Iar nu ați furat destul!

Ce n-am văzut în 25 de ani, n-am sa văd nici de acum. Dacă de 25 de ani corupția continuă să aibă o amploare deosebită printre fiecare dintre instituțiile statului, oferirea de «cadouri» fiind, încă, o practică frecventă la nivelul nostru, aceștia, măruntii. De văzut, văd în instituțiile statului aceleași figuri de tristă amintire, chiar dacă, cică, s-au modificat guvernările. Iar in anticameră fac figurație, la pomana banului public, aceiași licitatori de profesie.vosganian-povesti-cu-napoleon

Un singur lucru nu se schimbă, chiar dacă unele șezuturi mai zboară de pe scaunele pe care păreau înșurubate pe vecie: limba. Și micul consumator, veșnic nedreptățit.

Pe vremea Abuzivîmpușcatului, supravegheam niște lucrări pe un șantier. Mă roagă într-o zi un administrator de bloc: „hai, tovarășul, inginer, dă-mi și mie o roabă de beton să umplu groapa din fața scării blocului ce-au lăsat-o colegii matale acum vreo doi ani”. Suflet milos, i-am dat. Rezultatul: zece la sută penalizare salarială timp de trei luni „c-am risipit averea întregului popor”.

Nu trec două săptămâni de la pățanie, așteptam vreo sută de metri cubi de beton pentru betonarea unui drum. Se apropia ora la care trebuia să mă duc la cursuri (eram seralist, “inginer” doar că eram lăsat să supraveghez lucrările), iar “cifaroamele” cu beton nu erau nicăieri. Am raportat ca n-a venit betonul până la închiderea programului de lucru și dus am fost. A doua zi constat că flăcăii cu “cifaroamele” m-au pândit de undeva să plec ca să apară și ei.

Nu numai că veniseră, dar s-au scăpat de beton în movilițe ordonate pe toată lungimea și lățimea drumului – beton întărit și numai bun de aruncat. Pe regula de trei simplă: dacă pentru un metru cub de beton „risipit” am încasat o penalizare de zece la sută pe trei luni, pentru 100 de metri cubi, ce penalizare mă aștepta? Nici una. Au venit cu piconul și un încărcător frontal și l-au făcut dispărut, fără să mă mai întrebe nimeni nimic.

Deci, am înțeles eu, dacă este să consumi ceva, consumă cu măsura mare și nu cu cea mică. (Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , | 5 comentarii

Monica Iacob Ridzi singură și-a condamnat copiii la cinci ani de privare de mamă

de Ștefan Ciocan

Monica Iacob Ridzi va sta cinci ani la închisoare. Poate nu chiar cinci, dar indiferent câţi ani va sta după gratii sunt convins că a plătit mult prea scump o lecţie dură de viaţă. Şi dacă ea merita din plin să plătească pentru trufia cu care a primit toate beneficiile puterii, cei doi copii care au rămas acasă sunt adevăraţii pedepsiţi în acest caz. Doi copii ai unei femei inconştiente, îmbătate de putere şi sete de imagine care vor fi privaţi de bucuria îmbrăţişării materne exact în perioada în care au mai multă nevoie de ea. În egocentrismul şi egoismul ei, Monica Ridzi şi-a construit apărarea folosind copii ca scut. Nu s-a gândit o secundă să stea ea scut în calea nefericirii celor doi pui, care vor sta să aştepte în zadar, câţiva ani de acum încolo, zâmbetul, sărutul, mângâierea mamei. Monica Iacob Ridzi, o femeie de carieră s-a gândit să facă doi copii numai după ce procurorii au pus în mişcare urmărirea penală împotriva ei. Nu are rost să vorbim despre vinovăţia de care două instanţe de judecată nu s-au îndoit. Monica Iacob Ridzi a fost perfect conştientă de faptele sale. Era evident că va urma o condamnare.

Şi cu toate acestea, fostul deputat de Valea Jiului a riscat să-şi condamne copiii la cinci ani de privare de mamă. Pentru că acest risc l-a asumat ea în locul celor mici, sperând că statutul de mamă îi va îndupleca pe judecători măcar la o suspendare a pedepsei. Era normal ca instanţa să nu ţină cont de sensibilităţi sentimentale ieftine când a aplicat legea. La viitorul şi viaţa copiilor ei trebuia să se gândească înainte de a comite faptele sau când s-a hotărât să le dea viaţă, Monica Iacob Ridzi. Dar pentru cine o cunoaşte câtuşi de puţin pe fostul ministru al tineretului şi sportului, iresponsabilitatea şi imaturitatea acesteia erau absolut previzibile.

Întreaga familie Ridzi a ars etape în cariera politică şi tocmai această creştere rapidă, fără să fie dublată de maturizare îi costă acum pe cei doi soţi. Monica Ridzi era capabilă să calce pe cadavre pentru o funcţie politică. Şi-a săpat colegii cu experienţă, s-a aşezat de-a dreapta lui Băsescu linguşindu-i fiica şi a avut impresia că fiind lângă preşedinte nimeni şi nimic nu o mai poate atinge. Dar lucrurile nu au stat deloc aşa. În politică, la fel ca şi în viaţă, aproape totul se plăteşte şi aroganţa este un păcat fatal, mai ales când nu este dublat de susţinere politică solidă. Monica Iacob-Ridzi şi-a permis să-l trădeze pe fostul ministru şi lider al PDL Hunedoara, Gheorghe Barbu, al cărui post în fruntea organizaţiei judeţene l-a vânat permanent fără să-l merite.  L-a ignorat pe Vasile Blaga crezând că o privire prietenoasă de-a lui Traian Băsescu şi o îmbrăţişare din partea Elenei Băsescu sunt suficiente pentru definirea unei cariere politice de succes. Şi nu a fost deloc aşa. Monica Iacob Ridzi s-a îmbătat cu apă rece, lipsită de experienţă politică, înconjurată de linguşitori şi incapabilă să se vadă într-o lumină reală, ci cu o imagine proprie deformată de ziariştii din Valea Jiului, pe care-i plătea din banii primăriei conduse de un soţ–subaltern, nu partener.

A ajuns la Bucureşti, la un nivel superior al jocului politic, pe care nu era pregătită să-l joace decât la nivel de începători. Şi jocul s-a încheiat tragic. Nu pentru ea, care plăteşte pe merit faptele penale, aroganţa şi egoismul unei femei însetate de putere, ci pentru cei doi copii, condamnaţi nevinovaţi de mama lor înainte de a se naşte.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , | Lăsați un comentariu

De ce eu? Doar o opinie

Eu nu înțeleg de ce au ales să facă din Panait un erou? Adevăratul erou (și victima) este Alexandru Lele, cel care a avut tupeul să își facă datoria de procuror pe vremea justiției lui Adrian Năstase. Dupa ce Panait s-a (sau a fost) sinucis, calvarul lui Lele a continuat. A fost dat afară din slujbă, pus sub acuzare, plimbat prin tribunale, lăsat să crape de foame șamd. Iar de dat afară din slujbă a fost dat de către foști și actuali procurori care încă mai fa parte din sistem. Iar de salvat de la foame a fost salvat de către jurnaliștii de la Trustul Gazeta – care de 9 ani sunt târâți prin tribunale și acuzați (spre deliciul boschetarilor din presă) de “constituirea unui grup infracțional organizat în vederea șantajului prin presă” (dar aceasta este altă poveste).

Panait a murit – din ce motive a ales să se sinucidă nu știu -, dar cine se uita la filmările făcute în epocă, la cererea lui Lele, vede că e eroul negativ în această poveste. Dacă Lele nu chema televiziunea la perchezițiile ordonate de Panait, era săltat fără nici o mustrare de conștiință de către Panait. Și povestea la care ne uităm azi artistic nu ar fi existat.

Din punctul meu de vedere, ca om din miezul evenimentelor și participant indirect la ancheta facuta împotriva lui Lele, cred că presiunea pe Panait a fost de genul “de ce eu” nu sunt capabil să fiu deșeu ca restul colegilor. Asistăm la drama individului strâns între ciocanul ordinelor și conștiința faptului că nu le poate executa. Urme de educație, slăbiciuni personale, resturi de conștiință? Habar nu am – cică vorbim despre niște oameni care “nu au mamă, nu au tată” (ceea ce este oarecum trist).

Cam atât despre Panait. Pentru mine omul este doar victima sistemului din care nu putea face parte, dar ar fi vrut – ia să fi avut mațul și obrazul gros la fel ca Victor Viorel Ponta și alți colegi rămași în viață în sistem! Nici nu cred că m-aș fi obosit pe acest subiect, dar citesc lamentații că se fac asocieri dintre activitatea PNA de pe vremea lui Năstase și cea a DNA de acum dându-se acest exemplu. Personal nu am citit aceste asocieri (ci numai lamentațiile) și nici nu cred ca le-aș aproba așa groso modo. Dar, că există un dar: excesul de adulare nu folosește nimănui. Între procurori (doar unii au mai și fost arestați) mai există indivizi educați în spiritul borfășiei “dă-mi un nume și am puterea să-l leg”. Nu au dispărut în 10 ani de activitate acei procurori de vârsta și educația lui Panait care ar fi fost capabili să facă orice mizerie numai să rămână în pită. Nici profesorii lor. Bașca materialul de origine controlată. Că daca va uitați la CV-urile lor, cam toți sunt copilași de câte un milițian șef, prim-procuror, judecător, activist și securist din vechea gașcă educată și școlită sub Ceaușescu în spiritul „pumnului înarmat al partidului”. Cu aceste observații nu încerc să minimizeze munca nimănui, dar nici nu cad in limbă. Eu nu am uitat CV-ul nimanui. Știu cine e Kovesi de pe vremea când se mătrăseau dosarele Jimbolia, mineriadele șamd – doar e fiica lui tac-su, fost consilier de-al lui Iliescu. Este nevoie de ea să facă muncile lui Hercules în grajdurile lui Augias. Că-i mai scapă lopata și târnul și pe unde are interese personale, asta este o altă poveste – are acest drept la munca care a fost chemata să o îndeplinească. Asta nu o face erou, ci om. O calitate pe care mulți cu handicap moral au cam uitat-o.

Sănătatea unei societăți stă în legile sănătoase pe care le are și modul în care-și educă cetățenii să le respecte. Ori noi venim dintr-o societate în care omul în uniformă (milițianul) făcea ce dorea muschii lui cu Legea, iar Legea era dată în interesul unei pături sociale care își făcuse un partid și care făcea parte din elita acestuia. Vă mai sună cunoscut? După decembrie 1989, aceiași indivizi s-au cățărat și au acaparat întreaga Românie (de ce credeți că nu s-a aplicat niciodată, cu prețul mineriadelor, Punctul 8 de la Tinișoara?). Și-au recuperat legile și slugile din sistem – au avut 25 de ani la dispozitie. Ani în care noi am stat și am visat cu ochii larg deschiși.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ghiță, te-așteptăm cu softul la portiță! (și, sperăm, la vorbitor)

Dragă procurorule DNA, în caz că ne citești aceste rânduri, te rugăm frumos ca, profitând de faptul că îl ții pe numitul Sebastian Ghiță sub control judiciar pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat, să-l întrebi când ai ocazia (nu-i grabă), ce și cum cu privire la contractul dintre Team Net International, membră a grupului Asesoft, și Romatsa privind aplicații de planificare și coordonare a misiunilor de căutare și salvare la sol.

Prin februarie 2009 citeam și noi prin presă, sau ascultam pe la vreo tembeliziune cum că: “Compania TeamNet International, membră a grupului Asesoft, va furniza Administrației Române a Serviciilor de Trafic Aerian (Romatsa), pachete software pentru asistență la sol pentru aviație, în valoare de 414.900 de euro”.

Potrivit anunțului publicat de Sistemul Electronic de Achiziții Publice, firma senatorului (fost USL, fost PSD, actualmente independent) Sebastian Ghiță ar fi trebuit să pună la dispoziția Romatsa aplicații de planificare și coordonare a misiunilor de căutare și salvare la sol – pentru situații similare, dacă vă mai aduceți aminte, tragediei aviatice de la începutul anului trecut când un avion al SMURD s-a prăbușit pe versanții vârfului Petrești din munții Apuseni. Toate acestea (contractul, softul alea, alea) se întâmplau pe vremea când actualul prim ministru era ministru pentru Relația cu Parlamentul în guvernarea PDL – PSD și bănuim că nu este vorba despre nici un fel de conflict de interese, de nici un trafic de influență șamd – doar este de notorietate faptul că orice ministru are câte un prieten care mai trebuie să și trăiască, nu? Și nici nu vrem, Doamne ferește, să punem vreun semn de egalitate sau să insinuăm ceva cu privire la actualul control judiciar sub care este plasat actualul parlamentar pentru relații de criminalitate în grup organizat cu o parte din familia Primului Ministru Victor Ponta…

Dar insistăm să vedeți de ce a fost așa de bun softul pus la dispoziția Romatsa de către firma senatorului Sebastian Ghiță, încât pe victimele accidentului le-au găsit localnicii și nu autoritățile. De ce a fost în halul acela de funcțional acel soft încât identificarea locului accidentului s-a făcut prin focuri de armă și strigăte, nu prin GPS așa cum era normal în deceniul doi al secolului XXI!?

Nu atât pentru faptul că pentru trei dintre cele șapte victime a fost prea târziu, Dumnezeu să le ierte și să le odihnească, cât pentru faptul că ar cam trebui să aflăm și noi pe ce anume s-au cheltuit banii smulși și din buzunarele noastre. Sperăm că nu numai pentru a se plăti excursiile de agrement și relaxare ale lui Ghiță cu Ponta în Dubai.

Chiar că am vrea să avem de ce să vă mulțumim.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Rotițe utile în mașini de vot care funcționează la comandă

Șefii clanurilor mafiote nu acceptau pe nimeni curat în „famiglia” lor.  Totuși câte un copil era trimis la școală, departe de „afacerile” familiei, și nici soțiile sau fiicele nu știau prea multe despre activitatea infracțională a clanului. Ei erau personajele curate, neimplicate în faptele criminale ale tatălui, fraților și locotenenților lor.

Așa-zișii „baroni locali”, exponenții clanurilor mafiote din România, nu și-au protejat nici măcar copiii sau soțiile de activitățile ilegale. Dacă e să ne uităm la noi în ogradă, observăm că ginerele lui Mircea Moloț se află alături de el în boxa acuzaților, fiica acestuia apare în dosarele procurorilor ca beneficiară a unor sume de bani plătite ilegal  de tatăl său, în calitate de președinte al Consiliului Județean, către firma pe care o administra. Nici primarul municipiului Deva nu s-a dovedit mai puțin generos cu soția, plătind sume uriașe de bani către televiziunea pe care aceasta a administrat-o. Deocamdată procurorii nu au ajuns să verifice afacerile, prin interpuși, ale Primăriei Deva cu firma administrată de soția ordonatorului principal de credite, dar este o chestiune de timp până vor fi luate la puricat și acestea.

Și la nivel național, aproape fiecare mare corupt din zona politică este însoțit la audieri sau în arestul Poliției de câte un membru al familiei, fiu, fiică, ginere sau soție. Dorin Cocoș a tras după el în procesele penale pe fiul său și pe fosta soție. Hrebenciuc cu copilul au împărțit aceeași celulă. Primarul municipiului Pitești, Tudor Pendiuc, și fiica acestuia, Ema, au fost reținuți la pachet. Și lista este deschisă! Mafioții infiltrați în clasa politică erau atât de siguri pe imunitatea lor în fața legii și pe faptul că în România justiția le este subordonată, încât nu au avut nici măcar o emoție în a-și implica persoanele dragi din familie în afaceri necurate.

Pe de altă parte, încă o caracteristică principală a majorității mafioților români este paranoia, manifestată prin neîncredere în persoanele din jurul lor. Tocmai de aceea „moștenirea” lăsată în zona administrației publice după arestările spectaculoase din ultima vreme este una dezastruoasă. Consiliile locale sau județene sunt pline de oameni fără nicio competență, fără personalitate, rotițe utile în mașini de vot care funcționau la comanda baronului local, adică a șefului clanului mafiot. Odată ce stăpânul mașinii de vot a dispărut în duba justiției, forurile decizionale au rămas ancrasate și dezorientate. La fel și organele de conducere ale partidelor conduse de șefii mafioți. Majoritatea organizațiilor județene, conduse de câte un baron local, indiferent de culoarea politică, funcționau ca celule mafiote. Acum sunt doar o adunătură de personaje dezorientate, fără stăpân, care nu știu de cine să mai asculte. Angajații instituțiilor conduse de foștii baroni sunt și ei vulnerabili în fața legii, pentru că aproape toți au fost puși în situația de a comite ilegalități după principiul: „semnezi sau îți cauți de lucru!” Oamenii au semnat, încredințați de inviolabilitatea în fața legii a baronului local. Mulți dintre aceștia visează acum urât și dorm cu valizele făcute lângă pat, pentru că nu știu când ajung anchetatorii la ei.

Fără îndoială, „baronizarea” României a fost un rău cel puțin la fel de mare ca regimul comunist. Baronii au distrus statul în esența lui. Au violat toate legile, de la cele ale bunului simț până la cele juridice, au răsturnat toate reperele normalității, scările de valori. Baronii au subordonat interesul național intereselor lor de clan, lăsând și slugilor credincioase câte un oscior cu care să-i țină loiali. Baronii au confiscat toate privilegiile și luptă încă disperați să le păstreze. Singurul mijloc eficient pentru înlăturarea răului făcut de baroni ar fi tocmai o revoltă a oamenilor din sistemul creat de ei. A acelor oameni care conștientizează că epoca mafioților din politică a apus. Dacă au mai rămas asemenea oameni în clasa politică!?  (Ștefan Ciocan)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

În zona aia interzisă, rezervată numai bărbaților sau serviciilor secrete, nu au ce căuta blondele

de Ștefan Ciocan

Parlamentarii au muncit ca niciodată. Membrii Comisiei Juridice au lăsat  „Arhimandritului toată grija schitului” și în sfântă zi de duminică s-au prezentat la lucru. Nici unul dintre ei nu a tremurat de frica pedepsei divine.

Luni, plenul generos întrunit al Camerei Deputaților a stat până noaptea târziu să-i dea votul final sau lovitura finală Elenei Udrea. Nu am văzut atâta ură adunată la un loc de pe vremea în care puhoaie de români se revărsau pe străzi strigând împotriva lui Ceaușescu. Și atunci ca și acuma subiectul urii era fără apărare, iar oamenii scoși să se manifeste erau manipulați de cine știe ce servicii secrete.

Povestea Elenei Udrea este cusută cu ață albă. Privind execuția publică la care a fost supusă, mi-am amintit scena tinerei văduve din filmul „Zorba Grecul”. O tânără frumoasă, văduvă este agresată de comunitate pentru simplul motiv că era fără apărare. În lipsa unui bărbat puternic lângă ea, tânăra femeie era  invidiată de muierile satului și dorită de bărbații care nu puteau să-și înece frustrarea de a nu o avea altfel decât prin violență.

Elena Udrea este fără îndoială „văduva” politicii românești. Fostul ei soț (sponsor) este după gratii. Fostul ei partener (politic) tocmai a anunțat că se simte bine alături de familie. Elena Udrea a rămas singură. Dacă se gândește bine, nici măcar nu are cu-i  să-i mai arate nasul. În schimb toată lumea îi arată ei obrazul. Elena Udrea plătește acum aroganța de a fi crezut că o femeie frumoasă, tânără, deșteaptă, poate să facă o carieră politică în România, poate să acceadă în zona puterii supreme, fără să fie la un moment dat pedepsită. În zona aia interzisă,  rezervată numai bărbaților sau serviciilor secrete, nu au ce căuta blondele. Udrea s-a prins prea târziu că în spatele ei nu mai este nimeni și că ușile odată închise o vor ține captivă într-o lume în care s-a băgat singură.

Și totuși, fără să o cred pe Elena Udrea o sfântă, am sentimentul că în cazul ei sunt multe lucruri legate cu ață albă. Graba cu care procurorii au pus-o sub contriol judiciar, în condițiile în care nu era încă pusă în mișcare urmărirea penală împotriva ei, demonstrează o anumită presiune pe oamenii legii, care în ultima vreme s-au manifestat eficient și profesionist. În mod normal până la încuviințarea urmăririi penale de către Camera Deputaților procurorii nu puteau să-i impună o măsură preventivă. Și totuși au făcut-o cu singurul scop de a-i închide gura. Și totuși Elena Udrea a vorbit despre lucruri extrem de grave. A vorbit despre conducerea SRI, cu care din spusele ei se afla în relații destul de apropiate. Chiar mai apropiate decât ar fi normal pentru un simplu parlamentar – cum era ea în ultima vreme.

Este clar că Udrea a împrăștiat multă cerneală în jurul ei, ca o sepie blondă și speriată. Dar acuzațiile aduse șefului unui serviciu secret au fost tratate cu prea multă nepăsare atât de presă, cât și de Comisia parlamentară întrunită special să verifice adevărul spuselor Elenei Udrea. Concluziile Comisiei de control a SRI au fost la fel de devastatoare pentru fosta protejată a lui Traian Băsescu, ca și votul plenului pentru arestarea ei. Practic concluziile comisiei SRI au infirmat toate acuzațiile făcute de Udrea, făcând din ea un fel de nebun care predică în pustiu disperarea de a fi arestată.

Și dacă Elena Udrea a avut dreptate?!

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Dizolvați, că și vremea dizolvării trece

dizolvare partideIa să răsfoim noi Legea partidelor politice (14/2003) și să ne aplecăm înțelegerea asupra Art. 46 (1) unde legiutorul a prevăzut faptul că: “Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia.

Hopa!

Mai este necesar să facem o listă cu membri de vază ai partidelor parlamentare din România care au primit condamnări la închisoare cu executare și deja le execută? Sau cu cei care au deja o condamnare cu executare dată în primă instanță și care acum fac gălăgie pe la televiziuni, îndemnând la destabilizarea instituțiilor statului de drept, în așteptarea condamnărilor definitive? Nu-i mai pomenim pe cei care acum sunt în faza de urmărire penală su prin tubulatură în așteptarea judecății – ei sunt inocenți până nu se pronunțî un judecător cu privire la inocența lor.

Dar cred că este cazul să ne reamintim discuția dintre fostul ministru de Interne al fostei USL Ioan Rus și Victor Paul Dobre de la tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012. Cea dată în cinstea primei încarcerări a lui Adrian Năstase. Atunci Ioan Rus i-a spus lui Victor Paul Dobre, pe 4 august, într-o discuție despre listele electorale, că el a anunțat că nu semnează “niciun singur om în plus sau în minus”, pe motiv că “eu chiar nu vreau să-mi petrec bătrânețile în pușcărie!”. De altfel Victor Paul Dobre a dat diagnosticul a ceea ce era Uniunea Social Democrată în momentul în care îi spunea unui anume “Vlad” că “Vela, ăla de la Prahova și Fenechiu m-au făcut zob” și că se pregătește “o nebunie întreagă”. Acel “Vlad” l-a întrebat dacă nu ar fi mai bine “să fugă din acest grup infracțional organizat”?

Ei bine, această afirmație, coroborată cu sentințele de închisoare cu executare primite de către membri marcanți ai “grupurilor infracționale organizate” care au cam devenit partidele (unele definitive, altele în curs de definitivare în diverse instanțe), coroborate cu toate scandalurile prin care au fost epurați unii din “mult prea cinstitele guverne” Ponta (nu mai puțin de 14 miniștri sau tentative de miniștri pe parcursul într-un singur an), cu prevederea Art. 46 (1) b) “când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice”, este clar că a venit vremea să cerem ca litera și spiritul legiii să fie respectate. Și, fie aceste partide se curăță de infractori, fie cerem justiției să le dizolve.

Ne gândim, în umilința noastră de alegători și contributori la bugetele statului că, liderii acestor partide și sponsorii lor din umbră, în loc să tot încerce să-și forțeze propriii parlamentari să voteze diverse amnistii și grațieri, să stea să coacă în miez de noapte diverse ocolișuri ale legii, mai bine ar face să se preocupe de reintrarea partidelor lor pe făgașul legal al scopului pentru care aceste partide au fost create. Aceasta este adevărata liniște de care are nevoie România: respectarea legilor de sus până jos.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Corupții lor sunt mai cinstiți decât corupții noștri

Liderii UDMR încearcă din nou să învolbure apele între maghiari și români. Kelemen Hunor a avut în weekendul trecut o ieșire idioată la adresa procurorilor DNA și a justiției din România. În opinia lui Hunor, corupții lor sunt mai cinstiți decât corupții noștri. Este foarte grav că un personaj care a deținut funcții de ministru în diferite guverne își permite să critice o condamnare definitivă a judecătorilor din instanțele românești, doar pentru că persoana condamnată are altă etnie. Egalitatea în fața legii nu trebuie să fie diminuată de apartenența etnică a infractorilor.

Sâmbătă, Kelemen Hunor a demonstrat că între UDMR și PSD-ul lui Adrian Năstase nu există nicio diferență. Că de fapt Uniunea nu este altceva decât un continuator al vechilor activiști comuniști de origine maghiară înregimentați într-o formă de ONG politic. Revendicarea unei orientări  de dreapta și apartenența UDMR la familia creștin-democraților europeni este doar o manevră de imagine a maghiarilor, dornici să fie frați de grup european cu FIDESZ-ul lui Victor Orban. Oportunismul și demagogia liderilor maghiari sunt tipice comuniste și seamănă mai degrabă cu manifestările grupurilor de activiști comuniști (cei mai mulți evrei și maghiari) care acționau în România anilor 50 în vederea cooperativizării, naționalizării și înfrângerii luptei de clasă.

  • „Mai există cazul lui Nagy Zsolt, care a fost nedreptăţit şi condamnat la închisoare. (…) Trebuie să fie un lucru foarte clar, cazul lui nu este un caz de corupţie, nu există nicio dovadă împotriva sa, nu s-a privatizat nicio firmă de stat pe vremea lui. Din stenogramele înregistrate cu ocazia convorbirilor purtate de alte persoane s-au tras concluzii cu privire la cazul lui şi în baza acelor stenograme a fost condamnat Nagy Zsolt. El are nevoie de sprijnul nostru, de solidaritatea noastră. Cu siguranţă nu va renunţa la lupta pentru adevăr, nici noi nu trebuie să renunţăm la lupta pentru adevăr”, a afirmat Kelemen Hunor.

Și așa, după nenumărații „deținuți politici” ai regimului Băsescu avem în sfârșit și un „condamnat” pe criterii etnice.  Să rămână oare UDMR singurul partid nereformat din politica românească, după ce până și lideriiPSD au anunțat că încep curățirea partidului de penali? Mai mult ca sigur că așa va fi. UDMR are în structură mult prea multe persoane controversate. Prezența aproape permanentă în prima linie a guvernării a făcut din UDMR un partid de oportuniști, care s-au ascuns până acum foarte bine în spatele unor lideri vocali. Dacă nu s-a vorbit până acum despre afacerile unor membri marcanți ai UDMR, asta nu înseamnă că nu există sau că au fost făcute în mod cinstit. Doar că orice politician maghiar, care era implicat într-un dosar de corupție, scotea permanent în față scutul apartenenței etnice.

Liderii din prima sau a doua linie a guvernării au știut întotdeauna să facă scut în jurul afaceriștilor maghiari, astfel că prea puține scandaluri de corupție au răzbătut din zona controlată de ei. Covasna, Harghita, Mureș, Zalău, Satu Mare, Bihor, chiar și Hunedoara au fost județe în care membrii marcanți ai UDMR au făcut bani frumoși din afaceri mai mult sau mai puțin curate. S-au ajutat între ei, au avut permanent interpuși loiali ca să nu lase urme și până acum s-au strecurat printre degetele procurorilor DNA. Când au încercat să facă afaceri la București, au căzut imediat în plasă, așa cum a fost și cazul lui Nagy Zsolt. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Politichie de mărgăritar | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

România dosarului bine făcut (II)

Imediat după decembrie 1989 mi-am zis: gata, suntem la o cotitură, nimic nu se mai poate schimba, România este pe drumul cel bun. Cotitura am văzut-o cu ochii mei: ședință de constituire a CFSN în intreprinderea unde lucram (să existe continuitate, tovarăși) și cooptarea studenților în consiliile facultăților, cu un cuvânt hotărâtor de spus, de așa manieră încât toți asistenții universitari și lectorii au ajuns curând profesori după ce și-au mazilit șefii de catedră, osificați în funcția de profesori. Vă sună cunoscută partea cu osificarea în funcții? Asta până când n-a mai fost așa de multă nevoie de cuvântul studenților în acele consilii – așa că reprezentanții studenților au fost “obeidificați”.

M-am lăsat de inginerie și m-am făcut jurnalist. Asta imediat după “cotitura” cu venirea minerilor la București din ianuarie – februarie 1990 (veniți să-l apere pe Iliescu de sula-n coaste vârâtă de Coposu), cu care cică ar cam trebui să ne reconciliem.

Ca jurnalist am participat personal la cotiturile din 15 martie și 13-15 iunie 90. Din prima a renăscut SRI ca Pasărea Phoenix din cenușa Securității, în a doua și-a călit calitățile pe care le-a diversificat cu brio la “cotiturile” de la debarcarea lui Petre Roman, devalizarea Bancorex, spargerea embargolului pe Clisura Dunării, Afacerile Țigareta (câte or fi fost ele), mineriada din 99 șamd. Era o vreme când orice acneic dorea să ajungă ofițer SRI. Și ce înțelegea el din această afacere? Că este o afacere din care după un an sau doi ieși cu o bază de date despre firme și te faci consultant economic. Cam așa funcționau lucrurile prin anii 90. Și nici nu vreau să-mi amintesc cum funcționau pe vremea lui Adrian Năstase când se încălecau secreții care mai de care să comită câte un dosar, sau o arestare în plină stradă. Dacă-i ordin, ca de voie bună.

Ce să ne mai ascundem după degete, relaţiile interlopilor cu politicienii, magistraţii, serviciile secrete, şefii poliţiei şi ai administraţiei statului au o lungă şi glorioasă tradiţie. Păi, după Decembrie 1989, cine să fi știut mai bine cum se face un ban necinstit dacă nu milițianul pus să-l păzească pe bișnițar? Uite așa, de la primul milițian, întovărășit cu vreun viitor bancher (funcționar al băncilor de stat care mai puteau să scoată niște “verzișori” sau “mărcuțe” pe piață, să fie vândute la colțul străzii), care și-au pus la punct o rețea de vânzători de valută, pasul până la primul politician care să treacă prin noul Parlament o lege a regimului valutar șamd a fost ușor. “O mână spală pe cealaltă și-amândouă rămân curate”, s-a transformat în “eu știu despre tine, tu știi despre mine, numai împreună ne merge bine”. Aceasta este povara pe care o ducem în cârcă, așa ne-am procopsit cu o mafie interlop-secreto-politico-economică și cu obrăznicia bandelor criminale care controlează strada, orașe, sectoare industriale și, deseori, chiar statul.

Duduienii, Sadovenii, Toboșarii, Corsicanii, Gemenii, Cămătarii, Gigi Ursaru, Răgălie, Gigi Boeru, Fane Spoitoru, Nicu Gheară, Sile și Nuțu Balint – atâtea nume și tot atâtea fapte penale și legi batjocorite de către niște “legi” nescrise ale unei lumi extreme și obscure. Când sunt încolțiți dau cu pumnul sau scot armele albe (cuțitul, șișul, șuriul, săbiile ninja) sau chiar pistoale și mitraliere de ultimă generație – se știu apărați de banii negri scurși în buzunarele celor pe care i-au sponsorizat.

Ori, altă povară pe care o ducem este faptul că doar din patru în patru ani, în preajma alegerilor, apar ca din senin lepădate prin mass media rapoarte provenind din mediile judiciare sau dinspre serviciile secrete, care descriu năucitoare structuri mafiote, unde se împletesc tâlhăria, taxa de protecție, răpirile, tortura, racheții și ucigașii plătiți, crima și chiar asasinatele în serie. Trec alegerile, trece și “vânătoarea de monștri”.

Deci, ce anume învățăm noi din acest al doilea episod? Că de la epoca Ceauşescu la cea a lui Iliescu şi Năstase, trecând prin prezidențiabilii Constantinescu şi Băsescu, legăturile clanurilor interlope cu lumea de afaceri, sedrviciile secrete, justiţia şi clasa politică şi-au consolidat trăinicia şi ascensiunea (doar Băsescu ce le-a mai zdruncinat temelia – și rezultatele încep să apară).

Că nu există dosar în care unui nume sonor din mafia clanurilor să nu i se alăture unul din ceea ce ar trebui să fie statul de drept. Că Duduienii, Cămătarii, Fane Spoitoru, Sile Pietroi, Nicu Gheară, Răgălie, Genică Boerică sau Gemenii, Toboşarii şi Bercea Mondialu’ sunt doar câteva branduri faimoase prin conexiunile la cel mai înalt nivel. Că încuscrirea lui Mircea Băsescu, fratele cu relaţii mocirloase al fostului preşedinte, cu Bercea Mondialu’, nu diferă cu nimic de cea a “judecătorului” CCR Toni Greblă cu interlopul Gore Boeru – și nici de alte încuscriri dubioase – care or mai fi existând dar nu au fost încă date pe goarnă. Că mandatele lui Traian Băsescu sunt o victorie și numai prin faptul că s-au scos la iveală aceste legături extrem de periculoase și au început a fi pedepsite.

Că orice nouă inculpare ne arată cum dosarele şi relaţiile sunt transpartinice. Poate reușim și nu ratăm nici această “cotitură”. Că, revenind la firul roșu al problemei serviciilor, din spuma atâtor relații de cumetrie apare și Florian Coldea – asupra CV-ului căruia trebuie să ne aplecăm cu atenție pentru a demonstra că mai este mult până la o adevărată reformă a serviciilor secrete. Asta să nu mai aud opinatorii că ar trebui să iertăm anumite excese ale serviciilor secrete, că și în alte state democratice așa se procedează. Cred că așa se scuzau opinatorii și prin 1920 cu privire la NKDV și prin 1933 cu privire la Gestapo… Că știu exact cum tăceau pe vremea democraticei Securități.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

România dosarului bine făcut (I)

Este bine să înțelegem cum funcționează alianțele politice în România – numai în funcție de interes – și cum își dau la gioale “aliații”, mai abitir când sunt în alianță, decât în dușmănie. La duplicitate, nu ne bate nimeni. În septembrie 2006, românul de rând încă mai credea că există Alianța D.A. și că adevăratul dușman este PSD. Când colo, pentru a pune control pe servicii, pentru a avea cu ce și-o trage “partenerii” între ei, indiferent de cum vor face permutările viitoare pe scena politică, politicienii își puneau piedică pe coridor de câte ori aveau ocazia. Asta ne dezvăluie și trista realitate a faptului că, din cauza mentalității acestor politicieni, România a rămas tot un stat securistic, la cheremul celor care știu, și vor ști întotdeauna, cum să instrumenteze un dosar.papusarul

Este interesant faptul cum, la nominaliările lui Maior la SRI și Săftoiu la SIE din septembrie 2006, PNL s-a simțit trădat. De fapt trădat s-a simțit oportunistul “vânător de securiști” Marius Oprea care credea că va obține el nominalizarea de la SRI. Cică miza nu era controlul asupra celor două servicii (controlate oricum de prim-adjuncții lor – a căror orientare politică este dată, ca la giruete, de cine este la putere), ci a întregului sistem de securitate al României. Mai pe scurt, în epocă miza ar fi fost legată securității pentru care Băsescu și Popescu Tăriceanu se războiau încă din luna decembrie 2005. Iar autorul proiectului de legi era Marius Oprea.

Care declara că știe că există o „coaliție“ împotriva acestor proiect și că legile au și fost modificate în sensul „captării bunăvoinței“ PD: adică STS era pregătit să treacă în subordinea lui Vasile Blaga (la Interne, alături de SPP), fiind luat din subordinea lui Zsolt Nagy (acum proaspăt pușcăriaș) de la Ministerul Comunicațiilor. Cică din perioada aceea de frământări și lupte pentru acapararea serviciilor ar data ideea conform căreia șefii serviciilor ar trebui să fie numiți din Opoziție, iar “autorul” ar fi… Mircea Geoană. Adică “Prostănacul” a ieșit la televizor cu această idee – dar liberalii, deja bine montați de către cuplul Patriciu – Roșca Stănescu împotriva lui Băsescu și PD, îl suspectau de “hiclenie” pe primul – mai ales că într-o bună dimineață de luni, niște paparazzi i-au fotografiat în poarta Cotroceniului pe Geoană și Maior într-o vizită la o cafea.

Așa că liberalii au ripostat mânioși și i-au pus o piedică pe corodorul puterii lui Vasile Blaga respingându-i nominalizarea lui Alexandru Boer, șeful de cabinet, la șefia UM 0962. Să înțeleagă și acesta că nominalizarea stă și în pixul lui Popescu Tăriceanu.

Moment în care intervine Băsescu și mută spre validare către Parlament numirea lui Claudiu Săftoiu la SIE, la pachet cu numirea lui George Maior la SRI. Istoria ne arată că mișcarea i-a reușit. Atât de bine încât Claudiu Prostoiu și-a dat cu stângu-n dreptul la șefia SIE, fiind rapid schimbat, și – împreună cu soția, celălat “Pufulete” consilier prezidențial -, s-a vărsat în PNL (cam așa se mușcă mâna care te hrănește în politică). În ceea ce-l privește pe Maior, vom mai avea ocazia să scriem și să citim în ce condiții a rezistat atâta vreme în funcție.

Nominalizările au trecut prin Parlament cu ajutorul PD, PSD, UDMR, deputații minorităților și foști și actuali măreți peneliști de ieri și de azi precum Raluca Țurcan, Cristian Boureanu.

Până la următorul episod, am să vă rog să citiți cu atenție declarațiile date în epocă – cine le-au făcut, cine erau și cam pe unde se regăsesc azi: în ce alianțe și grupuri de interese.

  • Ministrul administrației și internelor, Vasile Blaga, a apreciat că nominalizarea celor doi de către Băsescu arată că președintele „nu a avut nici un moment în intenție de a politiza sau de a trece în subordinea unui partid“ serviciile românești de informații. Blaga a mai spus că liberalii nu au de ce să fie supărați: „De ce să fie ei supărați, la o adică de ce să nu fie PD? Nici unul nu trebuie să fim supărați și președintele, din acest punct de vedere, a procedat foarte corect. Sunt oameni din partide care sunt supărați indiferent ce faci (…), unii sunt veșnic supărați“.
  • Purtătorul de cuvânt al PSD, Cristian Diaconescu, a declarat: „Noi am făcut nominalizări în urmă cu două-trei săptămâni. Propunerea PSD pentru funcția de director al SRI a mers pe varianta nominalizării unei persoane profesioniste, capabile să îndeplinească toate cerințele unei asemenea funcții. Senatorul George Cristian Maior îndeplinește toate aceste cerințe“. El a precizat că PSD salută decizia președintelui și o va vota și în Parlament, unde speră să întrunească numărul de voturi necesar pentru ocuparea funcției respective.
  • Deputatul PNL George Scutaru a declarat că va propune conducerii partidului ca deputații și senatorii liberali să nu voteze propunerile președintelui Traian Băsescu privind conducerile SRI și SIE, „pentru a nu se alătura minciunii șefului statului“. „Sunt dezamăgit de declarațiile pe care unii membrii PD le-au facut, comentând propunerile pentru șefia SRI și SIE făcute de Traian Băsescu. Mă întreb daca nu cumva PD a uitat că are în statut o prevedere care interzice colaborarea cu PSD“. De asemenea, el a afirmat că și protocolul Alianței D.A. interzice colaborarea cu PSD. „Sunt surprins de tonul declarațiilor liderilor PD, care arată gradul mare de obediență față de Cotroceni. Observăm că, ușor – ușor, se pun bazele unui adevărat cult al președintelui, fiindcă propunerii de numire a unui PSD-ist în fruntea SRI i s-a răspuns cu osanale“, a adăugat parlamentarul liberal.
  • „Este o surpriză pentru scena politică românească, dar nu și pentru cei care de mult vorbesc despre satelizarea Partidului Social Democrat condus de Mircea Geoană. Este o confirmare că opoziția este inexistentă, iar Geoană promovează un simulacru de opoziție, de altfel extrem de neconvingătoare. Nu putem vorbi despre o alianță PD-PSD, ci de posibilitatea unei colaborări PD – Grupul de la Cluj – Mircea Geoană“, a declarat conservatorul Codrin Ștefănescu.
  • „Cred că Alianța se va rupe până în 2008 și asta în funcție de momentul în care PNL se va sătura de batjocura pe care o face PD“, a spus președintele PC Dan Voiculescu.

Alianța s-a rupt la 1 aprile 2007. Apoi a guvernat Popescu Tăriceanu, minoritar, cu sprijin masiv din partea PSD. După care a urmat, în 2008, Alianța de un an PDL – PSD, renăscută în 2010 ca Uniunea Social Liberală din viitoarea cenușă a Varanului. Azi PD și PNL cică fac Marele și Unicul PNL (mira-m-aș!), căci o parte dintre peneliști pupat piața dependenței de putere cu o parte dintre pedeliști. Care au crezut că se pot trata de dependență de unii singuri s-au vărsat în PLR, PMP, UNPR (că și PSD s-a îmbolnăvit de Boala Aripioarelor Nebune ca și PNL și a născut și va mai naște aripioare). George Scutaru, cel degrabă doborâtor de ANI și DNA, este consilierulul Marelui Mut Iohannis. Calitate din care cred că revarsă valuri de dragoste față de toți cei care l-au nemulțumit de-a lungul carierei sale de politician.

Așa că închei acest prim episod știind ceva mai multe despre ce război se duce astăzi prin subteranele puterii pentru a se împlini adevărata miză: trecerea în subordine a serviciilor și mai ales a surselor sale de finanțare – oamenii prosperi de afaceri.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Va ponta Maior în locul lui Victoraș?

Cred că tăcerea dinspre Palatul Cotroceni devenise asurzitoare la câtă gălăgie făcea de câteva zile pe aproape toate căile de comunicare directorul SRI George Maior cum că el vrea Legea Big Brother și basta. Mai lipsea doar să dea cu un judecător al Curții Constituționale de pământ, că din picior bătuse de multă vreme.Ponta decoleaza de pe kiseleff

Modul brutal de-a dreptul în care Maior și-a ieșit din rolul de băiat finuț și discret făcând declarații neconforme scopului și duratei fișei postului, criticând deciziile Curții Constituționale și amenințând că va vedea România pe dracu când au să se explodeze islamiștii pe străzi, mă face să cred că i s-a cerut să lepede haina de șef de serviciu de informații și să îmbrace pufoaica de politician. Mai mult ca sigur lui Victor Ponta i s-a găsit un înlocuitor.

Altfel nu-mi explic graba de a da cu mucii în fasole după ce nu mai departe decât sâmbăta care abia ce a trecut a declarat într-un interviu pentru Evz și B1 tv că președintele Klaus Iohannis nu i-a cerut să-și dea demisia. La întrebarea dacă Iohannis i-a reconfirmat mandatul în fruntea SRI, Maior și-a permis o mică aroganță: “Asta puteți să o spuneți dumneavoastră”. De altfel, pe 7 ianuarie, într-un interviu pentru “Adevărul”, la întrebarea dacă George Maior trebuie schimbat de la ședia SRI, Klaus Iohannis a răspuns: “E o discuție puțin artificială, SRI funcționează în parametri buni. Nu simt nevoia de a face din asta o temă”.

Uite că a năvălit tema peste om și acum Maior se poate duce fie să stea lângă, fie să-l înlocuiască pe Ponta – să facă un partid mai curat, mai reformat. Tot îl dorea Ponta ca premier, în eventualitatea că ar fi câștigat alegerile prezidențiale. Și, după cum se știe, la PSD șeful de partid se vrea premier (sau invers, că nu mai știu).

Cert este că așa zisul Grup de la Cluj, așa pe cale de dispariție cum pare a fi, ar mai da un tun în PSD schimbând încă o dată șeful. Prima dată au schimbat o Fosilă (Iliescu) cu un Arogant (Năstase), a doua oară poate-l schimbă pe un Ultra-Arogant (Ponta) cu o clonă de-a lui FosIliescu – una mai modernă, dar tot clonă.

Să-și ia și Istoria partea ei de meandră a concretului.

Deci va fi directorul pe față Maior versus ofițerul acoperit Ponta?

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Big Brother umblă cu Big Shopârla

Profitând că-l are pe Mihalache ca om de casă la Cotroceni, Premierul nițel cam plagiator și mult prea mitoman Victor Ponta încercă să plaseze o falsă problemă între competențele lui Kalus Iohannis. Cică este rolul președintelui să medieze eventuale neînțelegeri între instituții precum Serviciul Român de Informații si Curtea Constituțională a României. Probabil a scos chestia aceasta din lucrarea pe care a plagiat-o ca să o dea drept doctorat, sau din viitorul doctorat pe Autostrada Brașov-Comarnic. Să vă traducem noi ce vrea să zică Ponta: SRI declară că nu e de acord cu deciziile CCR, deci ele trebuie revizuite. Ce zice CCR este valabil numai când trebuie dat jos Băsescu. Dar cum Băsescu nu mai este, vine Ponta și bagă șopârla.Maior cu Soparla

Dar o bagă gata bolnavă, căci SRI nu este o “putere” a statului, ci un serviciu aflat sub control parlamentar. Deci nu are președintele ce să medieze conform Constituției. Cineva să-i dea “la loc comanda, ofițer acoperit Ponta”, iar șefii SRI să facă bine să respecte deciziile CCR și să nu le comenteze în public. Cu atât mai puțin să amenințe judecători, căci Constituția e valabila și pentru SRI și pentru directorul institutiei.

Și, că tot veni vorba despre șopârle, într-un interviu destul de anost acordat sâmbătă seara jurnalistului Dan Andronic în emisiunea “Lumini și Umbre” de la B1TV, după ce a ameninţat pe toată lumea cum va avea de suferit de pe urma teroriștilor, Maior s-a împăunat către final că are ofiţeri acoperiţi în presă “ca şi în alte state democratice”.

Nu știu cum este în alte state democratice să servești Patria de la două țâțe – și nici cum ne toarnă unii numai din patriotism remunerat, dar mi-a sărit în ochi (și m-a zgâriat la urechi) atacul Sorinei Matei la Curtea Constituțională – cu linie directă la Daniel Morar. A afirmat jurnalista B1TV, ori ca șopârlă de serviciu, ori ca și crasă neștiință, cum că Daniel Morar “s-a pus raportor pe toate cele trei legile”. Însuși el, ca să dea o lovitură mortală Legii Big Brother – să înțelegem…

Numai că Legea 47/1992 a CCR, stipulează, la articolul 9 (atribuțiile Președintelui Curții Constituționale, alin. c), că acesta “desemnează judecătorul-raportor în cazurile prevăzute de lege şi stabileşte termenele de judecată”.

Ori Daniel Morar nu este președintele CCR.

Deci: câți ne lucrează sub acoperire doar din simplă obligație față de securitatea națională?

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Toni a călcat pe greblă

toni greblaDe cu de dimineață, judecătorul Curții Constituționale Toni Greblă a fost adus cu mandat la Direcția Naționala Anticorupție. Firește, fostul pesedist nevinovat și cinstit habar nu avea de  ce a fost cu citația de către procurorii lui Băsescu. “Nu știu de ce am fost adus”, a declarat Toni Greblă la sosirea la DNA, adăugând, ca răspuns la o întrebare dacă a luat mită că nu deține afaceri private. Adicătelea mita se dă numai în afaceri private. Normal, că altfel slujbașul statului nu-l lasă pe privat să se dezvolte – îi bagă gheara legilor fiscale opresive românești în cont.

Deci, clar: dosar politic, instrumentat din umbră de către Traian Băsescu. Căci, potrivit sursei citate, Toni Greblă este suspectat de trafic de influență comis între anii 2010-2015. Adică în formă continuată.

Dar cin’ să fie acest fost senator PSD care a fost numit în decembrie 2013 judecător la Curtea Constituțională ca răsplată a faptului că a fost responsabil cu fabricarea combinațiilor juridice ale partidului?

Între 1980 și 1989 a activat ca avocat în cadrul Baroului Gorj. Apoi s-a vărsat în FSN luând toate formele politice ale acestui urmaș al PCR până când s-a transformat în 1997 în PSD. A fost prefect al județului Gorj în perioadele 1990-1993 și 2000-2003. Perioade care-i păstrează o vie amintire ca bun greblagiu. Din 2008 s-a făcut senator PSD și a activat ca președinte al Comisiei juridice din Senat iar apoi membru în această comisie. Că numai la noi borfașii știu să legifereze.

Revenind la speță, se pare că Toni ar fi greblat 56.000 de euro de la afaceristul Ion Bârcină, în schimbul unor intervenții la funcționari publici. De la același afacerist ar fi primit să folosească cu titlul de  gratuitate nelimitată un telefon înregistrat pe firma acestuia, precum și bannere, capsatoare, capse, cordelină și alte materiale pentru afișaj electoral în campania electorală pentru alegerile legislative. Bașca service și asigurare pentru o mașina de lux înregistrata tot pe firma lui Bârcină.

În trecutul nu prea îndepărtat al ex-senatorului există un Bârcină, mai cunoscut drept Dan Goeru – un fel de Bercea Mondialu mai local. Toni, degrabă vărsătoriu de sânge de frate prezidențial în materie de cumetrii, în 2010 a fost la nunta de la Târgu Jiu a fiului interlopului Bârcină din postura de preşedinte al Comisiei Juridice din Senat. Dar prietenia dintre pesedistul Toni Grebla si familia interlopului este veche, Greblă fiind nașul fetei acestuia, la prima căsătorie a acesteia, petrecută în 2006, tot la Poarta Sărutului.

Legăturile lui Bârcină cu PSD sunt de pe vremea lui Adrian Năstase. Cu n umai 104 miliarde de lei vechi, cinci societăți comerciale la care Ministerul Transporturilor deținea acțiuni au fost cumpărate de către firmele lui Bârcină. De curând, Dan Goeru a mai obținut prin intermediul firmei Yogaro SRL sute de miliarde de lei pentru curățenie în vagoanele CFR. Numai că “profitul” nu era chiar de 100%, pentru că avea și omul de dat comisioane grele celor care i-au intermediat și i-au aranjat câștigarea licitației. Or fi știind și procurorii câte ceva. Mai ales că Bârcină este anchetat și într-un dosar în care una dintre firmele sale a “uitat” să achite o factură de peste 3 milioane de euro pentru energia achiziționată de la Complexul Energetic Rovinari.

Și cum Greblă are familie grea, renumerația după buget mică, a reușit să-și aranjeze și copilul în sinecură politică. Octavian Greblă a fost numit viceconsul al României la Paris.

Până să ajungă în diplomație, Octavian Greblă s-a ocupat împreună cu fratele său de afaceri cu energie. În timp ce Octavian a intrat în diplomație, lăsând în spate afacerile cu energie, fratele său Silviu nu a fost atât de norocos. A încercat și el în anii trecuți o afacere în București care, ajunsă în pragul eșecului, a fost vândută unor irakieni. Conform celor de la Rise Project, aceștia au fost expulzați pentru trafic de imigranți  pe teritoriul României.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

REFERINȚE:

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Toată lumea e onestă și nu fură, doar banii dispar

Anastase numaraRomânia este un adevărat Triunghi al Bermudelor în ceea ce privește banii publici. Aceștia dispar fără urmă chiar și când procurorii îi descoperă. Ei erau doar pe când se dădeau ca mită. Azi mituitul recunoaște, dar banii nu sunt. Cel puțin declarativ. Gabriel Sandu a intrat în politică ca (sic!) o adevărată forță democratică pe lângă un partid moșit de Varujan Vosganian. Partidul azi nu mai există, Varjuan Vosganian, cu tot cu mânării, da.

Când s-a desființat partidul, prin fuziune sau absorție, nici nu mai contează, Gabriel Sandu a devenit mai întâi liberal-democrat, apoi democrat-liberal cu tradiție și vechime. Și să nu rămâie cumva tradiția neonorată, între decembrie 2008 și septembrie 2010, a fost făcut ministru al Comunicațiilor și Societății informaționale. Dacă nu era mita de 4,5 milioane de euro pe care ar fi primit-o în mega-escrocheria Microsoft și procurorii DNA care să-l acuze de acest lucru, nici măcar n-aș fi știut că a încasat un salariu pe acolo. Ce, a auzit cineva, în afară de famiglia lui – și acum de procurori și cei pe care-i dă în gât, că există acest individ? Sandu Gabriel, pe principiul că mai pot plânge și alte mame decât mamițica lui, se confesează procurorilor DNA: “da, am primit, dar am fost extrem de generos și cu alții – fără de care, eram doar un biet mituit în vânt”. Așa că a spus cui a mai dat: Robertei Anastase, lui Adriean Videanu și lui Radu Berceanu.

Întrebată, Roberta Anastase s-a declarat nevinovată. “Domnilor, ați și uitat cum mă acuza USL prin 2012 că habar nu am să număr? Pentru acest motiv mi-am și pierdut funcția de președinte al Camerei Deputaților. Încurcam cvorumurile – ba îmi ieșeau, ba nu să iasă, oricât mă străduiam. Dacă-i număram eu, se făceau mai mulți” – a declarat fosta Missă.

Adriean Videanu a declarat că el le are numai cu marmura și cu bordurile. Dacă este să se împiedice de ceva, nu o cărămidă de bani l-ar face să o facă, ci numai niște kilometri de bordură. Plus că dacă-și scăpa contul peste banii din dosarul Microsoft, este posibil să-i fi făcut de rușine. Motiv pentru care chiar amenință cu judecata pe cei care au făcut „acea declarație la adresa mea”. Foarte bine face, că bronzul sănătos de Rivieră nu se poate compara cu cel cam palid de Rahova.

Domnul Berceanu este de negăsit. Probabil încă mai testează acel avion al lui cu care ar fi făcut extrem de bine să fi fugit din România înainte de 1989. Iar noi știm că este un om onest ca tot negustorul neprins. Până atunci, chiar dacă banii nu au miros, sperăm ca procurorii DNA să le ia, în final, urma.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O fi trecut gârla arma de la Ciorogârla?

Când corecții jurnaliști de la The Telegraph nu sunt speriați de invazia bulgarilor și românilor, vin cu povești despre marii traficanți de armament care încă am mai fi. Cică fraţii Said şi Cherif Kouachi au folosit arme de tip Kalasnikov AKS-74 pentru a-i face să râdă foc cu foc până la moarte pe caricaturiștii de la Charlie Hebdo. Iar singura dovadă pentru acest așa-zis ziar quality ar fi că în zona Balcanilor doar România şi Bulgaria au o istorie în producţia unor astfel de arme.o fi trecut garlaAdică Cugirul și Tohaniul ar fi fost unice în Pactul de la Varșovia – că așa le-a zis lor unul cu nume neaoș de expert al Națiunilor Unite: Ivan Zverzhanovski. Un cetățean sârb care bănuiesc că i-a făcut și el un serviciu patriei sale și nu a dat-o în gât ca primă furnizoare de astfel de armament din lume. În fond, ce poate fi mai înspăimântător în Balcani decât România cu a ei Transilvanie a Contelui Dracula?

Insularii aceștia fie au rămas blocați în imaginile cu Ceaușescu pângărind cu dosu-i prezidențial trăsura lor regală, fie în cea în care încă le mai invadăm joburile – asta în timp ce nu mai văd de burka corectitudinii politice cum conaționalii lor islamiști i-ar cam arunca pe toți în aer.

Dar să nu dăm nici noi cu parul. La câte țepe au încercat să dea niște unii cu mașini de cusut “Singer” cumpărate ieftin din România pentru a fi vândute scump în Occident, nu m-aș mira să nu fi nimerit pe acolo un lot produs la Cugir care, oricum l-ai fi demontat și montat, tot tighelea numai la foc automat.

Arătau armele folosite în atacul de la Charlie Hebdo ca niște mașini de cusut? Sau au fugit teroriștii de la locul faptei cu biciclete Tohan? N-am prea văzut așa ceva. Iar din experiență personală, dacă foloseau pistolete “Carpați” sau “TT”-uri românești, caricaturiștii francezi ar fi fost în viață și acum, dacă nu s-ar fi stricat de râs cum nu-i pot nimeri nici cu pistolul lipit de tâmplă.

După ce m-am uitat și eu pe fotografiile kalașnikoavelor de “proveninență românească”, pot să declar că mașina noastră de cusut produsă la Cugir are un design complet diferit al patului metalic: cu rabatare în plan vertical și nu în plan orizontal ca cele prezentate a fi ale jihadiștilor. Iar în articolul original scrie: “The three men had, between them, amassed weapons worth up to €25,000 (£19,000) – including three Kalashnikovs, Soviet-made Tokarev pistols, a Skorpion submachine gun, and a rocket launcher”.Tokarev, nu “Carpați” cu dispersie de stropitoare de irigator.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lăsați un comentariu