Aplicarea noilor taxe şi impozite le dă antreprenorilor peste cap toate planurile aducându-i în situaţia de a nu mai putea plăti creditele şi de a nu-şi mai putea continua activitatea. În acest timp statul dispune discreţionar de sumele colectate prin taxe şi impozite. Banii luaţi cu forţa legii de la populaţie se duc spre cercurile de interese economice din preajma clasei politice aflate la guvernare sau ca să susţină campanii electorale mai mult sau mai puţin mascate. Un exemplu la îndemâna hunedorenilor ar fi cele aproape un milion de euro alocate de şefii Consiliului Judeţean Episcopiei şi bisericilor hunedorene, pentru ca preoţii să fie transformaţi în agenţi electorali cu sutană.  Victor Ponta veniti de luati acciza

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

De 100 de ani încercăm zadarnic să ne găsim identitatea și demnitatea (trăim “bine” din cauză că ne-am obișnuit cu răul)

de Ștefan Ciocan

Nana Mărie era o bătrână de 96 de ani care locuia undeva într-un sat pierdut printre crestele domoale ale Apusenilor. Şi-a trăit cu demnitate ultimii ani ai vieţii, într-un mediu în care orăşenii nu ar putea vieţui nici măcar câteva zile. Am întrebat-o când am cunoscut-o: “Cum e, nană Mărie”? Bătrâna s-a uitat la mine cu o privire plină de duioşie. “Bine, maică! Bine! Că ne-am obişnuit cu răul”!

Nu ştiu dacă bătrâna din Apuseni mai trăieşte, dar replica ei rămâne un citat definitoriu pentru un popor care de aproape 100 de ani încearcă zadarnic să-şi găsească identitatea şi demnitatea. Avem impresia că trăim bine doar pentru că ne-am obişnuit cu răul.

De la începutul lunii s-au scumpit ne-necesar de drastic carburanţii. Oamenii nu au protestat, nu s-au blocat în maşini pe drumuri, arătând astfel că nu sunt de acord cu accizarea suplimentară a motorinei şi a benzinei, impusă de Victor Ponta. Românii au dat fuga cu o zi înainte la staţiile de carburanţi, au făcut un plin şi dacă au mai găsit vechile canistre de pe vremea „împuşcatului” le-au umplut şi pe acestea. Apoi s-au dus cuminţi, fiecare la treaba lor, înjurând printre dinţi şi mulţumind în acelaşi timp lui Dumnezeu, guvernului, lui Ponta sau lui Iliescu că „putea fi şi mai rău”.

Şi-au rezolvat pe termen scurt problema, au carburant la preţul vechi cât să umble câteva zile, maximum câteva săptămâni. Numai bine cât să se obişnuiască cu răul şi să le pară viaţa acceptabilă.mirela-palada-surprinzator

De doi ani a venit la putere un guvern care şi-a clădit succesul electoral pe minciună, demagogie şi în special pe specularea greşelilor de comunicare făcute de precedenta putere. Românilor li s-au promis lapte şi miere. Pensionarii au fost amăgiţi cu majorarea veniturilor, bugetarii cu reîntregirea salariilor. E drept că mediul economic privat nu a fost momit cu nimic, dar nici nu contează în ecuaţia politicienilor decât ca o sursă de finanţare a cheltuielilor bugetare. Mediul economic privat este vaca costelivă care se chinuie să mai dea puţin lapte ca să sature clasa politică veşnic flămândă. În loc de un trai mai bun, cum li se promisese în campania electorală, românii au primit o avalanşă de taxe şi impozite pe care le-au acceptat cu atâta seninătate de parcă statul le-ar fi dat, nu le-ar fi luat din buzunare. Presat de cercurile de interese ale baronilor locali, care stau în spatele sforilor de care atârnă Victor Ponta, premierul nu are altă variantă decât să mute capitalul din conturile investitorilor privaţi în cele ale statului şi de acolo să ghidoneze banii înspre firmele de partid. Guvernul PSD a pus la cale un circuit al banului în economie, atât de periculos pe termen lung, încât riscă să aducă România în pragul colapsului economic. Din ce în ce mai multe firme private se închid din lipsă de bani. Capitalul românesc se scurge sub formă de taxe şi impozite din bugetul agenţilor economici privaţi înspre cel al statului. Ponta nu poate controla banii privaţilor, dar odată transformaţi în taxe şi impozite are în mână banii publici pe care îi împarte apoi după cum îi dictează baronii politici care-l susţin. Bugetul este făcut în funcţie de interesele economice ale acestora şi nu de nevoile reale ale României şi implicit pe baza unei strategii de dezvoltare coerente care să nu omoare mediul de afaceri privat în detrimentul bugetului de stat. Continuând cu această politică fiscală, în scurt timp nu o să mai aibă cine se obişnui cu răul!

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

După guvernare e Ponta, care te face la buzunare

de Acidutzu

După aproape doi ani de când se joacă de-a teleguvernarea Victor Viorel Ponta și grupul său de interese, se culege rodul nepăsării și statului acasă în ziua votului. Hoții dovediți, împreună cu familiile și clientela lor ne bagă mâna în buzunare în timp ce ne zâmbesc liniștitor la televizor și recită propagandă despre laptele și mierea care le curge lor prin buzunare ca și cum ne-ar curge nouă – propagandă livrată de către departamentele lor de comunicare. Cică “Boc și Băsescu au tăiat, noi vă dăm înapoi”, “reparîm ceea ce s-a stricat”, “înainte era rău, acuma e bine”, “scârț-scarț va fi bine doar de marți”, “vom face, vom drege, vom da, analizăm posibilitatea”. Majoritatea s-au dovedit a fi niște penali aduși în fruntea bucatelor de către indiferența crasă a celor care se declară “scârbiți” de politică, de clasa politică șamd – mulți pe bună dreptate, mulți că așa s-a gândit noua strategie a PSD cî este mai bine: să stea acasă cei ușor de dezamăgit, să participe la vot numai activiștii de partid și asistații social ușor de mobilizat cu o pungă de zahăr și un litru de ulei. Cât de penali sunt o știm din acțiunile justiției: deja 8 din cei 40 de șefi de consilii județene sunt fie arestați, fie trimiși în judecată, cu toții de la alianța politică în care se pitește PSD: până de curând ULS, acum USD. Sunt nenumărați primari și parlamentari declarați incompatibili – numai în județul Cluj, din 14 deputați, 4 sunt pe cale de a-și pierde mandatul (cu toții de la USL) și sunt parlamentari care-și termină în pușcărie mandatul. Avem peste 15 miniștri ai acestui mult prea “cinstit” guvern, destituiți pentru hoție și incompatibilități, miniștri cu dosar penal sau chiar executând pedepse privative de libertate. Nu există zi fără să nu aflăm cum apropiații acestei guvernări cer șpagă de câte un milion de euro (musai!), sau cum au devalizat de milioane de euro bugetul statului – în fapt buzunarele cetățenilor români.

Și pentru a acoperi furturile, hoțul șef, mitomanul plagiator Victor Viorel Ponta inventează taxe și impozite noi, inventează accize. Asta în timp ce inventează noi și noi zile libere drept mită pentru electoratul său captiv, încurajând nemunca.

România, fii trează: după guvernare sunt hoții ca Ponta care te fac pe tine la buzunare!

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Mincinoșii social democrați trăiesc într-o Românie paralelă cu realitatea

Victor-Ponta - pompagiulde Acidutzu

Un calcul simplu arată faptul că majorarea accizei la carburanţi va mări costul anual pe care şoferii români îl alocă combustibilului cu minimum 505 lei în cazul benzinei şi cu minimum 415 lei la motorină. Și vorbim doar despre șoferii “de rând” care nu intră sub incidența așa-zisei returnări de acciză de 4 eurocenți pe litrul de combustibil promisă de Victor Viorel Ponta – pentru cine mai are timp să se încreadă în promisiunile lui.

În prezent, acciza reprezintă 30% din preţul final la benzină şi 26% la motorină. Și vorbim numai despre banii cheltuiți pe combustibili, nu și despre reacțiile în lanț pe care această scumpire o va avea asupra serviciilor și a coșului zilnic de consum. În plus avem promisiunea transportatorilor de marfă care au declarat că vor cumpăra carburant din alte state, precum și faptul că, în lipsă de bani și cu promisiunea celor un milion de noi locuri de muncă transformată în 731de mii de șomeri (ultimele date statistice), românii vor reduce drastic consumul.

Reamintesc faptul că benzina şi motorina oricum s-au scumpit în ianuarie din cauza modificării cursului de schimb la care se plătesc accizele. În dispreț pentru buzunarele românilor, disperat să facă rost de bani pentru baronii locali, Guvernul a decis că este mai profitabilă pentru buzunarul propriu rata de schimb din 2012, de 4,5223 lei/euro, la care a introdus ca artificiu indexarea cu inflaţia anuală de 4,77%. Aceasta încalcă prevederile Directivelor de accize la nivel european, care menționează regula care era anterior în Codul fiscal românesc, și anume că se va folosi cursul de schimb publicat în prima zi lucrătoare din luna octombrie.

Cu toate acestea, dând dovadă fie de lipsă de contact cu realitatea, fie de nesimțirea de-a crede că românii înghit orice prostie și minciună suficient repetată, președintele PSD Cluj, Remus Lăpușan, iese să repete ca un papagal lecția dezinformării: că acciza merge la construcția de autostrăzi și că nu va avea impact major asupra românilor. Asta în pofida faptului că propriul ministru de Finanțe a declarat în direct și extrem de clar că fără încasările din această acciză nu vor mai fi bani de salarii și pensii, în pofida realității evidente și a calculelor matematice seci.

Și ce mai minte în public Remus Lăpușan? Că “Ministerul Agriculturii va acorda subvenţii pentru motorină, pentru a compensa introducerea accizei”. La fel cum au creat un milion de locuri de muncă. Deocamdată nu s-a plătit subvenția agricolă pentru ultimul trimestru al anului trecut, iar ei „vor acorda”.victor ponta-holdup cu pompa

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , | 5 comentarii

Cum nu se mai vede pădurea de uscături

de Ștefan Ciocan

Până acum, marea dezbatere a alegerilor europarlamentare a fost prezenţa pe liste a Elenei Băsescu. Mulţi frustraţi din partea dreaptă a politicii şi în special atoate-știutorii netului stăteau cu ochii pe listele Partidului Mişcarea Populară să vadă, până în ultimul moment, dacă apare acolo numele de Băsescu. Culmea este că aceiaşi atoate-știutori ai netului nu dădau nicio şansă Mişcării Populare la următoarele alegeri pentru Parlamentul European. Şi atunci de ce ar fi contat prezenţa Elenei Băsescu pe liste, dacă oricum era doar formală? Până la urmă, fiica cea mică a preşedintelui a anunţat că nu va candida şi a destrămat astfel mai bine de două săptămâni de discuţii şi dezbateri pro şi contra candidaturii ei pentru încă un mandat de europarlamentar. Prezenţa pe locuri eligibile pe listele de candidaţi a unor soţii celebre nu a fost atât de dezbătută în spaţiul public. A trecut ca un fapt normal ca nevesta premierului Victor Ponta şi a liderului PNL, Crin Antonescu, să se claseze pe locuri eligibile pe listele PSD, respectiv PNL, în fond aceste candidaturi pot fi un bun pretext să-ţi ţii nevasta departe, la Bruxelles, pe banii Uniunii Europene. Analiştii de sex masculin au înţeles şmecheria şi au tăcut invidioşi pe norocul lui Ponta şi al lui Antonescu, iar femeile au tăcut din spirit de solidaritate feministă. (încă mai râd)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , | 4 comentarii

Românii nu sunt corupți, ei sunt recunoscători. Nu dau șpagă, fac cadouri

Cât de repede ar trebui eradicată corupția, întreb? Căci, din 2004, de când este pe agenda de lucru a politicienilor, eradicăm corupția pe repede-înainte, să nu ne prindă nici măcar o sesiune de alegeri cu fenomenul încă în floare. Căci nu avem, nici nu am avut, vreme să lăsăm legea să lucreze de la sine, să epuizeze ea însăşi fenomenul. Căci legile noastre sunt exasperant de leneșe. Motiv pentru care ne-am obișnuit cu “arderea etapelor”. La ars etapele suntem maeştri. Arderea etapelor este un sport național la fel de caracteristic precum arderea gazului de pomană, frecatul mentei și tăiatul frunzelor la câini.

Ca români, suntem extrem de porniți împotriv corupției. Nu obosim să o denunţăm şi să o ostracizăm. Zilnic. Din păcate, numai cu retorica nu ne reușește exorcizarea corupției, scoaterea din corpul societății. Corupţia nu se teme de retorică, oricât de aprigă ar fi aceasta. Se prea poate, cum suntem noi obișnuiți cu exagerarea, doar să exagerăm și conceptul nostru despre corupţie să fie prea extins. Și prin cuprinderea în conceptul de corupție a mult prea multe dintre îndeletnicirile ancestrale ale noastre, unele izvorâte chiar din ospitalitate, să ineficientizăm lupta – avem un front prea larg pe care să ducem acest inegal război.

Pun și eu o întrebare: un ministru, prefect, primar șamd, care-şi ajută un prieten printr-o ordonanţă, hotărâre, numire șamd – este un caz de corupţie sau, dimpotrivă, de admirabilă prietenie? Iar dacă prietenul răspunde printr-un mic cadou, un numerar, un vărsământ oarecare, de ce nu suntem capabili să vorbim mai curând despre recunoştinţă decât despre șpagă, foloase necuvenite, respectiv întreținerea corupţiei? De ce suntem porniți să ştergem dintre apucăturile noastre însăşi instituţia recunoştinţei? Ce dacă ministrul, prefectul, primarul șamd când dă, face serviciuș, nu dă (face) de la el? În fond, cine nu şi-ar ajuta cu mult mai bucuros prietenii fără să dea de la el?

Dacă ne apucăm să răsfoim cartea de Istorie (cei care mai suntem capabili), am găsi suficiente cazuri de state care au supraviețuit prin ceea ce azi am incrimna (și incriminăm) drept corupție (sar peste acele pagini care demonstrează exact contrariul, adică prăbușirea unor imperii sub povara corupției – ar fi putut fi de vină niscaiva invazii barbare). Republica Veneţiană, de exemplu, a fost un stat care a supraviețuit grație traficului de influiență și a nepotismului. Ce ar fi fost Imperiul Otoman, fără peșcheș, mă întreb? Iată însă şi exemple mai impresionante, luate dintr-o ţară admirată cu religiozitate de către toată lumea: Japonia – și, mă întreb, chiar dacă sunt prea multe întrebări pe parcursul unui singur material: cine ar putea pune în cumpănă samuraiul japonez cu boierul român, când în materie de etică nobiliară nu există nimic mai contrastant? Cu toate acestea, pe la 1870-1900, Japonia era considerată o ţară a corupţiei. Europenii erau de-a dreptul îngroziţi. La 1877, un ministru de finanţe a plecat din funcţie cu câteva căruţe de bilete de bancă pe care tot el le-a emis. La 1898 un deputat se lăuda în gura mare, chiar în Dietă, că a primit bacşişuri. Ba chiar, acelaşi, şi-a dat în judecată “corupătorul” pentru că nu i-a plătit toată suma! Iar Cabinetul își cumpăra voturile în Camerele Dietei cu banii scoşi din impozite.

Cam acestea ar fi picanteriile – Japonia este unde este pentru că, în final, acolo legea și-a spus cuvântul. Pe când la noi corupţia abia ce şi-a luat elan. A-i pune talpă acum, în plin avânt, ar însemna chiar suspendarea evoluţiei firești a fenomenelor legice, a distrugerii meandrelor concretului (vorba părintelui de necontestat al capitalismului de cumetrie, Ion Iliescu).

Pentru a scăpa de corupție cu adevărat, ar însemna să conștientizăm că avem principii, curaj, norme morale – ori așa ceva nu cred că ar fi definitorii pentru România. Nu – când a minți și a fura constituie avantaj la angajare, la numirea în funcții, la cățărarea pe scara profesională și socială.

Posted in Lecturi necesare | Tagged , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Fără educaţie, credinţă şi cinste, cuvintele pot să devină arme redutabile puse în slujba răului (Gesturile şi atitudinile sunt mult mai greu de mascat decât vorbele)

calin popescu tariceanu-baloane de sapunde Ștefan Ciocan

Cuvintele pot să aibă o putere nebănuită asupra creierului. Cum la rândul său acesta are o putere nebănuită asupra individului, putem trage concluzia că vorbele învârt de fapt lumea. Până şi în Sfânta Scriptură stă scris – şi nimeni nu a contrazis asta – că „la început a fost Cuvântul!” În jurul cuvântului s-au născut toate, pentru că el este stăpânul absolut al lumii cunoscute. Chiar şi necuvântătoarele se supun graiului omenesc articulat, ceea ce demonstrează că, din păcate, şi în lipsa intelectului cuvintele pot să aibă efecte magice. Dar fără educaţie, credinţă şi cinste, cuvintele pot să devină arme redutabile puse în slujba răului. Acel cuvânt biblic, iniţial, de la Dumnezeu devine o forţă pusă în slujba răului, a minciunii. Mergând mai departe pe acest fir logic, ajungem să constatăm cât de importantă este comunicarea într-o lume din ce în ce mai grăbită, mai puţin dispusă să asculte şi mai puţin capabilă să filtreze noianul de informaţii verbale sau non-verbale cu care este bombardată.

Cred că suntem în momentul în care sistemul relaţional interuman, implementat chiar prin Cartea Sfântă, şi bazat pe cuvânt ar trebui să fie resetat.

Cuvintele au devenit riscant de periculoase. Cuvintele au devenit mult prea uşor propagandă, demagogie, minciuni. Lumea aruncă, de multe ori la întâmplare, cuvinte urâte, informaţii false, bârfe, epitete, care îşi găsesc întotdeauna urechi care să le culeagă şi minţi în care să rodească. Lenin spunea că „o minciună repetată de suficient de multe ori devine adevăr”. Avea dreptate „tătucul” comunist. Etichetele puse cu lejeritate pe oameni sunt prinse din zbor şi „înghiţite” pe nemestecate. Auzim prea des „nemernicul ăla”, sau  „curva aia” ori „papagalul ăla” şi privim ca atare persoanele cărora le sunt atribuite aceste epitete. Cu o voluptate îngrijorătoare suntem bucuroşi să le luăm de bune fără măcar să analizăm circumstanţele personale ale celui care spune sau despre care spune.

Informaţia bazată pe cuvântul vorbit sau scris ne invadează în fiecare clipă pe toate canalele de comunicare. Creierul uman este practic inhibat, suprasaturat şi aproape incapabil să se apere de informaţia falsă. Cuvântul, creatorul omului inteligent, este pe cale să-l distrugă.

În noua conjunctură cred că nu mai trebuie să vorbească cuvintele, ci faptele. Să nu mai analizăm oamenii după vorbele pe care le spun, sau după vorbele care se spun despre ei, ci pe baza faptelor. Gesturile şi atitudinile sunt mult mai greu de mascat decât vorbele, iar din spatele lor răsare întotdeauna adevărul. Faptele nu mint, nu pot să exprime demagogie. Faptele lasă în urmă rezultate pozitive sau negative. Rezultate clare cu efecte care pot fi analizate, filtrate şi judecate. Caracterul unui om poate fi mult mai uşor descoperit prin faptele sale decât prin vorbe, pentru că faptele lasă urme ireversibile. Un filantrop, un zgârcit, un mincinos sau un om generos vor fi mult mai uşor de recunoscut după gesturile care îi caracterizează, decât după vorbele pe care le spun.

Singurii dezavantajaţi de acest sistem de comunicare sunt politicienii, mult prea obişnuiţi să spună una şi să facă alta.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Panglicarii PSD (mitomania o boală transmisibilă pe linie de partid)

drum bun-inca un kilometru

Așa, Remus, ești mare, poți să faci și singur niște kilometri de autostradă.

PSD Cluj a montat două panouri publicitare la intrarea în Cluj-Napoca prin care îi informează pe şoferi că “Guvernul Ponta a inaugurat 280 de km de autostradă”. În realitate, în ultimii doi ani s-au dat în folosinţă în România doar 258 de kilometri de autostrăzi.

Numai cu gargară la televizor nu mai este timp și pentru muncă – mai ales când banii de furat nu prisosesc. Motiv pentru care, din momentul în care grupul infracțional organizat al PSD s-a prăvălit peste țară mascat drept USL, s-au apucat de inaugurat cu frenezie să arate cum “repară ceea ce s-a stricat”. Așa că, din mai 2012 şi până la finalul lui 2013, au tăiat la panglici pentru mai multe autostrăzi şi centuri cu regim de autostradă. Numai că au tăiat după cum a numărat steaguri Pristanda: “un kilometru la Prefectură, cinci la Pretură, douăzeci și cinci la Cornu’n bătătură și-ncă trei la Mița sub basculă, face două sute nouă zeci din care ținem zece să inaugurăm și înainte de europarlamentare”.

Potrivit cifrelor din baza de date a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, pe care jurnaliștii de la Gândul au avut curiozitatea să le adune, lungimea totală a autostrăzilor construite este mai mică decât a celor inaugurate – adică 258 de kilometri, nu 280 câte a trecut plăvanul blonduliu de șef al PSD Cluj. Mă refer la afazatul Remus Lăpușan care, de la începutul anului, vede până și în târâișul bălos al melcului, numai bunăstare, lapte și miere în România. Toate ca urmare a “mult prea eficientei și degrabă cățărătoare pe noi culmi de PIB a deosebitelor Guvernări ce cu înaltă slugărnicie de partid le denumim Ponta 1, Ponta 2 și Ponta 3 – să ne trăiască toți trei!”…

Motiv pentru care a plantat la intrările în municipiul Cluj-Napoca niște pancarte cu sigla PSD și cu mesajul mincinos: “Drum Bun! Guvernul Ponta a inaugurat 280 de km de autostradă, 153 în Transilvania”.

Parcă publicitatea mincinoasă se amendează. Numai că bietul Remus Lăpușan este gata amendat de către Natură.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Ponta se întrece cu miniștrii lui în minciuni și mite electorale. Din păcate asta se face pe banii și bunăstarea românilor

de Acidutzu

ioana-petrescu-paine

Ioana Petrescu, această adevarată “domnișoară Harvard”

Pe de o parte Ioana Petrescu, ministrul de Finanțe, ne spune că fără introducerea noii accize pe combustibili nu se mai pot plăti salarii și pensii. Adică, dacă acciza suplimentară de 7 eurocenţi nu va fi aplicată de la 1 aprilie, plata pensiilor şi a salariilor pentru bugetari ar putea fi pusă în pericol, deoarece suma care ar urma să fie colectată este de două miliarde de lei şi nu poate fi uşor înlocuită. Asta susține Ioana Petrescu. Păi, unde este celebra creștere economică de anul trecut, atât de trâmbițată la televizor și fluturată pe hârtie? Cu ce anume a fost înlocuită? Cu bani de tocat pentru baronii locali ai acestui grup infracțional organizat care se ascunde sub tot felul de alianțe politice – fost USL, acum USD.

De cealaltă parte, primul ministru Victor Viorel Ponta o ține pe minciuna lui: îi trebuie noua supra-taxă pentru drumuri și poduri.

Cine minte, mai ales că, între timp, pe această sărăcie lucie care pune în pericol plata salariilor și pensiilor, acelasi premier face cadouri de Paște în colegiul său electoral Oltenia in valoare de 3 milioane de euro.

De fapt, ca de obicei când sunt socialiștii de caviar la putere, înainte de o campanie electorală începe sarabanda cadourilor electorale. Așa că și Guvernul Ponta începe să-și mituiască electoratul. Primii pe listă sunt alegătorii de la Complexul Energetic Oltenia, fieful premierului. Toţi cei 19.000 de angajaţi ai Complexului Energetic Oltenia vor avea de Paști opt zile de concediu, plus o primă în valoare de 700 de lei, sub formă de tichete. Adică vor beneficia de un cadou de aproape trei milioane de euro (13,3 milioane de lei). Asta în condiţiile în care CEO se află într-o situaţie financiară dificilă.

Dacă vă întrebați cu ce sunt mai cu moț cei 19.000 de angajați ai CE Oltenia față de restul românilor, încercați să nu uitați că Victor Viorel Ponta are o soțioară neajutorată pe listele de la europarlamentare ale PSD pe care trebuie să o chivernisească. Chiar dacă ciodește niște milioane din buzunarele românilor. Pe față, cu nerușinare.

Întreb procurorii dacă această mită cu scop bine determinat: deturnare de fonduri în scopul de obținere de foloase necuvenite (bani contra vot, să ajungă soțioara la Bruxelles), nu poate fi cercetată penal?

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , | Scrie un comentariu