Drumul bucii (despre turul prezidential din Sibiu)

Paltonul-slipCu nespusa mândrie a românului care și-a recăpătat țara înapoi în 16 noiembrie 2014 – zi de vibrante semnificații, am aflat din ziare că o companie de turism din Sibiu ne propune celor care ajung în fosta Capitală Culturală Europeană un tur absolut necesar în contextul noii Epoci de Mărețe Împliniri: o vizită în principalele locuri care i-au marcat devenirea Mult Iubitului Actualului Președinte al României. Turul este organizat de o companie privată și va fi disponibil pentru turiști începând cu 1 mai 2015. Pentru noi, cei care ne-am propus să înscriem în rândurile noastre adâncul și vibrantul Omagiu al Noii Epoci, ni s-a făcut turul mai repede.

„Este un tur mai special, pornește de la casa unde a copilărit când era foarte mic președintele, la casele în care a copilărit când era mai mare, apoi a adolescentit, a sărutat Prima Viitoare Doamnă a Țării, a Meditat, a Ascultat, n-a Avut Ghinion, și se termină la Primărie. E o rută frumoasă, atinge toate punctele importante din viata domniei sale, toate care sunt în Centrul Istoriei: toate Tăcerile Semnificative, nu o să ieșim din ceea ce ne-a scris pe bilețele domnul Mihalache, chiar dacă scrisul este cam lăbărțat, ceea ce și explică de ce pare președintele că vorbește atât de tărăgănat. De altfel de aceea și durează atât de mult circuitul” – ne-au dezvăluit, în premieră, organizatorii.

Klaus promitea de mic copil să fie ceea ce este acum și mai mult decât atât. Și acum, pătrunsă de misiunea ei de ghid prin tainițele copilăriei Președintelui, cu ochii strălucitori, Hanna, fostă colegă de grădiniță își deapănă emoționată amintirile despre cum acesta a dat cu paltonașul de ghidonul tricicletei, supărat că nimeni nu vine să i-l ia ca el să se poată avânta în cursa pentru șefia grupei mici. Care șefie, am aflat, și-a adjudecat-o, pas cu pas, pedală cu pedală.

De altfel, după cum am aflat din turul de un ceas jumătate prin Sibiul natal, pentru care am plătit 50 de lei, să pătrundem în tainele devenirii actualului președinte al României, cariera acestuia este jalonată de un lung șir de paltoane trântite de diverse mijloace de transport. Am încercat să aflăm dacă este vorba despre un obicei săsesc, așa cum la români trântitul căciulii de pământ exprimă exhibarea nădufului ancestral, dar nimeni n-a știut să ne zică. În orice caz, toate acele paltonașe și paltoane au fost păstrate cu sfințenie și zilele acestea municipalitatea sibiană intenționează să deschidă un muzeu memorial cu ele.

Mai mult, la Sibiu, pe modelul finlandezilor de la Compania Nokia – care au un concurs de aruncat cât mai departe telefonul de firmă, sibienii au promis un festival al trântitului paltonului. “O selecție mai bună a celor care-și doresc cu adevărat o carieră în viață, nici că se poate. Trebuie să promovăm mai bine România, Sibiul ca municipiu natal, din punct de vedere educațional și din punct de vedere cultural, și mai ales din punct de vedere al modelelor, pentru că sunt atât de puține modele în țara asta, cineva care merită promovat, le numeri pe degete și ne-am gândit că Președintele este un model care merită promovat din aceste puncte de vedere.” – ne-au asigurat organizatorii.

Am fost asigurați că acest Festival va lansa o adevărată producție locală pe orizontală, aducând prosperitate: designul și producerea de paltoane transformând Sibiul într-un adevărat Milano al Paltonului. Chiar ni s-a prezentat o mică colecție de primăvară-vară de paltoane. Am fost impresionați de paltonul-slip inspirat de recenta vizită a Președintelui în Madeira.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

“N-am, îmi trebuie, dă-mi”. Excesul de stat asistențial dăunează grav muncii

Rares Bogdan-replici taioaseCoreea de Nord, paradisul proletariatului, a celor care muncesc și paradisul celor mai mărețe, luminoase și omenoase măsuri de protecție socială, a dat o nouă lovitură capitalismului în putrefacție, reducând semnificativ raţiile alimentare distribuite populaţiei şi îndreptându-se, planificat, spre o nouă foamete. Raţiile alimentare distribuite populaţiei au fost reduse la 150 grame pe zi pe persoană în unele zone, în timp ce ajutorul străin pentru ţară se epuizează. La Phenian, că-i capitala țării, măritul Conducător a avut bunăvoința să lase raţiile la 200 de grame. Coreea de Nord, este paradisul clasei muncitoare unde, la ultima foamete, cea din anii 90, au murit de inaniție sute de mii de persoane. De atunci, țara care aliniază un milion de soldați, suferă de penurie alimentară cronică. Dar își realizează planul de foamete pe cap de locuitor (nu de conducător). Pentru aceia dintre voi care ați deschis mai târziu ochii în viață, cărora viitorul luminos garantat de către stat înainte de decembrie 1989 nu vă spune mare lucru, am să-ncerc să vă zugrăvesc un mic tablou al acestuia. Mai ales că sunt atâția politicieni și jurnaliști care sunt suficient de capabili în inconștiența lor nu numai să fie nostalgici după acele sinistre vremuri, ci și să le propovăduiască. Pentru care Ceaușescu a fost un președinte bun.

România anului 1989 era o ţară sumbră cu un popor subminat fizic şi mai ales psihic de anii de “alimentaţie raţională”, adus în pragul disperării de interminabilele cozi la alimentele de bază, îndobitocit de lecturarea lozincilor patriotice şi terorizat psihic de omniprezenţa poliţiei politice. Primele cozi la alimentele de bază ca uleiul şi zahărul apăruseră încă din 1974, deteriorarea vieţii cotidiene producându-se treptat pentru ca, brusc, peste noapte, magazinele să se golească, ca după un jaf, la începutul anilor ’80. Cam aceeaşi degradare avea să o cunoască viaţa cetăţeanului român în toate aspectele ei. Viaţa socială, viaţa culturală, viaţa sexuală (la cheremul și cu voia Partidului), viaţa politică a românului anului 1989 erau o jalnică caricatură. Perspective: zero, viitor: zero… Cei mai mulţi români îşi duceau traiul zilnic pe la cozi pentru a-şi procura raţia modestă de alimente. Raţia lunară pentru un adult din Cluj, prin grija “tătucului” Ceauşescu, era de 750 gr. de zahăr, 0,5 l ulei comestibil, 2 kg cartofi, 0,5 kg făină de grâu şi 1 kg macaroane. Pâinea era raţionalizată (pe cartelă) la 300 gr. pe zi; carnea era “normată” la câte 1 pui pe lună şi la câte 1/2 kg carne de vită (carnea de porc nu mai era raţionalizată dar, de obicei se găseau numai picoare, celebrii “adidaşi” şi, foarte rar, cap); produsele lactate nu erau raţionalizate, dar nu se găseau deloc. Și să fi avut bani, mai mult nu puteai să-ți procuri decât dacă aveai pile, cunoștințe și relații. S-a uitat cum stăteau bărbații și se băteau la cozile pentru pachetul lunar de vată pentru soțiile lor, cât de lungă era coada la benzină în Cluj-Napoca – de pe Feleac până în Vâlcele; de situația copiilor din orfelinate, care își mâncau propriile fecale șamd (toți idioții suferă azi și au nostalgii după Epoca Ceaușescu: aveau “siguranța zilei de mâine”…). Patron peste acest dezastru, “bun al întregului popor”: Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia sa şi o întreagă ceată de slujbaşi care conduceau ţara după bunul lor plac (pe mulți și/sau pe urmașii lor îi vedeți și azi în fruntea bucatelor – politicieni și/sau capitaliști de cumetrie). Şi, de sus, de la Ceauşescu şi ai lui, şi până jos, la ultimul sergent major de poliţie sau funcţionar în aparatul birocratic, ţara era condusă de mici satrapi, de mici şefi absoluţi care nu aveau altă distracţie decât umilirea şi spolierea, sub orice mijloc şi pretext, a cetăţeanului de rând. Statul discreţionar inventase, perfecţionase şi aplica un nou tip de sclavagism: socialismul multilateral dezvoltat.

De aceea este bine să le batem obrazul atât politicienilor cât și slugilor lor mass media atunci când au pretenția de a ne propovădui statul asistențial, statul lui “n-am, îmi trebuie, dă-mi”. Excesul de stat asistențial dăunează grav muncii – ar trebui să le facem tricouri cu acest înscris și să-i obligăm să le poarte.

Posted in Odă Muncii | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Să se reseteze și la UDMR câte ceva, pe ici, pe colo

“Újratervezés”, adică “reproiectare” sau “resetare”, ne zic zilele acestea, de la Cluj-Napoca, liderii UDMR adunați într-un Congres național. Dar va fi fiind o resetare cam ca la shooterele de pe PC-uri: te trezești cu același “erou”, având aceleași aptitudini –  și, de data aceasta, UDMR ne prezintă unicul candidat și contracandidatul său eroic: Kelemen și Hunor. Doi într-unul – că se poartă de când e moda dualității depline: să fii când premier, când deputat, ca Ponta. Iar dacă cei din UDMR s-au resetat vreodată, sau s-au reproiectat, au făcut-o devenind mai “mitici” decât bucureștenii, mai combinatori decât Hrebenciuc, Voicu și Cozmâncă la un loc. Fapt consumat.ponta danseaza cu kelemen

Deşi, din 1996 încoace, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a făcut parte din toate guvernele României, zona Harghita-Covasna a rămas una din cele mai sărace din ţară, asta în timp ce membrii marcanţi ai acestei fundaţii politice s-au îmbogăţit într-un mod impresionant. Odată cu integrarea europeană, am crezut că se întrevede o ieşire din scenă, pe măsura activităţii de doi bani în contul comunităţii, a unui partid care s-a tranformat din apărătorul minorităţii maghiare în cel al unui unui grup de interese. Dar nu a fost să fie așa: UDMR, datorită în primul rând a slabei calități a politicienilor din partidele politice românești a reușit să-și prezerve poziția de partid balama și să joace la câte capete le-a cerut satisfacerea interesului personal al liderilor.

Într-o seară ploioasă şi rece de toamnă a anului 1992, în catedrala Sfântul Mihail din Cluj, s-a desfăşurat o adunare în care conducătorii politici ai maghiarimii transilvănene au depus un fel de jurămînt de credinţă faţă de propriii alegători. Cu această ocazie a fost elaborată şi aprobată „Declaraţia de la Cluj”, un manifest civic al maghiarimii din România şi nu declaraţia politică a partidului politic denumit UDMR (partid sau asociaţie culturală, nici membrii săi nu ştiu ce e, în schimb, când este vorba să sugă bani și de la bugetul României, această dualitate este foarte benefică).

Manifestarea de acum aproape 23 ani era dătătoare de speranţe: „noi, maghiarii ardeleni, suntem uniţi în faţa celor care atentează la identitatea noastră naţională – numai împreună vom învinge”! După 23 de ani, cu începere încă din 2004, din acest deziderat n-a mai rămas decât disperarea liderilor UDMR reunită sub sloganul: „numai împreună vom învinge”. Unitatea s-a dus. S-a dus pentru că starea de spirit a minorităţii maghiare s-a schimbat între timp, dar liderii marcanţi ai minorităţii maghiare au rămas aceiaşi în toți anii care au urmat.

Şi, prin faptul că liderii nu au avut nici un fel de dinamică, dar s-au dedulcit la politică dâmboviţeană, partidul maghiarilor din România a căpătat, treptat, metehne şi apucături specifice mai degrabă clasei politice româneşti decât așa-zisei elite politice europene, de la care le place să se revendice. În acest context, punerea la conducerea UDMR a unei copii mai tinere a lui Marko Bella (Kelemen Hunor), a venit tardiv și extrem de neconvingător.

De bine de rău, prin participarea la patru guvernări consecutive s-a reuşit satisfacerea rezonabilă a mai tuturor dezideratelor minorităţii pe care o reprezintă. România a devenit un exemplu la nivel european de rezolvare a problemei minorităţilor – asta în bună măsură şi datorită liderilor Uniunii. Numai că aceştia au ajuns să se complacă în autocontemplarea propriilor realizări atât pe plan politic cât şi pe plan personal. Au ajuns la fel de dâmboviţeni ca o mare parte a politicienilor români şi au aceleaşi năravuri şi apucături.

Banii le-au luat minţile şi, faptul că majoritatea dintre ei nu-şi pot justifica averile suspecte, îi determină să recurgă la soluţii disperate (vă gândeați vreodată că o să vedeți parlamentarii UDMR votând cot la cot cu cei ai PRM împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate, ca în legislatura 2004 – 2008?). Și-atunci să ne mirăm că pe locul/culoarul lăsat liber al naționalismului cu orice preț s-a reprezit oportunistul domn Tokes? În fond, Popimea Sa, eurodeputatul, a fost întotdeauna amabil să intervină cu „vitrionul” peste relațiile româno-maghiare…

Dacă nici hărnicia naționalismului cu orice preț a episcopului nu poate fi pe deplin înţeleasă, vă mai aduc aminte faptul că guvernele de la Budapesta au alocat ani la rând sume mari de bani pentru sprijinirea comunităţii maghiare din Transilvania. Banii aceştia care, repet, nu erau deloc puţini, erau derulaţi prin fundaţii în spatele cărora se aflau UDMR şi Bisericile tradiţionale maghiare. Cum Tokes Laszlo era şi şef al UDMR şi capul unei importante bisericii maghiare, practic ajunsese principalul ordonator al fondurilor.

Așa că tare îmi este că resetarea UDMR se va face prin luarea pitei naționalismului cu orice preț de la gura lui Tokes, ca să se reîntoarcă forinții la teșchereaua partidului. Că vremuri de restriște se arată în România.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O Educație moartă, cu dric la poartă și cai mascați

În timp ce ne uităm la graficele INS care ne arată cum, cu 2,5% din PIB alocate Educaţiei, România este la coada clasamentului lumii în privinţa finanţării şcolii, să ne aducema aminte cum Cristiana Anghel a făcut greva foamei pe drepturi de autor pentru (declarativ) a se da 6% din PIB pentru Educație și Învățământ. Cererea era adresată odiosului Traian Băsescu care-l pusese pe celălalt odios, Emil Boc, să se țină strâns de băierele pungii statului și să-i țină pe profesori și învățători în foame cruntă, iar pe Cristiana Anghel în grevă profesionistă a foamei.

Elevul Plagy mereu în tentativă de-a absolvi  Pregătitoarea

Elevul Plagy mereu în tentativă de-a absolvi Pregătitoarea

Dacă odiosul guvern „Jos Boc, Jos Băsescu” nu s-a deschis la punga PIB-ului pentru Educație, în schimb și-a deschis portofelul actualul pușcăriaș Dan Voiculescu și a plătit-o pe doamna Ma’ Foame pe drepturi de autor să ne arate suferință în direct la Antena 3. După care a cooptat-o în partidul său de buzunar și a făcut-o senator. Că nu numai Caligula trebuia să ducă animale în Senatul său.

Oricum, au trecut anii, s-au schimbat guverne (Ponta 1 cu Ponta 2, 3 și chiar 4), dar PIB-ul nu și-a desfăcut băierile să reverse abundența celor 6% peste Educație și Învățământ. Nici măcar sub regimul de lapte și miere al Uniunii Social Liberale din care făcea parte și mult prea încercănata ființă. Cu toate acestea nu s-a mai auzit nici un suspin, nici un ghiorăit de mațe dinspre Senatorul Ma’ Foame – prin care să ne arate că protestează, în continuare, pentru binele comun al clasei profesionale din care face parte – cea pentru care (declarativ) s-a târât cu tot cu perfuzii în Parlamentul României.

Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în 2013, în sistemul public de învăţământ au ajuns echivalentul în bani a doar 2,5% din PIB. De asemenea, potrivit legii bugetului, în 2014 sistemul educaţional a primit “decât” 3,2% din PIB. Din aceeași sursă, pentru 2015 bugetul alocat educaţiei este echivalentul a 3,7% din PIB. Deci?

Este totuși bine că oamenii politici au promis şi au şi introdus în normele legislative un prag de 6% din PIB pentru Educație. Bănuiesc că au și semnat pacte naționale pe acest subiect… Și mai avem pretenția că suntem cea mai luminată nație, cea care dă clasă tuturor analfabeților din lumea aceasta (mai ales americanilor)! Din păcate vom rămâne întunericiți în auto-suficiență exact ca și politicienii care ne-au adus în această situație. Noi pe ei, ei pe noi…

Țara lor ne vrea proști, analfabeți cu diplome, simpli sclavi pe plantație.

Pe munca noastră să alimentăm conspirația mediocrităților: pe de o parte să dăm bani fabricilor de diplome în care s-au transformat universitățile și cu un drum să alimentăm sistemul cu votaci… Năucii aceștia de prin Parlamentul României sunt identici cu ministrul acela al lui Groza, Zeroni (sau Zăroni, nu contează) care se încheia la pantaloni cu nasturii de la cămașă – comuniștii au introdus facultățile pe puncte și urmașii lor nu vor să renunțe la ideea ca toți analfabeții să facă o facultate. Doar prost la prost trage și numai așa ne pot învinge.

(scris pentru Academia Catavencu)

Posted in Ministerul Vorbelor în Vânt | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Te spovedești și câștigi. Și tu și Biserica

După ce Direcția Națională Anticorupție a dovedit că spovedania te eliberează nu numai la figurat, ci chiar la propriu (vezi cazurile Pescariu și Stelu’ omul lui Cocoș, proaspăt scoși de sub urmărire penală că s-au spovedit bine), Peste Măsură de Prea-fericitul Patriarh Daniel s-a gândit că este cazul să înființeze un Serviciu Monahal de Informații. Să nu care cumva să se piardă afacerea care stă, se pare, în spatele oricărei spovedanii.

Structura, va fi tutelată chiar de către Patriarhia Română și va raporta direct Patriarhului prin informare “gură plecată la ureche”.

“Să dăm ce zarului?” – zice-se că s-a întrebat Patriarhul de față cu un grup de Înalte Fețe Bisericești după ce a aflat de scoaterea de sub urmărire penală a denunțătorilor din cazul Microsoft. “Să ne lăsăm aleatorului sau să aruncăm și noi zarul și să trecem de partea bunelor practici? În fond Biserica a inventat atât Inchiziția, cât și spovedania și beneficiile sale sufletești. Este timpul să ne adaptăm vremurilor și să împletim spiritualul cu materialul. Că fără materialul ban, nu se salvează nici sufletul, nici libertatea posesorului acestuia”.

Așa că s-a creionat rapid, pe spatele unei icoane făcătoare de minuni, un plan de Serviciu Monahal de Informații care să surclaseze laicele SRI,  SIE, SPP, DIA, DIPI și STS. Surse acoperite de taina spovedaniei ne-au mărturisit că serviciul  se va ghida în activitate atât pe percepte religioase, cât și pe regulamente laice. “Adevărul te va elibera”, îi va zice agentul SMI celui chemat la spovedanie “să recunoască că e porc mistreț”. Pentru a fi politici corect se vor instala panotaje speciale în locuri vizibile cu mesajul: “Nu numai Dumnezeu te ascultă”. Iar în momentul spovedaniei, preotul va fi obligat să declame înainte o litanie (gen citirea drepturilor): “dacă sunteți de acord cu înregistrarea spovedaniei ziceți amin. Continuarea spovedaniei înseamnă acceptul de a fi înregistrată și folosită după buna cuviiință”.

Bănuim că altă conotație, chiar contondentă, va căpăta afirmația SMI-stului adresată enoriașului: “te miruiesc”, decât în cazul lui Dan Șova – miruit de fosta judecătoare Jipa și salvat de către Senat de cătușele DNA.

(scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Să vă recomand o carte: Fâșii de rușine

La Teatrul Act, în parteneriat cu Academia Cațavencu și Revista Accent, în lectura inconfundabilului Marcel Iureș, s-a lansat, luna trecută, volumul Fâșii de rușine (Editura Vinea) al scriitorului Cristian Fulaș. Invitați ai evenimentului și recenzori au fost Octavian Soviany și Nicolae Tzone.coperta carte

Din păcate, din motive de spațiu, evenimentul nu a avut parte de intrare liberă, așa că mă fac purtătorul de reclamă al evenimentului și de imagine a cărții.

Vorba editorului: Pe când la Editura Vinea „romanul secolului”? Ei, bine, iată, la Vinea, romanul secolului. „Fâșii de rușine” este o carte excepțională. Este o revelație pentru mine, un om care trăiește în literatură și care, de altfel nu prea azvârle cu vorbe de laudă în pereți. Ca atmosferă, volumul mi-a amintit de lecturi esențiale din, iată, un nume mare al prozei românești, Mateiu Caragiale, cu ai săi „Crai de Curtea-Veche”, și, mai cu seamă, de Max Blecher, cu ale sale zguduitoare pagini din „Inimi cicatrizate”. Cristian Fulaș, cu acest debut surpriză în roman este deja un nume de admirat și de respectat între prozatorii români în vogă de azi.

O carte despre care Cosmin Perța are numai cuvinte de laudă: Dragă Cristian, ţi-am citit cartea şi după primele 40 de pagini am fost cuprins de un sentiment de ANGOASĂ profundă. Mi s-a făcut foarte rău şi mă simţeam ca după un leşin din care ieşisem cu remuşcări şi conştiinţa făcută ferfeniţă. Să nu mă înţelegi greşit, cartea este impecabil scrisă, alertă, vie, radiografiază verosimil şi expresiv partea întunecată a boemei bucureştene, sondează cu fineţe şi autenticitate psihicul alcoolicului, cu toată confuzia, demenţa şi violenţa sa construind o atmosferă densă şi apăsătoare din care dispare orice lumină lăsând loc disperării şi neputinţei. Poate tocmai aici este impasul, am intrat nepregătit în lectura acestei cărţi traumatice, jurnal fictiv al dezintegrării, am început naiv, la nivelul 0, acela al lecturii de identificare şi, deşi nu am experimentat niciodată pe viu la intensitatea aceasta experienţele narate, acestea mi s-au transmis direct în subconştient transformându-mă într-o legumă neputincioasă şi obscenă în slăbiciunile ei. Am urmărit până la final destinul personajului tău în încercarea, mereu ratată, de echilibrare, cu toate renunţările, sevrajele, halucinaţiile, delirurile şi recidivele sale. M-a copleşit şi la final am rămas cu acelaşi gust amar în gură, cu acelaşi tremur, cu aceeaşi dezorientare şi senzaţie de gol în creier, piept şi stomac. Poate acestea sunt cele mai limpezi indicii că avem în faţă o carte bună, una care te somează la auto-sondare şi te răscoleşte până în straturile cele mai sumbre ale subconştientului.

Și nici Octavian Soviany, n-a uitat-o pe un colț de noptieră: Un roman despre dependența care generează singurătate sau, mai degrabă,  despre singurătatea care conduce la dependență. Iar protagonistul său are toate datele esenţiale ale ,,străinului”, ale unei ființe absurde  în sensul camusian al termenului, ce descoperă divorţul dintre lipsa de noimă a lucrurilor şi nevoia noastră de noimă,  e necomunicativă, înstrăinată şi resimte cu acuitate că (aşa cum spunea un alt gânditor existențialist) infernul sunt ceilalţi. Pornind de aici, Cristian Fulaş construieşte un roman ambiţios, alternând diverse registre stilistice, imbinând ingenios naraţiunea cu meta-naraţiunea dar, mai ales, depănând o povestire fluentă, condusă de la început  la sfârşit cu o o siguranţă aproape înspăimântătoare. Efectul de autenticitate este copleşitor.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , | 3 comentarii

Orice dezbatere se transformă în bălăcăreală politică

Zgomotul gratiilor trântite și a zăngănitului de cătușe acoperă orice dezbatere onestă despre viitorul României. Așa cum se întâmplă chiar acum când, în loc să se discute vocal despre adoptarea noului Cod Fiscal, tot felul de reșapați sunt scoși pe sticlă să ne vorbească despre corupție (aseară ne clamau despre onestitate liderul vameșilor Viorel Marica, cot la cot cu un turnător al fostei Securități, Vornel Ivanciuc).

Premierul Ponta ne prezintă (dar el minte după cum respiră) noul Cod Fiscal ca pe un document absolut reformator și cu măsuri economice de dreapta adoptate, culmea, de un partid de stânga. Economiștii cu scaun la cap nu sunt foarte entuziasmați, considerând că măsurile de relaxare fiscală propuse de Guvern în actul normativ, care urmează să fie adoptat, nu sunt sustenabile. În întărirea argumentelor acestora Consiliul Fiscal dă aviz negativ modificărilor Codului Fiscal propuse de PSD. Și din nou, după bunul obicei românesc, o dezbatere logică și argumentată, necesară adoptării unei legi fundamentale pentru economie se transformă într-o bălăcăreală politică, Ponta invocând, iarăși, amestecul oamenilor fostului președinte Traian Băsescu, în atitudinea critică față de noul Cod Fiscal. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra pericolelor care pândesc economia românească în cazul adoptării măsurilor de relaxare fiscală prevăzute de noul Cod Fiscal. Bazat pe o anumită creștere a economiei, fostul ministru al Finanțelor, Darius Vâlcov, a propus o adevărată risipă de fonduri publice, materializată printr-o relaxare fiscală excesivă.

Pe termen lung, aceste măsuri pot să dezechilibreze bugetul, ducând la creșterea deficitului peste limita prevăzută în acordurile semnate în cadrul Uniunii Europene. Din punct de vedere obiectiv, nu există o fundamentare clară a efectelor relaxării fiscale, măsurile fiind gândite populist și mai degrabă în termeni electorali decât economici, conform părerilor unor economiști, inclusiv a guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu, care nu a întâmpinat deloc cu aplauze propunerile venite din partea lui Darius Vâlcov.  Analizat din punct de vedere subiectiv, proiectul noului Cod Fiscal pare mai degrabă un program electoral lansat în campanie de PSD, un fel de strategie de pârjolire a holdelor și otrăvire a fântânilor. Victor Ponta s-a dovedit deja specialist în asemenea campanii în care se aruncă cu promisiuni populiste, mergând până la concretizarea acestora în acte normative, cu aplicare amânată până după alegeri. Dacă electoratul, încântat de propunerile legislative și relaxarea fiscală, îl va vota, Ponta nu va avea nicio reținere să schimbe regulile în timpul jocului și să spună că măsurile prevăzute în legea lui Vâlcov nu pot fi susținute de o economie care va reintra în criză.

Dacă electoratul sătul de minciuni și promisiuni nu-l va legitima prin vot, va lăsa cartoful fierbinte în mâinile actualei așa-zisei opoziții, pe care o va toca de pe margine pentru că nu este capabilă să pună în aplicare planurile acestuia. Cu un aventurier la Ministerul Finanțelor, dovedit prin amploarea hoțiilor sale și modului de operare, cum a fost Darius Vâlcov, pentru Ponta a fost floare la ureche să pună în aplicare planul folosit în urmă cu șapte ani de noul său mentor, Călin Popescu Tăriceanu. Acesta, când s-a aflat în fruntea guvernului, a făcut același lucru. A adoptat legi de mărire a pensiilor și salariilor, lăsând România cu un deficit uriaș, și niște obligații de plată uriașe, către sistemul bugetar. Legiile adoptate atunci la propunerea lui Tăriceanu, nu au putut fi susținute de guvernul Boc, cu toate consecințele de imagine negativă pe care le-a suportat, ulterior, acesta.

România se află într-o situație similară cu cea din anul 2008, când principalul partid anti-PSD era remorcat de locomotiva electorală Traian Băsescu și reușea să impună un guvern de dreapta. În plină criză economică, cu niște legi de salarizare și majorare a pensiilor lăsate „capcană” de Tăriceanu, Boc și Băsescu nu au avut altă șansă decât să se arunce cu capul înainte și să ia măsuri economice dure penru salvarea României de la un eventual scenariu grecesc. Costurile electorale au fost decontate de Traian Băsescu, Emil Boc și PDL. Acum, Klaus Johannis este locomotiva electorală a noului PNL, care crește pe acest fond în sondajele de opinie. Ponta pregătește din nou capcanele pentru erodarea rapidă a imaginii dreptei. Una dintre aceste capcane se numește „Noul Cod Fiscal”. (Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

La Judecata de Apoi, nu există imunitate

Este sau nu corupția un păcat în opinia religiilor creștine? Printre cele 10 porunci regăsim câteva care ar putea să-i incomodeze pe corupți la Judecata de Apoi, unde nu există imunitate,  nici cârdășie a penalilor și nici Ponta nu mai are competențe.  Ce spune Decalogul?!

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Cu toate astea pentru cei mai mulți politicieni șeful de partid, cel care poate asigura un loc pe lista electorală, care poate să ofere o sinecură bănoasă sau doar protecție în fața legii este de multe ori înlocuitorul lui Dumnezeu.
  2. Sa nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor. Cum ar putea fi definit politicianul care așteaptă să fie adulat de electorat și mai ales de subalternii săi și în același timp îl omagiază și îi pupă sârguincios dosul șefului său politic?
  3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. Rugăciunile și parastasele electorale, sărbătorile de Paște și Crăciun petrecute alături de oamenii de rând doar în anii când sunt programate alegeri, invocarea justiției divine în cazurile de anchete penale sunt tocmai încălcări ale decalogului de către politicieni. Mulți dintre aceștia își fac cruce cu mare sârg ori de câte ori au ocazia să mai prostească electoratul credincios.
  4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Aici politicienii punctează în relația cu divinitatea sărbătorind prin nemuncă chiar mai multe zile decât ce a Domnului.
  5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Urmează ca la judecata de apoi să fie stabilite anumite fapte și interpretarea lor. De exemplu trebuie definit exact dacă o firmă cu care se fură bani publici și care este pe numele tatălui sau mamei politicianului, sau averile trecute pe numele lor poate fi sau nu considerate ”cinstire”.
  6. Sa nu ucizi. Oare copiii și bătrânii morți din cauza sistemului sanitar prost gestionat de guvernele care au condus România în ultimii 25 de ani, girate de clasa politică intră la socoteală în ceea ce privește această poruncă? Ca să nu mai vorbim despre morții Revoluției și Mineriadelor pentru care, tot cu complicitatea clasei politice nu s-au găsit încă vinovați.
  7. Sa nu fii desfrânat. Chefurile cu minore, nopțile petrecute de parlamentari împreună cu dame de companie prin camerele plătite din taxele și impozitele contribuabililor, promovările politice contra favorurilor sexuale și hărțuirea colegelor de partid se încadrează perfect în ”latura obiectivă” a acestei porunci.
  8. Să nu furi. Pentru oameni: Locuri de joacă la prețuri uriașe. Garsoniere sociale la preț de vilă de lux. Sens giratoriu la preț de bloc de locuințe. De cealaltă parte: Vile de lux cu drumuri private construite de Primărie. Excursii în locuri exotice. Limuzine de serviciu etc. Și toate astea din salarii de bugetari.
  9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Oare atacurile murdare și bălăcăreala din campania electorală sunt suficiente pentru câțiva ani de primire călduroasă în cazanul cu smoală?
  10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Este greu ca politicienii să poftească ceva ce este al aproapelui lor pentru că își permit să aibă totul, sau aproape totul: putere și bani. Pentru că tera mult și-ar dori probabil respect dragoste și cinste, trei elemente pe care nu le cunosc și cu care nu au nimic în comun.

Cred că este evident cei mai mulți exponenți ai actualei clase politice din România nu ar avea  ce să caute în biserici. Și cu toate acestea principalul agent electoral a clasei politice este tocmai biserica. Fără rușine, ierarhii BOR privesc cum o șleahtă de păcătoși conduc țara uzând printre altele și de elemente legate de doctrina religioasă. În loc să ia atitudine față de miruirea unui corupt și folosirea unor simboluri sfinte în lupta politică împotriva DNA, patriarhul BOR îi dă lui Marean Vanghelie certificat de bună purtare pe care să-l folosească în fața instanței. Este foarte greu să funcționeze justiția socială într-o țară în care electoratul este excesiv de religios și în condițiile în care Justiția Divină are reprezentanți corupți în România.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , | Un comentariu

Săracul și cinstitul discotecar de la Finanțe

Cel mai bun lucru la un politician este ca partidele să aibă nevoie de el. Nu mai contează culoarea, ci numai specializarea. Acum despre adevărata specializare a ministrului Teodorovici noi nu ne putem pronunța, nu-l cunoaștem decât din discotecile și parcările în care poate am giugiulit aceleași gagici. În schimb cunoaștem, în urma activității procurorilor din ultimii doi ani, că nu poți accede în cel mai cinstit guvern al României post-decembriste, aka Guvernele Ponta, fără să nu ai în final șansa de a fi demascat public măcar de a fi fost “grăjdan”-ul mitomanului premier, ori că ai CV-ul și declarația de avere și interese grevate de falsuri. Mărturie stau 14 foști și actuali miniștri de-ai lui Ponta care, fie deja sunt în zeghe, fie își așteaptă zeghea prin aresturi sau săli de Tribunal. Și nu i-am pus la socoteală pe cei care s-au retras din funcții doar cu “Standfordul” lipit de frunte pentru falsificare de CV.

Inițial Bogdan Teodorovici a fost liberal. Dar când liberalii scăpară de povara guvernării useliste, scăpă și el de ei și trecu la PSD. La PSD trecu. Sincer, nu credem că politicul ar fi fiind criteriul care să-i definească cariera, în fond dumnealui n-a fost decât slujbașul statului de când avem date despre el. Iar statul, după cum se știe, este luat, măcar la 4 ani o dată, ostatic de câte un partid politic sau asociere de partide politice. Așa că Teodorovici s-a adaptat, ca și galițienii din Primul Război Mondial, nevoiți să aibă pe perete un portret al Conducătorului iubit și care, la cât de des se schimba linia frontului și treceau ei de sub o stăpânire sub alta, au rezolvat problema punând portretul Kaiserului pe o față și al Țarului pe cealaltă a aceluiași tablou.

Prima consemnare îl găsește în ograda lui Adrian Năstase fiind ocupat cu funcția de director al programelor ISPA şi SAPARD. Apoi Năstase s-a isprăvit, așa că actualul ministru a sărit pârleazul în curtea  PNL. A fost transferat la Ministerul Economiei şi Finanţelor unde a ocupat funcţii de director şi, apoi, timp de trei ani aceea de secretar de stat, o funcţie politică girată de ministrul Varujan Vosganian şi de Călin (un șir de prenume și soții) Tăriceanu. Este și perioada în care funcționarul statului, ca orice funcționar al statului, începe să simtă cum i se umflă buzunarele și devine din ce în ce mai performant. În 2007, de exemplu, Todorovici câștigă numai din duduiala economică 141.000 de euro. Banii nu erau din salariul de secretar de stat, ci din indemnizaţiile din consiliile de administraţie ale diverselor companii şi entităţi de stat, plătite cu mii de euro lunar – că erau banii tuturor și ai nimănui, așa că trebuiau rispipiți cumva. Și cum actualul ministru nu câștia singur, ci împreună cu soţia, ea însăși slujbaș al prea darnicului stat român cu sinecuriștii, pe baza veniturilor declarate, între anii 2007 şi 2011, au împrumutat de la bănci peste 800.000 de euro. Cu care au cumpărat trei case, apartamente și spaţii comerciale pe care le-au închiriat. Așa că s-a prins cheagul bunăstării de ei, de așa manieră încât poate numai ANI ne mai poate explica câte ceva.

Picând Tăriceanu, sub odioasa guvernare Boc, Teodorovici s-a încuibărit la Curtea de Conturi, în funcţia de director al Direcţiei de Audit, altă funcție cu iz de sinecură politică. De unde, odată cu apariția lui Ponta la guvernare, a revenit în politică ca şi consilier al premierului Victor Ponta care l-a fidelizat (mă rog, după cum se zice acum: imunizat în fața procurorilor) făcându-l și senator PSD de Buzău.

Ca specialist în fonduri europene, după ce a reușit să deblocheze programele cu finanţare europeană, nu avem încă ce-i reproșa. Nici ca dansator prin discoteci și giugiulitor de gagici prin parcări (că nu e pe buletinul nostru). În schimb ne repugnă oportunismul carierei sale, precum și votul dat în Parlamentul României pentru a-l salva de la cătușe pe Dan Șova.bogdan teodorovici - discotecarul

(scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Idealurile întotdeauna devin lozinci

(scris și publicat în 18.11.2014)

Ieri a fost zi de bucurie. De astăzi vor începe marile dezamăgiri. Partidele deja își revendică victoria lui Klaus Johannis. În câteva zile cozile din diaspora și oamenii din stradă vor fi uitați. Votul de duminică, idealurile tinerilor care au ieșit la vot vor deveni lozinci. Pentru că nu se face primăvară cu o singură floare. În spatele lui Klaus Johannis stă aceeași clasă politică putredă și incapabilă să se reformeze. Klaus Johannis are șansa să intre în istoria României ca unul dintre președinții care au normalizat această țară. Dar în egală măsură Klaus Johannis poate să rămână în memoria colectivă ca o mare dezamăgire, așa cum a rămas Emil Constantinescu. Va fi sau nu va fi învins de sistem primul președinte de etnie germană din România? La întrebarea aceasta vom primi răspuns cât de curând. Pentru că Johannis va fi pus în scurtă vreme în fața unor compromisuri majore. Le va face și va pierde sau nu le va face și electoratul său îl va susține în continuare. Rămâne de văzut în următoarele zile dacă strada, grupurile de tineri care au creat emoția publică ce a adus victoria lui Johannis vor rămâne lângă el punând presiune pe Victor Ponta pentru a demisiona. După votul de ieri este evident că Ponta nu mai are ce căuta în fruntea executivului. Ponta nu mai are legitimitate. Românii au spus foarte clar că nu-l mai vor. Calculele de economie politică arată că ar fi o greșeală debarcarea urgentă a lui Ponta. Pentru că acesta a „pârjolit holdele și a otrăvit fântânile”, grevând bugetul pe anul viitor cu pomeni electorale ce nu pot fi suportate decât prin majorarea drastică a taxelor și impozitelor sau creșterea deficitului bugetar. Pe de altă parte ar fi păcat ca noul PNL să piardă valul uriaș de simpatie care i-a adus victoria candidatului său și care ar putea să le aducă o victorie categorică în cazul unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. Pentru că singura posibilitate de a face curățenie în clasa politică sunt alegerile parlamentare anticipate. Klaus Johannis are șansa să asaneze clasa politică și să înceapă cu Parlamentul. Poporul, același care l-a ales în mod surprinzător președinte, a hotărât prin referendum că dorește un parlament unicameral cu 300 de deputați. Asta ar trebui să fie primul deziderat al lui Klaus Johannis, cel care apără interesele poporului și nu ale clasei politice. Este singura formă de curățare rapidă a Parlamentului, în condițiile în care DNA lucrează mult mai încet. Va avea însă „neamțul” forța politică să facă acest lucru. Pentru că evident va intra în conflict cu proprii colegi de partid. Conform Constituției, Johannis nu poate dizolva Parlamentul decât într-un singur mod: Trebuie să numească un premier, iar aleșii să-l invalideze de două ori. Abia după aceea Președintele poate să declanșeze alegeri anticipate. Nu cred că Parlamentul, chiar dacă se va schimba majoritatea politică, va vota vreodată împotriva intereselor parlamentarilor și va crea premisele alegerilor anticipate. În aceste condiții, este imposibilă curățenia clasei politice pe care o așteaptă electoratul lui Klaus Johannis.

Oamenii care au votat pentru un ideal, nu pentru o majorare de pensie, sunt mult mai ușor de dezamăgit. De aceea Victor Ponta știe că orice zi în plus pe care el o petrece în palatul Victoria îl va îndepărta pe Johannis de electoratul său. Pentru că de la Ponta nimeni nu mai așteaptă nimic, el aproape că nu poate dezamăgi, pe când Johannis are în spate , poate, cel mai ridicat nivel de așteptare dintre toți președinții de până acum ai României, și poate cel mai puțin răbdător electorat. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Țara bizonului liniștit | Etichetat , , , , | 5 comentarii

Imunitatea fiului vitreg al mamițichii Șova

Sova la DNASalvându-l pe Şova în total dispreţ faţă de lege şi Constituţie, PSD şi liderul său, Victor Ponta, au dat democraţiei şi statului de drept o lovitură de natură să arunce România înapoi cu un an, în perioada când penalii luptau împotriva legilor anticorupție în Parlament. Deocamdată, marele mut de la Cotroceni tace, probabil în lipsa unui text adecvat produs de Mihalache. Din declarațiile liderilor PSD și ale lui Călin Popescu Tăriceanu, era de așteptat ca Dan Șova să fie scăpat de senatori din ghearele procurorilor DNA. O eventuală arestare a prietenului lui Ponta nu ar fi pe placul premierului, dar nici al multor altor lideri politici implicați în tot felul de afaceri dubioase pe linia Ministerelor Industriilor, Transporturilor și Energiei. Șova a fost scăpat în principal de „mămica” lui și abia în subsidiar de restul politicienilor care s-au făcut scut în jurul lui, votând împotriva ridicării imunității parlamentare. Oricât ar fi de patrioți și oricât de mult ar declara că doresc să întensifice lupta împotriva corupției, cercurile de interese din Senat își apără mai degrabă pielea decât să greșească trimițând după gratii pe fiul (e drept vitreg) al avocatei Șova.
Să nu uităm doar în ce afaceri a fost și mai este implicată casa de avocatură „Șova și asociații”. În afară de contractele dubioase, încheiate cu Primăria Capitalei și cele cu Compania Energetică Târgu Jiu, nu trebuie să uităm că firma controlată de mama lui Dan Șova a reprezentat firma Bechtel, cu care a fost încheiat controversatul contract de construcție a autostrăzii Borș – Brașov, firma Gabriel Resources implicată în investițiile de la Roșia Montană, dar și multe alte firme care au activat în zona pieței ieftine de energie, patronată de „băieții deștepți”. Ca să înțeleagă toată lumea de ce l-a apucat deodată pe Tăriceanu mila față de corupții din PSD, poate trebuie amintit faptul că în anul 1999, în calitate de ministru al Industriilor, a aprobat un contract mult supraevaluat pentru retehnologizarea celor două hidrocentrale Porțile de Fier cu firma VA TECH Hydro Ltd pentru suma de 22 de milioane de franci elvețieni. Firma elvețiană a fost reprezentată la negocierile purtate cu o echipă condusă de Tăriceanu tocmai de mama lui Dan Șova, care știe în mod cert cine a stat de cealaltă parte a mesei și la cât s-a ridicat „comisionul” primit de la elvețieni pentru încheierea contractului. Deocamdată, în dosarul cercetat de procurorii DNA privind retehnologizarea celor două hidrocentrale de pe Dunăre și a mai multor asemenea unități hidroenergetice de pe Olt nu apare numele lui Tăriceanu, dar ar putea să iasă la iveală amănuntele acestor contracte dacă fiul doamnei Șova pățește ceva rău. Pe lângă temerile lui Tăriceanu legate de vechile afaceri, este firesc ca și șefului PSD, Victor Ponta, să-i țâţâie chiloții când vine vorba de posibilitatea ca Dan Şova să le povestească procurorilor despre afacerile puse la cale împreună cu prietenul său și fostul colaborator în firma de avocatură. În aceste condiții este evident că liderii politici au făcut ceea ce au știut ei mai bine  să facă.
Au mimat lupta împotriva corupției și au votat așa cum trebuie ca să-l salveze pe Șova și odată cu el propria piele. În cazul Elenei Udrea, nu s-au aplicat aceleași principii și reguli de funcționare a Parlamentului, pentru că Elena Udrea nu a fost legată atât de tare de rețelele infracționale din economie. Diversiunea pe care a încercat-o fosta „blondă de la Cotroceni”, prin care a încercat să lege SRI de DNA, nu a avut efectul scontat, nici ofițerii de contrainformații și nici procurorii DNA ne fiind șantajabili cu fapte din trecutul lor politic.  (de Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Cea mai activă soție a celui mai tăcut președinte

Ca să nu mai rămână și anul acesta repetent, Mamițica, Mam Mare și Tanti Mița s-au gândit să-l ducă pe Goe în excursie la București…. Găina fugărită de cocoș se gândește, la un moment dat, să se împiedice ca să nu pară ușuratică… Ca să se mute la București, prima doamnă a țării aude cu noaptea în cap interfonul…
Mai sus nu este o înșiruire de fraze fără rost, ci istorie recentă, dramaturgie și bancuri. Toate cele trei elemente pe care se bazează „regimul Johannis” de când a fost instaurat. Prima doamnă a României începe să-și ia în serios rolul de soție a celui mai tăcut președinte din istoria României. Nu numai că îl însoțește peste tot pe șeful statului, fără să-l scape din ochi nici măcar la evenimente unde protocolul nu ar impune prezența soției, dar pare că-i place la nebunie și să fie în centrul atenției căutând permanent să provoace camerele de luat vederi și să atragă atenția publică prin gesturi și stil vestimentar.  Prezența soției unui demnitar în vizite oficiale pune de multe ori în situații neplăcute omologii țărilor gazdă, care conform protocolului sunt nevoiți să se prezinte cu perechea conjugală la ceremoniile oficiale. (Și poate fi neplăcut pentru soțul Angelei Merkel să lase ciolanul de porc în cuptor și vasele nespălate ca să vină la o întâlnire cu Carmen Johannis.) Aplaudacii noului președinte nu se sfiesc însă să vorbească despre consoarta acestuia în termeni elogioși. Parcă nici nu a trecut atât de mult timp de la  „savanta de renume mondial”, încât să ne fi dezobișnuit de cultul soției aflate permanent de-a dreapta președintelui. Profesoara aia faină, modestă, iubitoare de copii, care părea că nu o să-și lase pentru nimic în lume elevii săi pe mâna altor dascăli ca să plece din Hermannstadt în mizerabilul târg al lui Bucur, a devenit un fel de coană Leana prezentă peste tot, ca o umbră a soțului și gata să primească oricând osanale, laude, aprecieri, mai mult sau mai puțin cuvenite.
Recent SPP a fost pus pe jar de un „atac fără precedent la liniștea soției președintelui”. În fața casei acesteia din Sibiu, a fost montată o gheretă unde angajați ai SPP vor sta cu zi cu noapte să o păzească pe profesoara de engleză al cărei soț s-a mutat la Cotroceni. Citind această știre, m-aș fi așteptat la o celulă ISIS care funcționează în Sibiu și care i-ar fi trimis o frumoasă rochie portocalie lui Carmen Johannis. Sau cel puțin ca o grenadă de mână să fi aterizat întâmplător pe peluza din fața casei, în timp ce doamna președinte scutura cârpa de praf pe geam. Nici vorbă însă de așa ceva. Alertarea SPP și ridicarea nivelului de securitate a primei doamne au fost cauzate de un telefon pe care l-a primit Klaus Johannis, aflat la Cotroceni, într-o zi, cu noaptea în cap. Adică pe la ora cinci dimineața. Buimac și trezit din somn, Johannis a fost informat de soția lui că cineva sună la interfonul casei lor din Sibiu. Și cum doamna era singură acasă, nu a îndrăznit să vadă cine este, ci și-a alertat președintele, care la rândul său a alertat SPP, care a ridicat nivelul de protecție a doamnei. Nimeni nu știe cine a sunat la interfon, dacă a sunat sau dacă acest telefon cu noaptea în cap nu a fost doar un mod de a se împiedica al profesoarei Carmen Johannis, care ar sta, „sărăcuța”, cu elevii ei la Sibiu, dar nu poate, fiind terorizată de interfonul personal care îi dă deșteptarea dis- de- dimineață. Așa că, în vederea economisirii fondurilor SPP, pentru liniștea națiunii, Carmen Johannis va face un sacrificiu și se va muta la București, alături de soțul său. Iar ca să nu mai pățească și la București asemenea sperietură din motive de interfon, de câte ori va pleca de acasă, Johannis o va lua cu el în vizite oficiale și particulare, până când va apărea și în tablouri alături de el. Și dacă tot reușește opoziția să dea jos guvernul Ponta, cum vă sună un guvern Carmen Johannis?! (de Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Proștii se condamnă singuri la bagatelizare

În ultimul an în care Traian Băsescu a locuit la Cotroceni, am auzit tot felul de „păreolologi” care îi prevesteau un viitor extrem de „încarcerat”.  Începând cu Ponta și Voiculescu și terminând cu Antonescu sau actualul șef al Cancelariei Prezidențiale, Dan Mihalache, toți vorbeau despre cum va fi arestat Traian Băsescu și ce dosare penale i se vor instrumenta, odată ieșit de sub protecția imunității prezidențiale.  Tot ce au putut adversarii președintelui să scoată la lumină este o acuzație aberantă de șantaj, bazată pe o declarație făcută în timpul mandatului. Dacă ăștia sunt dușmanii lui Traian Băsescu, nu e de mirare că a câștigat două mandate și a supraviețuit tot la două încercări de înlăturare a sa prin procedura suspendării. Puterea și opoziția la un loc nu sunt capabile să-l zdruncine pe Traian Băsescu. Acuzația pe care Procurorul General al României i-o aduce fostului președinte este ridicolă, atât pe fondul problemei, cât și din punct de vedere procedural. Dar analfabeții funcționali, care compun în mare parte clasa politică din România, nu vor înțelege niciodată anumiți termeni juridici, folosindu-i să aducă acuzații nefondate. Totul e, de fapt, un circ mediatic menit să gâdile cu cuvinte cât mai „influente” urechile electoratului.
Decredibilizarea lui Băsescu, chiar și după încheierea mandatului, este unul dintre principalele obiective ale puterii și opoziției rămase unite în acest scop. Dosarul de șantaj al fostului președinte Traian Băsescu este instrumentat de omul de încredere al premierului, Procurorul general al României, Tiberiu Nițu. Conform legii, oamenii lui Nițu nu sunt competenți să instrumenteze acest dosar, ce este de competența DNA, pentru că suspectul Traian Băsescu a deținut în momentul săvârșirii infracțiunii o funcție publică. Mergând mai departe pe linia legală a problemei, constatăm că există o decizie a Curții Constituționale care spune că Președintele României, indiferent de persoana acestuia, nu poate fi tras la răspundere, nici civil, nici penal, pentru declarațiile făcute în timpul mandatului. Procurorii ar fi trebuit să știe acest lucru și că, în mod normal, demersul lor se va lovi de decizia Curții Constituționale invocată în fața instanței de avocații lui Traian Băsescu. Revenind la fondul problemei, trebuie să remarcăm că faptele președintelui nu se încadrează în definiția șantajului, prevăzută în Codul Penal, la articolul 149. „Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani”. Traian Băsescu i-a dat o replică Gabrielei Vrânceanu- Firea-Pandele, la câteva dintre declarațiile extrem de violente și obraznice ale acesteia. Printre altele, Președintele i-a spus parlamentarului PSD că ar fi bine să se uite în propria ogradă și să aibă grijă de soțul ei care are probleme cu legea. Soțul Gabrielei Vrânceanu-Firea-Pandele este primar în orașul Voluntari și „beneficiarul” al mai multor dosare instrumentate de DNA.  Nici urmă de șantaj în declarațiile președintelui, care nu a încercat să o constrângă pe purtătoarea de cuvânt a lui Ponta la nimic, ci doar să-i spună că problemele reale cu justiția le are chiar în propria-i casă. Până la urmă, Traian Băsescu nu are cum să fie condamnat pentru șantaj, dar adversarii săi politici se condamnă în ochii electoratului la „bagatelizare”, demonstrând că nu sunt capabili nici măcar să-l sufle de praf pe fostul președinte. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cotizezi, nu cotizezi la Partid, vremea DNA-ului vine

Viorel Hrebenciuc a fost acuzat că a primit câteva milioane de euro mită doar pentru retrocedarea unui teren forestier. Alți baroni se jucau cu milioanele de euro prin conturile personale. Ultimul pe listă, Marean Vanghelie, care, spun anchetatorii, ar fi primit șpăgi în valoare totală de aproximativ 90 de milioane de euro. Toate aceste date ridică serioase semne de întrebare referitoare la nivelul de inteligență al politicienilor care au pretins și primit șpăgi de milioane de euro sau la traseul banilor proveniți din fapte de corupție. Să gândim logic! Dacă aș avea 90 de milioane de euro în conturi, nu aș mai sta nicio zi în România. Probabil că aș fi undeva în Argentina – țară care nu are semnate acorduri de extrădare cu România – cu nume și pașaport chinezesc, și toți vecinii mei ar jura că am ceva asiatic în trăsături. Dobânda bancară pentru 90 de milioane de euro este de peste 250.000 de euro pe lună. Cine poate să cheltuie atâția bani? Practic, o asemenea sumă ținută la bancă asigură un trai mai mult decât decent unei familii întregi pe câteva generații de acum încolo. Și totuși Vanghelie nu s-a gândit să-și ia banii la jeb și să se ducă „unde a înțărcat mutu’ iapa” și de unde doar Dumnezeu putea să-l ia când i-o fi venit rândul.
A rămas primar peste Ferentari și Griviței, să se bucure de puterea pe care i-o dădea funcția și să se ia la trântă cu Dragnea sau Ponta. Să fi fost Vanghelie atât de prost, încât să rămână sub nasul DNA, sperând că la el nu vor ajunge procurorii? Și întrebarea aceasta este valabilă pentru Vâlcov, Moloț, Hrebenciuc, Videanu, Udrea, Năstase, Cocoș etc. Cred că răspunsul la întrebarea de mai sus stă în ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani în justiția românească. Cu toții știm că avem o clasă politică extrem de coruptă. Practic, orice politician luat la întâmplare și aruncat cinci ani în temniță rămâne în câștig după ce își ispășește pedeapsa. Aproape că ar fi convenabil pentru baronii locali și foștii miniștri să execute pedepse paușal și nu individualizat, după infracțiunile pe care le-au comis. De ce nu și-au luat banii marii corupți și nu au zbughit-o cu ei din țară? Răspunsul pare logic, pentru că nu toate aceste sume exorbitante au rămas la ei. Marii corupți de alaltăieri și ieri, dați în vileag astăzi, au cotizat din greu ca să-și păstreze liniștea. Cineva, și este ușor de dedus cine, le-a asigurat până la un moment dat liniștea. Vanghelie, Hrebenciuc, Moloț, Vâlcov, Videanu și alții ca ei nu au început să fure alaltăieri. Ei o fac de multă vreme. Faptele din dosarul Microsoft au fost săvârșite în urmă cu aproape 10 ani, timp în care nici un fost ministru sau afacerist implicat nu a fost deranjat. Această liniște aparentă a fost finanțată tot cu bani publici. Nu este întâmplătoare răfuiala Elenei Udrea cu generalul Coldea.
Nimeni nu a auzit de prim-adjunctul directorului SRI până nu l-a pus Udrea sub lupă. De ce să o fi făcut? Oare nu pentru că „brusc” serviciile nu au mai închis ochii la faptele ei? Oare judecătorii și procurorii arestați sau trimiși în judecată pentru favorizarea unor infractori chiar au luat doar câte o rochie și două perechi de cârnați cum s-a arătat în cele mai multe rechizitorii? Chiar atât de ieftin să se fi vândut? Personal, nu cred că un judecător, chiar și corupt, este atât de prost încât să scoată un șpăgar de după gratii pentru o vacanță pe litoral. Este evident că aceste mici atenții care au completat șpaga în bani au putut fi mult mai ușor probate de procurori și de aceea au rămas să susțină capetele de acuzare împotriva corupților din magistratură. Sistemul în întregimea sa a beneficiat de banii din șpăgile pentru care acum dau socoteală liderii clasei politice. O altă categorie de beneficiari sunt partidele. Puterea în România a fost acaparată exclusiv pe banii plătiți în campaniile electorale tot din șpăgile încasate de liderii clasei politice. De aceea o lege a finanțării partidelor și a modului de cheltuire a banilor în campania electorală este absolut necesară și impusă de partenerii noștri externi. Așa cum a fost impusă și curățirea clasei politice de marii corupți. A clasei politice! Nu și a sistemului care a vegheat asupra clasei politice și a corupției la vârful acesteia timp de 25 de ani, obligând-o să producă tot mai mulți bani pentru rotițele mecanismului corupt. Acest sistem nu i-a lăsat pe politicienii de genul lui Vanghelie, Hrebenciuc, Moloț și alții ca ei să se refugieze într-o zonă liniștită și să se bucure de banii obținuți prin șpagă. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Țara bizonului liniștit | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Cu ajutorul DNA, se lucrează la un impozit pe morcovi

Nu că ar conta prea mult pentru guvernanții aflați în foame de bani, dar nici măcar coșul zilnic nu mai poate fi asigurat din salariul lunar de către români. Conform statisticilor, un român cu un salariu mediu își poate asigura doar 16 coșuri “zilnice” într-o lună. Și aceasta numai dacă și-ar cheltui toți banii pe mâncare. Pentru restul zilelor se poate hrăni cu promisiunile despre milionul de locuri de muncă, relaxarea fiscală și reîntregirea salariilor și pensiilor făcute de către premierul Ponta 1, 2, 3 și chiar 4. Pentru a vă face o idee despre cât de săraci am ajuns să fim, dintr-un salariu mediu lunar un polonez îşi permite să cumpere 25 de coșuri zilnice cu alimente de bază, iar un britanic aproape 50. Acestea sunt datele dintr-un studiu al patronatelor din industria alimentară. Doar bulgarii sunt (încă) mai săraci decât noi.

Și-acum s-o luăm băbește, să știm și noi ce face statul cu degetuțele acelea cu care ne scobește prin portofele. Este bine de știut că, numai prin TVA, statul ne scutește de un sfert din coșul zilnic. Dar noi suntem obișnuiți să plătim TVA inclusiv la TVA și la la acciză – o dovedește chiar supra-taxă pe combustibili care ne halește o pită la litrul de combustibil.

Ehei, pe vremea când intram în marea criză economică din 2008, veniturile medii ale unei gospodării erau de 2.319 lei lunar. Șase ani mai târziu, după ce s-a reparat tot ceea ce era de reparat, veniturile au ajuns la 2.624 de lei. Matematic, vorbim despre o creștere de 13,1% între 2008 şi 2014, perioadă în care media preţurilor a crescut cu 24,3%, la care se adaugă plaga taxelor și impozitelor diversificate și mărite. Avem prețuri de Germania și salarii de bantustan.

Totuși, există și o veste bună: trăim net mai bine ca pe vremea lui Nea Ceașcă. Ia limitați-vă să consumați și să trăiți exact ca pe vremea lui: renunțați la abonamentul la cablu și internet și priviți doar 2 ore pe zi TV. Renunțați la telefonul mobil și pastrați numai postul fix, nu consumați apă caldă decât o dată pe săptămână ca și cum nici măcar nu ar ajunge până la etajul la care locuiți, scoateți-vă siguranțele de la curentul electric, să puteți simula penele dese de curent, consumați numai 20 de litri de benzină pe lună și treceți înapoi la vechile „dacii”. Beți cafea amestec și renunțați la cafeaua naturală, fumați Snagov, mâncați rațional (ca și pe cartele): carne o dată pe săptămână, cel mult o jumătate de pâine pe zi, mezeluri la două, trei săptămâni, zahăr un kg la lună, ulei un litru, renunțați la portocale, banane, kiwi și alte fructe exotice, sau cumpărați numai de Sărbătorile de iarnă. Și așteptați primăvara: există ștevie, urzici, leurdă, cartofi și ceapă. Baftă!

Mai ales că lucrează Ponta la bunăstarea noastră. Înțeleg că Noul Cod Fiscal introduce impozitul pe porci, vaci sau găini. Și că legea intră în vigoare de mâine când inspectorii fiscali vor începe să umple să le numere ouăle fermierilor. Normal, numai puricii din gospodării nu i-a impozitat Mitomanul Plagiator… Oricum, să nu rămână vegetarienii prea bucuroși, propun un impozit și pe morcovii politicienilor. De la procurorii DNA se făcu o producție anul acesta…productia de morcovi

Posted in Țara bizonului liniștit | Etichetat , , , , , , , , , , , | 6 comentarii