Viitorul României a fost decis orbește (acum muții le zic surzilor ce să vadă orbii)

de Ștefan Ciocan

Ieri s-au împlinit 25 de ani de la Duminica Orbului, acea zi din anul 1990 în care Ion Iliescu își legitima lovitura de stat din 22 decembrie 1989, printr-o covârșitoare susținere populară, în urma unui scrutin electoral.  Într-adevăr, viitorul României a fost atunci decis orbește  de o masă de manevră electorală care habar nu avea ce votează, fiind pe de o parte lipsită de tradiția exercițiului democratic al votului, pe de altă parte manevrată de o uriașă mașinărie de propagandă formată din eșalonul al doilea și al treilea al PCR, transformat peste noapte în FSN.
Să ne amintim doar de minciunile pe care a fost clădită noua Românie, o Românie pe care toți o vedeau mai bună, mai prosperă și liberă să-și hotărască singură soarta. Lucrurile nu s-au întâmplat însă așa cum sperau oamenii. Și totuși, doar o mână de studenți și intelectuali au înțeles că România nu s-a așezat apăsat pe drumul democratic, ci levitează undeva între dictatura lui Ceaușescu și Perestroika  lui Gorbaciov. În lipsa unei televiziuni libere, care să informeze corect națiunea, Iliescu a lansat cea mai ordinară diversiune: „Golanii din Piața Universității”. În paralel cu discreditarea mișcării populare din București, a mitingului maraton organizat de Liga Studenților, prin țară, mașina de propagandă comunistă „confiscată” de Ion Iliescu și al său FSN povestea despre tineri drogați, despre oamenii beți și femeile de moravuri ușoare prezente în mijlocul protestatarilor. În satele din Moldova și Bărăgan erau duse, cu mașini străine, femei vârstnice frumos îmbrăcate și coafate și plimbate „pe la marginea holdelor”, ca la circ. Oamenilor din mediul rural, curioși din fire, li se explica că respectiva „cucoană” este fosta moșieră venită să-și ia înapoi pământul și restul averii.  De aici s-au născut cozile la urne, de oameni care veneau să „nu-și vândă țara”, să voteze împotriva moșierilor, pentru pământul lor, pentru „Domnu’ Iliescu care a mâncat cot la cot  cu ei  salam cu soia”. În paranteză fie spus, la 25 de ani de la Duminica Orbului, cea cu alegerile, mulți români se bucură când mai prind o bucățică de soia prin ceea ce comercianții vând ca salam. Ceilalți doi contracandidați ai lui Iliescu nu au avut nicio șansă în fața fostului activist comunist. Ioan Rațiu și Radu Câmpeanu, reprezentând PNT CD, respectiv PNL, nu au avut timp nici să tragă aer în piept.  Deja au fost sufocați de Iliescu și securiștii sau activiștii PCL ale căror privilegii le-a garantat multă vreme. Cele două victime sigure nu au avut în spate nici activiști, nici organizații puternice, capabile să scoată lumea în stradă în urma unor manipulări, ci doar dorința de schimbare  a lor și a puținilor susținători. Duminica Orbului din 1990 a fost ziua marilor certuri în familiile unde copiii sau tinerii, sătui de comunism, luptau cu vechile mentalități ale părinților, determinându-i să aleagă calea occidentală. Nu a fost însă așa. Iliescu a câștigat atunci alegerile cu 85 la sută, aruncând practic România sub controlul fostelor forțe comuniste care se regrupau undeva în zona de influență a Rusiei. Oamenii care au înțeles pericolul s-au regrupat în Piața Universității, încercând să atragă atenția lumii cu privire la derapajele democratice ale lui Ion Iliescu și a regimului pe care îl păstorea. Pe lângă cei doi contracandidați ai săi la fotoliul prezindențial, cel mai mare dușman al lui Iliescu era punctul 8 al proclamației de la Timișoara care prevede  lustrarea foștilor activiști PCR, adică a întregii echipe cu care Ion Iliescu a preluat puterea din mâna lui Ceaușescu.  A urmat mineriada, și viața într-o țară care după 25 de ani nu și-a regăsit  încă  traseul european și cu adevărat democratic.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

În caz de cutremur, s-aveți crick-ul la voi

A apărut o aplicație pe Facebook prin care cei surprinși în Nepal de cele două cutremure care au avut loc recent își pot anunța rapid cunoscuții că sunt în afară de orice pericol. Normal, tot românul s-a prins că-și poate anunța amicii că nu este în Nepal, deci nici în pericol.

Să fie numai cocălăreală tradițională? Aș, din cauză că, în România, sub regimul Ponta, nu ai cum să fii în siguranță, tot mai mulți români se declară în siguranță în Nepal. Păi de un cutremur mai ai șanse să scapi, dar de revărsarea lui Ponta peste bacșișurile și portofelele românilor, nu prea. Acest Domnul Goe al politicii românești, când vrea să dovedească că vrea ceva (că-i supra-acciză la carburanți, că-i drum la Bruxelles, că-i cadou la KazMunaiGaz), o ia orbește peste arătură și nu se oprește până nu dă cu oiștea-n gard. Ultima dovadă este aceea în care premierul Victor Viorel Ponta și-a trimis Corpul de Control la Romsilva, crezând că are să-i ia ca din oală pe cei din regimul Boc-MRU-Băsescu, și a reușit să-l dea în gât pe socrul deputatului Victor Viorel Ponta. Că, în raportul întocmit în urma verificărilor este prins și socrul premierului, Ilie Sârbu, care era ministru al Agriculturii în 2009, perioadă pe care Corpul de Control o incrimineză ca fiind una în care la Romsilva s-au comis fapte de natură penală. Mai mult, ministrul Ilie Sârbu era reprezentat legal în Romsilva, la momentul comiterii infracțiunilor reclamate de Corpul de Control. Nici măcar Famiglia premierului nu are imunitate când i se cutremură acestuia mințile de la câte o idee.

Deci Calamitatea cu care se confruntă România de 365 de zile x 3 ani este acest Victor Viorel Ponta, premier. Pe modelul sfaturilor date de specialiști în caz de cutremur, încercăm și noi să vă sugerăm câteva sfaturi pentru a supraviețui, măcar până în 2016 –  dar nu garantăm eficiența acestora. Căci Victor Ponta este, simultan, ceva de să te cutremuri la atâta nesimțire, neam-prostie, o revărsare de minciuni și un deșert de lipsă de idei bune pentru Țară.

Cică oamenii care se pun în timpul cutremurului sub obiecte ca birourile și paturile, sunt întotdeauna zdrobiți. Așa că ieșiți în stradă. Dacă nu, așteptați să fiți salvați de alții, dar luați exemplu de la copii și pisici care se pun în poziție fetală. Nu evitați să introduceți un deget în gură și să gânguriți fericiți când vă calcă ANAF-ul pentru ceva bănuți.

Dacă sunteți în pat în timp ce vi se cutremură ușa de la organele statului, pur și simplu rostogoliți-vă pe podea. Evitați să intrați sub pat și luați poziția fetală.

Nu stați sub tocul ușii. Ușa poate fi asimilată ușor unui ghișeu, iar în fața ghișeului, totul este deșertăciune. Nimeni nu a supraviețuit sub tocul ușii, nimeni nu scapă netranspirat și cu etichetă de borfaș sub acoperire din fața ghișeului.

Evitați scările. Ca orice care te poate ridica, când se prăbușesc, te iau cu tine și te zdrobesc.

Din relatările salvatorilor, reiese cu certitudine că există foarte mulți supraviețuitori în interiorul instituțiilor în care există munți de hârtie. Că hârtia nu se tasează și se formează spații mari în jurul teancurilor de hârtie. Așa că, acoperiți-vă cu multe hârtii.

Iar în caz de cutremur advărat, s-aveți crick-ul la voi. Slavarea vine prin voi înșivă.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Gaura, ca program de investiții (Codul Fiscal, Kama Sutră a pozițiilor în care te poate face Statul)

mastile lui PontaZice Victor Ponta că Guvernul va discuta un proiect de lege prin care vor fi anulate anumite obligații de plată pentru drepturi de autor, PFA, CASS, diurne, în cazul cărora sunt deschise procese între ANAF și diverși contribuabili, deoarece costul procesele depășește cuantumul banilor obținuți. Deci se dă dovadă de clemență pentru anumite “obligații” – nu le știm care, dar bănuim că iar se apelează la metoda “cu toptanul” pentru că, printre cei din marea turmă, sunt ascunși și clienții lui. Cică: „vrem să facem un moment T0: dom’le, până aici, ștergem, că a fost legislația bună sau rea, oamenii au cunoscut-o sau nu au cunoscut-o”. Că, zice, nu se justifică financiar procesele pornite împotriva, chipuruile, amărăștenilor. Că procesele cu proștii cărora li s-au luat deja banii și vor porni procese, măcar pe motiv de discriminare, să li se dea banii înapoi costă mai puțin? Sau rămâne valabilă cealaltă Ordonanță care zice că ce-ai plătit, plătit rămâne, poate să moară judecătorul cu decizia și inamovibilitatea sa în mână?

Exact ca Ceaușescu, Ponta se crede izvor de lege. Nu este prima dată când calcă cu Ordonanța pe Lege. Mai întâi îți pune ștreangul de gât, apoi vine și-ți taie, „generos”, funia. Iar cei care au plătit rămân să plătească reclame despre ce buni cetățeni sunt pentru ANAF prin firmele Fraților Micula – alți harnici plătitori de taxe și impozite. Că odată-mi vine în minte și Robert Negoiţă, de exemplu, care are, ca persoană fizică, datorii imense la Fisc plus procesele aferente.

De trei ani mitomanul din fruntea guvernului ne vorbește numai despre găuri. Despre cum se fac ele și cum se alimentează prin amnistii fiscale (date pe categorii, că-i minunat să produci discriminare, așa scrie în Constituție), măriri de salarii bugetare și refacerea pensiilor speciale. Pisicuțul, adormit cu privirea-n tavan în căutare de MTO, este extrem de inventiv când este vorba de crearea de noi ministere, noi privatizări eșuate, scăderi de TVA luate alandala șamd. În fond, este la fel de inventiv si la cum să dea noi taxe și impozite. Că de undeva trebuie plătită toată fiesta aceasta populistă de partid și de stat. De undeva trebuie alimentate sinecurile din ministere și companiile de stat cu “management privat” – că și pe cele care au apucat să respire nițel cu management privat pe bune le-a trecut în custodia-i hrăpăreață, sau a baronilor din administrațiile locale.

Între timp, cică Guvernul se preocupă de soarta tinerilor – adică despre cum are să le atârne viitoru-n față. Tocmai ce a anunțat că a identificat, în Programul Național de Reformă 2015, zece domenii în care firmele românesti mici și mijlocii ar putea fi cele mai competitive pe piețe, acestea urmând să beneficieze și de sceheme de finanțare europene pentru dezvoltare. Cele zece domenii au fost împachetate și expediate către Comisia Europeana. Să aibă și ăia ce să ne trimită înapoi – la fel cum au procedat de câteva ori până acum și cu Master Planul pe Transporturi. Pe mitoman nu-l impresionează, el bifează că a mai trecut o zi în care România este la cheremul lui.

Dar să vedem cele zece domenii care vor asigura fericirea tinerilor care se vor avânta cu capu-n ștreangul fiscal al Guvernării Ponta: turism și eco-turism, textile și pielarie, lemn și mobilă, industrii creative, industria auto și componente, tehnologia informației și comunicații, procesarea băuturilor și alimentelor, sănătate și produse farmaceutice, energie și management de mediu, bio-economie.

Adică numai domenii cu plusvaloare mică ca la bantustanezi. Ar face excepție: “industria auto și componente”, unde cred că s-au gândit la firme cu doi trei rătăciți care fac o matriță, sau injectează capace de ventil; “sănătate și produse farmaceutice” – categorie în care cred că intră ceea ce pricep cei din PSD mai bine că ar fi această categorie, adică saloane de masaj și fabricarea de unguente; “energie și management de mediu” – adică culegerea paielor de pe câmp și transformarea în brichete (că nimeni nu are să se bată cu austriecii pentru colectarea de rumeguș, nu?). IT&C este o cacialma – copiii noștri scriu linii de program pentru alții, în general pe salarii de toată jena. Numai cei fugiți peste hotare au șansa de a câștiga potrivit talentului.

Și, oricum, nici n-au să apuce bine tinerii să-și facă firmă și se va prăvăli Ponta peste ei cu Codul Fiscal, această nouă Kama Sutra a sutelor de poziții în care te poate face Statul. Păgubiţilor postdecembrişti de tot felul nu li s-a spus niciodată „fraieri”: România e o ţară care ştie să-şi respecte fraierii. Lor li se spune, cu eleganţă, „revoluţionari”, „deponenţi”, „participanţi la jocul de întrajutorare”, „investitori”, “intreprinzători” șamd.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Când va introduce guvernul Ponta Programul ”Prima Arestare”?

prima arestareCu o majoritate demnă de invidiat, senatorii României s-au grăbit să modifice art. 202 alin. 1 Codul Penal, înlocuind ca temei pentru arestarea preventivă sintagma “suspiciuni rezonabile” cu “probe temeinice”. Am observat că, în graba lor de a-și scăpa sensibilele piei de răceala cătușelor, acești senatori ai României au uitat să modifice și Art. 223 CPP, în care, chiar și la o citire pe diagonală, am identificat de două ori folosirea odioasei exprimări “suspiciuni rezonabile” în legătură cu temeiul arestării preventive. Motiv pentru care le-am sugera politicienilor să ia legătura cu Premierul Victor Ponta, care tocmai ce i-a lăudat pentru voința lor copleșitor majoritară și să-i ceară să promoveze, prin OUG, Programul Prima Arestare. Prin acesta, cei de la SRI să fie obligați să introducă un soft la telefonia mobilă prin care să avertizeze, exact ca la oricare alt serviciu prin telefonie, că “pentru o mai bună colaborare cu organele statului, această convorbire va fi înregistrată, continuarea acesteia constituind acceptul dumneavoastră pentru înregistrare”. După care: “pentru discuții despre șpagă și mită, apăsați tasta 1; pentru discuții despre angajări în slujba statului prin trafic de influență, apăsați tasta 2 (a, doamna senator Cordoș, domnul cu care doriți să conversați nu este momentan disponibil, a apăsat ieri tasta 1); pentru discuția cu un judecător favorabil, apăsați tasta 3; pentru un procuror favorabil, tasta 4; pentru a fi preluat de urgență de un echipaj de specialitate de-al nostru în vederea unui denunț penal, tasta 5; pentru loc de cazare în locațiile instituției noastre, așteptați sireana Poliției” șamd.

Firește, pentru privilegiații sistemului, softul va fi obligatoriu echipat cu posibilitate de bruiere a înregistrării de genul: “pentru a bruia înregistrarea discuției, trageți des apa la WC, vorbiți în lift, sau dați muzica mai tare”.

Este evident că cea mai bună metodă de bruiere este vorbitul în gând, dar, cine suntem noi să intervenim în calea dorinței firești de șpagă și trafic de influență a politicienilor?

Am sugerat, n-am achiziționat softul… (sperăm că Sebi Ghiță e pe recepție)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Minune mare la Cluj: rampa temporară de deșeuri a lăcrimat

Să vă zic câte ceva despre paranormalul deșeurilor menajere ale Clujului. Se pare că cineva a reușit să încropească la Cluj o adevărată Zonă Crepusculară a Deșeurilor. Deci, pe rampa temporară de deșeuri a Clujului napoc și a zonelor limitrofe (comune, sate și cătune) arondate, se depun zilnic minimum 500 de tone de gunoi – și asta măcar de vreo două luni pline, de când Garda de Mediu a închis vechea rampă de la Pata Rât – cea pe care ne luaserăm angajamentul la aderarea în Uniunea Europeană că o vom închide până în anul 2009. An care, orice s-ar zice, a cam trecut. Dar să depășim, că încă n-a intervenit infringementul peste noi.

Asta ar însemna că, la ora la care vă plimb aceste rânduri pe sub ochi, pe respectiva rampă ar trebui să se găsească măcar 60 x 500 tone de deșeuri menajere. Numai că exact așa cum au găsit-o nudă și curată ca-n palmă inspectorii de mediu acum vreo două luni când au inspectat-o pentru autorizare, la fel de nudă și de curată au găsit-o aceiași inspectori zilele trecute, cu ocazia unei inspecții de conformitate (una dintre acelea în care se vede cât se mai poate depune pe respectivul teren pentru a nu se încălca normele de mediu – alea pe care ne-am angajat că le vom respecta).

Miracol, cum s-ar zice: Iisus al Ghenelor a făcut o minune!

Adică au intrat în rampă, conform actelor, kilometri de auto-gunoiere, dar ea tot virgină și imaculată ni se arată. Iar deșeurile care se depozitau erau pe când nu se vedeau, azi le-am vedea, dar nu sunt… Și, conform cifrelor, s-au neantizat nici mai mult, nici mai puțin decât 170 de mii de tone de deșeuri.

No, acuma-i posibil ca la rampa care s-a autorizat, să fie o cale atât de lungă, că mii de tone de deșeuri s-au pierdut pe undeva pe parcurs. Să zicem că o parte au putrezit, o parte au luat calea colectării selective făcute la botul rampei de către țiganii din zonă (apropos, domnu’ Orlando, nu fiscalizați și chestia asta?), iar altă parte o fi migrat înspre politică – dar asta tot nu explică integral minunea. Înțelegeam câte ceva dacă se depozitau deșeuri în Pădurea Făget, renumită pentru broscuțele ei fosforescente, apariții de OZN-uri și alte fenomene paranormale.

Trecând peste paranormalul situației, aici e vorba doar de bani. Cu cât rampa temporară de depozitare a deșeurilor menajere rezistă mai mult fără să se umple, cu atât se umplu de bănet buzunarele operatorului, adică Salprest Rampă. Pentru că: Centrul Integrat de Management al Deșeurilor sau ceea ce s-ar fi vrut a fi groapa de gunoi ecologică a județului, care trebuia construită de Consiliul Județean Cluj până în decembrie anul trecut, s-a relocat ca finalizare în finalul lui decembrie anul acesta, dar nu se întrevede nici o geană de speranță că așa ceva se va întâmpla, iar vechea groapă de gunoi a fost închisă. Fără speranța finalizării CMID, fără speranța unei noi rampe temporare (pentru autorizarea căreia ar fi necesare minimum 6 luni) și cu o rampă autorizată temporar pentru o capacitate maximă la care s-ar ajunge (scriptic) în următoarele 3 luni, nu este de mirare că s-au neantizat deșeurile de pe ea. Fiecare tonă de deșeuri trimisă în Zona Crepusculară, prelungește viața contractului cu Salprest și scutește de grija deșeurilor lăsate în fața porților clujenilor autoritățile locale.

Atâta tot că nu știu în capul cui se va revărsa, cândva, tot mormanul acesta de deșeuri lipsă: al operatorului Salprest, al șefimii Consiliului Județean Cluj, sau al conducerii Primăriei Cluj-Napoca? (Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

E Victor Ponta iar în sărbătoare: el împlinește, azi, trei ani de guvernare!

La aniversare, Ponta vine cu torturile, iar românii promit să-i aprindă lumânările

La aniversare, Ponta vine cu torturile, iar românii promit să-i aprindă lumânările

Departamentul de furturi de pe “Guoagăl” al Academiei Cațavencu a pus mâna pe Notițele secrete pe baza cărora azi, în fața apropiaților, Victor Ponta și-a ținut Adevăratul Discurs cu ocazia Bucuriei prilejuite de faptul că guvernează de 3 ani fără să-l tragă nimeni la răspundere, iar Klaus Iohannis tace și face. Pas după pas. În excursii de stat.

Dacă vom fi întrebați de ce am furat, vom mărturisi, ca ultimii borfași prinși la tăiat conductele de irigații și șinele de cale ferată în miezul nopții: “de foame” (și, mă rog, puțină nemeritată glorie gen televiziune).

Din Notițe reiese că: mai e puțin și se reușește punerea în practică a tot ceea ce și-a propus USL acum trei ani, care funcționează bine sub denumirea de “Le-am dat țara înapoi”. În bot. Aka: USL 2.0. Pe planul luptei împotriva corupției, sunt pe cale de a deființa DNA (că parcă și-o cer la cum lucrează acum). S-a reușit strângerea relațiilor cu magistrații numiți de PSD în mandatul tandemului Ion Iliescu-Adrian Năstase în cadrul CSM și Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ultimii trei ani de Pivniceru, Cazanciuc și Nițu, Justiția aproape că s-a însănătoșit ca pe vremea lui Adrian Năstase, azi cinstit expert la la Palatul Cotroceni. Așa că au să devină formalități eiberarea și spălarea imaginii judiciare ale lui Dan Voiculesc, Cătălin Voicu șamd. Cică cel din urmă va fi delegat să continue instituționalizarea mafiei la nivelui întregii justiții din România, motiv pentru care va cumula funcțiile de ministru de Interne și al Justiției.

S-a reușit deblocarea angajărilor în sistemul bugetar și umflarea acestuia pentru o mai bună sifonare a banului public; întreținerea, în scopuri electorale, prin programe de asistență de la buget, a celor ce nu vor să muncească (în fond munca-i numai pentru ăia de-și plătesc taxele și impozitele, după cum bine ne zice un clip ANAF sponsorizat de Guvern din buzunarele acelorași). Se continuă cu succes politica de pauperizare a populației pentru a putea fi manipulată și mituită în perioada alegerilor, politică introdusă de Ion Iliescu și perfecționată de către Adrian Năstase.

Mass-media a fost orientată către tăcerea și liniștea din timpul mandatului lui Adrian Năstase pentru a se putea fura (pardon, lucra) în liniște.

De acuma în colo, continuă lupta pentru numirea în funcții publice de prim rang, cu păstrarea funcțiilor câștigate prin vot, a unor vechi baroni locali, inculpați sau judecați și încarcerați, precum Radu Mazăre, Marian Oprișan, Radu Fenechiu, Dan Radu Rușanu, Cătălin Voicu, Dan Voiculescu șamd. O primă reparație istorică s-a făcut prin aducerea lui Adrian Năstase ca expert la Palatul Cotroceni.

Pentru o mai bună coordonare a Țării, se vor numi trei prim miniștri: Victor Ponta – prim ministrul Raliului și Derapajului în Peisaj, Dan Voiculescu – prim ministrul Turnătoriei și Devalizării Cetățeanului (cu adjunct Sorin Ovidiu Vîntu) și, prin intermediul lui Liviu Dragnea (că se pricepe), Dinu Patriciu – prim ministrul mic.ro care va face privatizarea resurselor Macro. Alături de ei, doi președinți de Patrie: Cel Care Tace: Klaus Iohannis și Cel Din Umbră: Adrian Năstase.

Ca atare, se va ieși din structurile Euro-Atlantice și se va re-semna Tratatul de la Varșovia. Vor fi și avantaje: pachetul de Kent va costa 21 de lei la magazinul de partid din colțul străzi și Vântu va putea să cumpere din nou cupoane de privatizare. (Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , , , , | 2 comentarii

Drumul bucii (despre turul prezidential din Sibiu)

Paltonul-slipCu nespusa mândrie a românului care și-a recăpătat țara înapoi în 16 noiembrie 2014 – zi de vibrante semnificații, am aflat din ziare că o companie de turism din Sibiu ne propune celor care ajung în fosta Capitală Culturală Europeană un tur absolut necesar în contextul noii Epoci de Mărețe Împliniri: o vizită în principalele locuri care i-au marcat devenirea Mult Iubitului Actualului Președinte al României. Turul este organizat de o companie privată și va fi disponibil pentru turiști începând cu 1 mai 2015. Pentru noi, cei care ne-am propus să înscriem în rândurile noastre adâncul și vibrantul Omagiu al Noii Epoci, ni s-a făcut turul mai repede.

„Este un tur mai special, pornește de la casa unde a copilărit când era foarte mic președintele, la casele în care a copilărit când era mai mare, apoi a adolescentit, a sărutat Prima Viitoare Doamnă a Țării, a Meditat, a Ascultat, n-a Avut Ghinion, și se termină la Primărie. E o rută frumoasă, atinge toate punctele importante din viata domniei sale, toate care sunt în Centrul Istoriei: toate Tăcerile Semnificative, nu o să ieșim din ceea ce ne-a scris pe bilețele domnul Mihalache, chiar dacă scrisul este cam lăbărțat, ceea ce și explică de ce pare președintele că vorbește atât de tărăgănat. De altfel de aceea și durează atât de mult circuitul” – ne-au dezvăluit, în premieră, organizatorii.

Klaus promitea de mic copil să fie ceea ce este acum și mai mult decât atât. Și acum, pătrunsă de misiunea ei de ghid prin tainițele copilăriei Președintelui, cu ochii strălucitori, Hanna, fostă colegă de grădiniță își deapănă emoționată amintirile despre cum acesta a dat cu paltonașul de ghidonul tricicletei, supărat că nimeni nu vine să i-l ia ca el să se poată avânta în cursa pentru șefia grupei mici. Care șefie, am aflat, și-a adjudecat-o, pas cu pas, pedală cu pedală.

De altfel, după cum am aflat din turul de un ceas jumătate prin Sibiul natal, pentru care am plătit 50 de lei, să pătrundem în tainele devenirii actualului președinte al României, cariera acestuia este jalonată de un lung șir de paltoane trântite de diverse mijloace de transport. Am încercat să aflăm dacă este vorba despre un obicei săsesc, așa cum la români trântitul căciulii de pământ exprimă exhibarea nădufului ancestral, dar nimeni n-a știut să ne zică. În orice caz, toate acele paltonașe și paltoane au fost păstrate cu sfințenie și zilele acestea municipalitatea sibiană intenționează să deschidă un muzeu memorial cu ele.

Mai mult, la Sibiu, pe modelul finlandezilor de la Compania Nokia – care au un concurs de aruncat cât mai departe telefonul de firmă, sibienii au promis un festival al trântitului paltonului. “O selecție mai bună a celor care-și doresc cu adevărat o carieră în viață, nici că se poate. Trebuie să promovăm mai bine România, Sibiul ca municipiu natal, din punct de vedere educațional și din punct de vedere cultural, și mai ales din punct de vedere al modelelor, pentru că sunt atât de puține modele în țara asta, cineva care merită promovat, le numeri pe degete și ne-am gândit că Președintele este un model care merită promovat din aceste puncte de vedere.” – ne-au asigurat organizatorii.

Am fost asigurați că acest Festival va lansa o adevărată producție locală pe orizontală, aducând prosperitate: designul și producerea de paltoane transformând Sibiul într-un adevărat Milano al Paltonului. Chiar ni s-a prezentat o mică colecție de primăvară-vară de paltoane. Am fost impresionați de paltonul-slip inspirat de recenta vizită a Președintelui în Madeira.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

“N-am, îmi trebuie, dă-mi”. Excesul de stat asistențial dăunează grav muncii

Rares Bogdan-replici taioaseCoreea de Nord, paradisul proletariatului, a celor care muncesc și paradisul celor mai mărețe, luminoase și omenoase măsuri de protecție socială, a dat o nouă lovitură capitalismului în putrefacție, reducând semnificativ raţiile alimentare distribuite populaţiei şi îndreptându-se, planificat, spre o nouă foamete. Raţiile alimentare distribuite populaţiei au fost reduse la 150 grame pe zi pe persoană în unele zone, în timp ce ajutorul străin pentru ţară se epuizează. La Phenian, că-i capitala țării, măritul Conducător a avut bunăvoința să lase raţiile la 200 de grame. Coreea de Nord, este paradisul clasei muncitoare unde, la ultima foamete, cea din anii 90, au murit de inaniție sute de mii de persoane. De atunci, țara care aliniază un milion de soldați, suferă de penurie alimentară cronică. Dar își realizează planul de foamete pe cap de locuitor (nu de conducător). Pentru aceia dintre voi care ați deschis mai târziu ochii în viață, cărora viitorul luminos garantat de către stat înainte de decembrie 1989 nu vă spune mare lucru, am să-ncerc să vă zugrăvesc un mic tablou al acestuia. Mai ales că sunt atâția politicieni și jurnaliști care sunt suficient de capabili în inconștiența lor nu numai să fie nostalgici după acele sinistre vremuri, ci și să le propovăduiască. Pentru care Ceaușescu a fost un președinte bun.

România anului 1989 era o ţară sumbră cu un popor subminat fizic şi mai ales psihic de anii de “alimentaţie raţională”, adus în pragul disperării de interminabilele cozi la alimentele de bază, îndobitocit de lecturarea lozincilor patriotice şi terorizat psihic de omniprezenţa poliţiei politice. Primele cozi la alimentele de bază ca uleiul şi zahărul apăruseră încă din 1974, deteriorarea vieţii cotidiene producându-se treptat pentru ca, brusc, peste noapte, magazinele să se golească, ca după un jaf, la începutul anilor ’80. Cam aceeaşi degradare avea să o cunoască viaţa cetăţeanului român în toate aspectele ei. Viaţa socială, viaţa culturală, viaţa sexuală (la cheremul și cu voia Partidului), viaţa politică a românului anului 1989 erau o jalnică caricatură. Perspective: zero, viitor: zero… Cei mai mulţi români îşi duceau traiul zilnic pe la cozi pentru a-şi procura raţia modestă de alimente. Raţia lunară pentru un adult din Cluj, prin grija “tătucului” Ceauşescu, era de 750 gr. de zahăr, 0,5 l ulei comestibil, 2 kg cartofi, 0,5 kg făină de grâu şi 1 kg macaroane. Pâinea era raţionalizată (pe cartelă) la 300 gr. pe zi; carnea era “normată” la câte 1 pui pe lună şi la câte 1/2 kg carne de vită (carnea de porc nu mai era raţionalizată dar, de obicei se găseau numai picoare, celebrii “adidaşi” şi, foarte rar, cap); produsele lactate nu erau raţionalizate, dar nu se găseau deloc. Și să fi avut bani, mai mult nu puteai să-ți procuri decât dacă aveai pile, cunoștințe și relații. S-a uitat cum stăteau bărbații și se băteau la cozile pentru pachetul lunar de vată pentru soțiile lor, cât de lungă era coada la benzină în Cluj-Napoca – de pe Feleac până în Vâlcele; de situația copiilor din orfelinate, care își mâncau propriile fecale șamd (toți idioții suferă azi și au nostalgii după Epoca Ceaușescu: aveau “siguranța zilei de mâine”…). Patron peste acest dezastru, “bun al întregului popor”: Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia sa şi o întreagă ceată de slujbaşi care conduceau ţara după bunul lor plac (pe mulți și/sau pe urmașii lor îi vedeți și azi în fruntea bucatelor – politicieni și/sau capitaliști de cumetrie). Şi, de sus, de la Ceauşescu şi ai lui, şi până jos, la ultimul sergent major de poliţie sau funcţionar în aparatul birocratic, ţara era condusă de mici satrapi, de mici şefi absoluţi care nu aveau altă distracţie decât umilirea şi spolierea, sub orice mijloc şi pretext, a cetăţeanului de rând. Statul discreţionar inventase, perfecţionase şi aplica un nou tip de sclavagism: socialismul multilateral dezvoltat.

De aceea este bine să le batem obrazul atât politicienilor cât și slugilor lor mass media atunci când au pretenția de a ne propovădui statul asistențial, statul lui “n-am, îmi trebuie, dă-mi”. Excesul de stat asistențial dăunează grav muncii – ar trebui să le facem tricouri cu acest înscris și să-i obligăm să le poarte.

Posted in Odă Muncii | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Să se reseteze și la UDMR câte ceva, pe ici, pe colo

“Újratervezés”, adică “reproiectare” sau “resetare”, ne zic zilele acestea, de la Cluj-Napoca, liderii UDMR adunați într-un Congres național. Dar va fi fiind o resetare cam ca la shooterele de pe PC-uri: te trezești cu același “erou”, având aceleași aptitudini –  și, de data aceasta, UDMR ne prezintă unicul candidat și contracandidatul său eroic: Kelemen și Hunor. Doi într-unul – că se poartă de când e moda dualității depline: să fii când premier, când deputat, ca Ponta. Iar dacă cei din UDMR s-au resetat vreodată, sau s-au reproiectat, au făcut-o devenind mai “mitici” decât bucureștenii, mai combinatori decât Hrebenciuc, Voicu și Cozmâncă la un loc. Fapt consumat.ponta danseaza cu kelemen

Deşi, din 1996 încoace, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a făcut parte din toate guvernele României, zona Harghita-Covasna a rămas una din cele mai sărace din ţară, asta în timp ce membrii marcanţi ai acestei fundaţii politice s-au îmbogăţit într-un mod impresionant. Odată cu integrarea europeană, am crezut că se întrevede o ieşire din scenă, pe măsura activităţii de doi bani în contul comunităţii, a unui partid care s-a tranformat din apărătorul minorităţii maghiare în cel al unui unui grup de interese. Dar nu a fost să fie așa: UDMR, datorită în primul rând a slabei calități a politicienilor din partidele politice românești a reușit să-și prezerve poziția de partid balama și să joace la câte capete le-a cerut satisfacerea interesului personal al liderilor.

Într-o seară ploioasă şi rece de toamnă a anului 1992, în catedrala Sfântul Mihail din Cluj, s-a desfăşurat o adunare în care conducătorii politici ai maghiarimii transilvănene au depus un fel de jurămînt de credinţă faţă de propriii alegători. Cu această ocazie a fost elaborată şi aprobată „Declaraţia de la Cluj”, un manifest civic al maghiarimii din România şi nu declaraţia politică a partidului politic denumit UDMR (partid sau asociaţie culturală, nici membrii săi nu ştiu ce e, în schimb, când este vorba să sugă bani și de la bugetul României, această dualitate este foarte benefică).

Manifestarea de acum aproape 23 ani era dătătoare de speranţe: „noi, maghiarii ardeleni, suntem uniţi în faţa celor care atentează la identitatea noastră naţională – numai împreună vom învinge”! După 23 de ani, cu începere încă din 2004, din acest deziderat n-a mai rămas decât disperarea liderilor UDMR reunită sub sloganul: „numai împreună vom învinge”. Unitatea s-a dus. S-a dus pentru că starea de spirit a minorităţii maghiare s-a schimbat între timp, dar liderii marcanţi ai minorităţii maghiare au rămas aceiaşi în toți anii care au urmat.

Şi, prin faptul că liderii nu au avut nici un fel de dinamică, dar s-au dedulcit la politică dâmboviţeană, partidul maghiarilor din România a căpătat, treptat, metehne şi apucături specifice mai degrabă clasei politice româneşti decât așa-zisei elite politice europene, de la care le place să se revendice. În acest context, punerea la conducerea UDMR a unei copii mai tinere a lui Marko Bella (Kelemen Hunor), a venit tardiv și extrem de neconvingător.

De bine de rău, prin participarea la patru guvernări consecutive s-a reuşit satisfacerea rezonabilă a mai tuturor dezideratelor minorităţii pe care o reprezintă. România a devenit un exemplu la nivel european de rezolvare a problemei minorităţilor – asta în bună măsură şi datorită liderilor Uniunii. Numai că aceştia au ajuns să se complacă în autocontemplarea propriilor realizări atât pe plan politic cât şi pe plan personal. Au ajuns la fel de dâmboviţeni ca o mare parte a politicienilor români şi au aceleaşi năravuri şi apucături.

Banii le-au luat minţile şi, faptul că majoritatea dintre ei nu-şi pot justifica averile suspecte, îi determină să recurgă la soluţii disperate (vă gândeați vreodată că o să vedeți parlamentarii UDMR votând cot la cot cu cei ai PRM împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate, ca în legislatura 2004 – 2008?). Și-atunci să ne mirăm că pe locul/culoarul lăsat liber al naționalismului cu orice preț s-a reprezit oportunistul domn Tokes? În fond, Popimea Sa, eurodeputatul, a fost întotdeauna amabil să intervină cu „vitrionul” peste relațiile româno-maghiare…

Dacă nici hărnicia naționalismului cu orice preț a episcopului nu poate fi pe deplin înţeleasă, vă mai aduc aminte faptul că guvernele de la Budapesta au alocat ani la rând sume mari de bani pentru sprijinirea comunităţii maghiare din Transilvania. Banii aceştia care, repet, nu erau deloc puţini, erau derulaţi prin fundaţii în spatele cărora se aflau UDMR şi Bisericile tradiţionale maghiare. Cum Tokes Laszlo era şi şef al UDMR şi capul unei importante bisericii maghiare, practic ajunsese principalul ordonator al fondurilor.

Așa că tare îmi este că resetarea UDMR se va face prin luarea pitei naționalismului cu orice preț de la gura lui Tokes, ca să se reîntoarcă forinții la teșchereaua partidului. Că vremuri de restriște se arată în România.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O Educație moartă, cu dric la poartă și cai mascați

În timp ce ne uităm la graficele INS care ne arată cum, cu 2,5% din PIB alocate Educaţiei, România este la coada clasamentului lumii în privinţa finanţării şcolii, să ne aducema aminte cum Cristiana Anghel a făcut greva foamei pe drepturi de autor pentru (declarativ) a se da 6% din PIB pentru Educație și Învățământ. Cererea era adresată odiosului Traian Băsescu care-l pusese pe celălalt odios, Emil Boc, să se țină strâns de băierele pungii statului și să-i țină pe profesori și învățători în foame cruntă, iar pe Cristiana Anghel în grevă profesionistă a foamei.

Elevul Plagy mereu în tentativă de-a absolvi  Pregătitoarea

Elevul Plagy mereu în tentativă de-a absolvi Pregătitoarea

Dacă odiosul guvern „Jos Boc, Jos Băsescu” nu s-a deschis la punga PIB-ului pentru Educație, în schimb și-a deschis portofelul actualul pușcăriaș Dan Voiculescu și a plătit-o pe doamna Ma’ Foame pe drepturi de autor să ne arate suferință în direct la Antena 3. După care a cooptat-o în partidul său de buzunar și a făcut-o senator. Că nu numai Caligula trebuia să ducă animale în Senatul său.

Oricum, au trecut anii, s-au schimbat guverne (Ponta 1 cu Ponta 2, 3 și chiar 4), dar PIB-ul nu și-a desfăcut băierile să reverse abundența celor 6% peste Educație și Învățământ. Nici măcar sub regimul de lapte și miere al Uniunii Social Liberale din care făcea parte și mult prea încercănata ființă. Cu toate acestea nu s-a mai auzit nici un suspin, nici un ghiorăit de mațe dinspre Senatorul Ma’ Foame – prin care să ne arate că protestează, în continuare, pentru binele comun al clasei profesionale din care face parte – cea pentru care (declarativ) s-a târât cu tot cu perfuzii în Parlamentul României.

Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în 2013, în sistemul public de învăţământ au ajuns echivalentul în bani a doar 2,5% din PIB. De asemenea, potrivit legii bugetului, în 2014 sistemul educaţional a primit “decât” 3,2% din PIB. Din aceeași sursă, pentru 2015 bugetul alocat educaţiei este echivalentul a 3,7% din PIB. Deci?

Este totuși bine că oamenii politici au promis şi au şi introdus în normele legislative un prag de 6% din PIB pentru Educație. Bănuiesc că au și semnat pacte naționale pe acest subiect… Și mai avem pretenția că suntem cea mai luminată nație, cea care dă clasă tuturor analfabeților din lumea aceasta (mai ales americanilor)! Din păcate vom rămâne întunericiți în auto-suficiență exact ca și politicienii care ne-au adus în această situație. Noi pe ei, ei pe noi…

Țara lor ne vrea proști, analfabeți cu diplome, simpli sclavi pe plantație.

Pe munca noastră să alimentăm conspirația mediocrităților: pe de o parte să dăm bani fabricilor de diplome în care s-au transformat universitățile și cu un drum să alimentăm sistemul cu votaci… Năucii aceștia de prin Parlamentul României sunt identici cu ministrul acela al lui Groza, Zeroni (sau Zăroni, nu contează) care se încheia la pantaloni cu nasturii de la cămașă – comuniștii au introdus facultățile pe puncte și urmașii lor nu vor să renunțe la ideea ca toți analfabeții să facă o facultate. Doar prost la prost trage și numai așa ne pot învinge.

(scris pentru Academia Catavencu)

Posted in Ministerul Vorbelor în Vânt | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Te spovedești și câștigi. Și tu și Biserica

După ce Direcția Națională Anticorupție a dovedit că spovedania te eliberează nu numai la figurat, ci chiar la propriu (vezi cazurile Pescariu și Stelu’ omul lui Cocoș, proaspăt scoși de sub urmărire penală că s-au spovedit bine), Peste Măsură de Prea-fericitul Patriarh Daniel s-a gândit că este cazul să înființeze un Serviciu Monahal de Informații. Să nu care cumva să se piardă afacerea care stă, se pare, în spatele oricărei spovedanii.

Structura, va fi tutelată chiar de către Patriarhia Română și va raporta direct Patriarhului prin informare “gură plecată la ureche”.

“Să dăm ce zarului?” – zice-se că s-a întrebat Patriarhul de față cu un grup de Înalte Fețe Bisericești după ce a aflat de scoaterea de sub urmărire penală a denunțătorilor din cazul Microsoft. “Să ne lăsăm aleatorului sau să aruncăm și noi zarul și să trecem de partea bunelor practici? În fond Biserica a inventat atât Inchiziția, cât și spovedania și beneficiile sale sufletești. Este timpul să ne adaptăm vremurilor și să împletim spiritualul cu materialul. Că fără materialul ban, nu se salvează nici sufletul, nici libertatea posesorului acestuia”.

Așa că s-a creionat rapid, pe spatele unei icoane făcătoare de minuni, un plan de Serviciu Monahal de Informații care să surclaseze laicele SRI,  SIE, SPP, DIA, DIPI și STS. Surse acoperite de taina spovedaniei ne-au mărturisit că serviciul  se va ghida în activitate atât pe percepte religioase, cât și pe regulamente laice. “Adevărul te va elibera”, îi va zice agentul SMI celui chemat la spovedanie “să recunoască că e porc mistreț”. Pentru a fi politici corect se vor instala panotaje speciale în locuri vizibile cu mesajul: “Nu numai Dumnezeu te ascultă”. Iar în momentul spovedaniei, preotul va fi obligat să declame înainte o litanie (gen citirea drepturilor): “dacă sunteți de acord cu înregistrarea spovedaniei ziceți amin. Continuarea spovedaniei înseamnă acceptul de a fi înregistrată și folosită după buna cuviiință”.

Bănuim că altă conotație, chiar contondentă, va căpăta afirmația SMI-stului adresată enoriașului: “te miruiesc”, decât în cazul lui Dan Șova – miruit de fosta judecătoare Jipa și salvat de către Senat de cătușele DNA.

(scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Să vă recomand o carte: Fâșii de rușine

La Teatrul Act, în parteneriat cu Academia Cațavencu și Revista Accent, în lectura inconfundabilului Marcel Iureș, s-a lansat, luna trecută, volumul Fâșii de rușine (Editura Vinea) al scriitorului Cristian Fulaș. Invitați ai evenimentului și recenzori au fost Octavian Soviany și Nicolae Tzone.coperta carte

Din păcate, din motive de spațiu, evenimentul nu a avut parte de intrare liberă, așa că mă fac purtătorul de reclamă al evenimentului și de imagine a cărții.

Vorba editorului: Pe când la Editura Vinea „romanul secolului”? Ei, bine, iată, la Vinea, romanul secolului. „Fâșii de rușine” este o carte excepțională. Este o revelație pentru mine, un om care trăiește în literatură și care, de altfel nu prea azvârle cu vorbe de laudă în pereți. Ca atmosferă, volumul mi-a amintit de lecturi esențiale din, iată, un nume mare al prozei românești, Mateiu Caragiale, cu ai săi „Crai de Curtea-Veche”, și, mai cu seamă, de Max Blecher, cu ale sale zguduitoare pagini din „Inimi cicatrizate”. Cristian Fulaș, cu acest debut surpriză în roman este deja un nume de admirat și de respectat între prozatorii români în vogă de azi.

O carte despre care Cosmin Perța are numai cuvinte de laudă: Dragă Cristian, ţi-am citit cartea şi după primele 40 de pagini am fost cuprins de un sentiment de ANGOASĂ profundă. Mi s-a făcut foarte rău şi mă simţeam ca după un leşin din care ieşisem cu remuşcări şi conştiinţa făcută ferfeniţă. Să nu mă înţelegi greşit, cartea este impecabil scrisă, alertă, vie, radiografiază verosimil şi expresiv partea întunecată a boemei bucureştene, sondează cu fineţe şi autenticitate psihicul alcoolicului, cu toată confuzia, demenţa şi violenţa sa construind o atmosferă densă şi apăsătoare din care dispare orice lumină lăsând loc disperării şi neputinţei. Poate tocmai aici este impasul, am intrat nepregătit în lectura acestei cărţi traumatice, jurnal fictiv al dezintegrării, am început naiv, la nivelul 0, acela al lecturii de identificare şi, deşi nu am experimentat niciodată pe viu la intensitatea aceasta experienţele narate, acestea mi s-au transmis direct în subconştient transformându-mă într-o legumă neputincioasă şi obscenă în slăbiciunile ei. Am urmărit până la final destinul personajului tău în încercarea, mereu ratată, de echilibrare, cu toate renunţările, sevrajele, halucinaţiile, delirurile şi recidivele sale. M-a copleşit şi la final am rămas cu acelaşi gust amar în gură, cu acelaşi tremur, cu aceeaşi dezorientare şi senzaţie de gol în creier, piept şi stomac. Poate acestea sunt cele mai limpezi indicii că avem în faţă o carte bună, una care te somează la auto-sondare şi te răscoleşte până în straturile cele mai sumbre ale subconştientului.

Și nici Octavian Soviany, n-a uitat-o pe un colț de noptieră: Un roman despre dependența care generează singurătate sau, mai degrabă,  despre singurătatea care conduce la dependență. Iar protagonistul său are toate datele esenţiale ale ,,străinului”, ale unei ființe absurde  în sensul camusian al termenului, ce descoperă divorţul dintre lipsa de noimă a lucrurilor şi nevoia noastră de noimă,  e necomunicativă, înstrăinată şi resimte cu acuitate că (aşa cum spunea un alt gânditor existențialist) infernul sunt ceilalţi. Pornind de aici, Cristian Fulaş construieşte un roman ambiţios, alternând diverse registre stilistice, imbinând ingenios naraţiunea cu meta-naraţiunea dar, mai ales, depănând o povestire fluentă, condusă de la început  la sfârşit cu o o siguranţă aproape înspăimântătoare. Efectul de autenticitate este copleşitor.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , | 3 comentarii

Orice dezbatere se transformă în bălăcăreală politică

Zgomotul gratiilor trântite și a zăngănitului de cătușe acoperă orice dezbatere onestă despre viitorul României. Așa cum se întâmplă chiar acum când, în loc să se discute vocal despre adoptarea noului Cod Fiscal, tot felul de reșapați sunt scoși pe sticlă să ne vorbească despre corupție (aseară ne clamau despre onestitate liderul vameșilor Viorel Marica, cot la cot cu un turnător al fostei Securități, Vornel Ivanciuc).

Premierul Ponta ne prezintă (dar el minte după cum respiră) noul Cod Fiscal ca pe un document absolut reformator și cu măsuri economice de dreapta adoptate, culmea, de un partid de stânga. Economiștii cu scaun la cap nu sunt foarte entuziasmați, considerând că măsurile de relaxare fiscală propuse de Guvern în actul normativ, care urmează să fie adoptat, nu sunt sustenabile. În întărirea argumentelor acestora Consiliul Fiscal dă aviz negativ modificărilor Codului Fiscal propuse de PSD. Și din nou, după bunul obicei românesc, o dezbatere logică și argumentată, necesară adoptării unei legi fundamentale pentru economie se transformă într-o bălăcăreală politică, Ponta invocând, iarăși, amestecul oamenilor fostului președinte Traian Băsescu, în atitudinea critică față de noul Cod Fiscal. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra pericolelor care pândesc economia românească în cazul adoptării măsurilor de relaxare fiscală prevăzute de noul Cod Fiscal. Bazat pe o anumită creștere a economiei, fostul ministru al Finanțelor, Darius Vâlcov, a propus o adevărată risipă de fonduri publice, materializată printr-o relaxare fiscală excesivă.

Pe termen lung, aceste măsuri pot să dezechilibreze bugetul, ducând la creșterea deficitului peste limita prevăzută în acordurile semnate în cadrul Uniunii Europene. Din punct de vedere obiectiv, nu există o fundamentare clară a efectelor relaxării fiscale, măsurile fiind gândite populist și mai degrabă în termeni electorali decât economici, conform părerilor unor economiști, inclusiv a guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu, care nu a întâmpinat deloc cu aplauze propunerile venite din partea lui Darius Vâlcov.  Analizat din punct de vedere subiectiv, proiectul noului Cod Fiscal pare mai degrabă un program electoral lansat în campanie de PSD, un fel de strategie de pârjolire a holdelor și otrăvire a fântânilor. Victor Ponta s-a dovedit deja specialist în asemenea campanii în care se aruncă cu promisiuni populiste, mergând până la concretizarea acestora în acte normative, cu aplicare amânată până după alegeri. Dacă electoratul, încântat de propunerile legislative și relaxarea fiscală, îl va vota, Ponta nu va avea nicio reținere să schimbe regulile în timpul jocului și să spună că măsurile prevăzute în legea lui Vâlcov nu pot fi susținute de o economie care va reintra în criză.

Dacă electoratul sătul de minciuni și promisiuni nu-l va legitima prin vot, va lăsa cartoful fierbinte în mâinile actualei așa-zisei opoziții, pe care o va toca de pe margine pentru că nu este capabilă să pună în aplicare planurile acestuia. Cu un aventurier la Ministerul Finanțelor, dovedit prin amploarea hoțiilor sale și modului de operare, cum a fost Darius Vâlcov, pentru Ponta a fost floare la ureche să pună în aplicare planul folosit în urmă cu șapte ani de noul său mentor, Călin Popescu Tăriceanu. Acesta, când s-a aflat în fruntea guvernului, a făcut același lucru. A adoptat legi de mărire a pensiilor și salariilor, lăsând România cu un deficit uriaș, și niște obligații de plată uriașe, către sistemul bugetar. Legiile adoptate atunci la propunerea lui Tăriceanu, nu au putut fi susținute de guvernul Boc, cu toate consecințele de imagine negativă pe care le-a suportat, ulterior, acesta.

România se află într-o situație similară cu cea din anul 2008, când principalul partid anti-PSD era remorcat de locomotiva electorală Traian Băsescu și reușea să impună un guvern de dreapta. În plină criză economică, cu niște legi de salarizare și majorare a pensiilor lăsate „capcană” de Tăriceanu, Boc și Băsescu nu au avut altă șansă decât să se arunce cu capul înainte și să ia măsuri economice dure penru salvarea României de la un eventual scenariu grecesc. Costurile electorale au fost decontate de Traian Băsescu, Emil Boc și PDL. Acum, Klaus Johannis este locomotiva electorală a noului PNL, care crește pe acest fond în sondajele de opinie. Ponta pregătește din nou capcanele pentru erodarea rapidă a imaginii dreptei. Una dintre aceste capcane se numește „Noul Cod Fiscal”. (Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

La Judecata de Apoi, nu există imunitate

Este sau nu corupția un păcat în opinia religiilor creștine? Printre cele 10 porunci regăsim câteva care ar putea să-i incomodeze pe corupți la Judecata de Apoi, unde nu există imunitate,  nici cârdășie a penalilor și nici Ponta nu mai are competențe.  Ce spune Decalogul?!

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Cu toate astea pentru cei mai mulți politicieni șeful de partid, cel care poate asigura un loc pe lista electorală, care poate să ofere o sinecură bănoasă sau doar protecție în fața legii este de multe ori înlocuitorul lui Dumnezeu.
  2. Sa nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor. Cum ar putea fi definit politicianul care așteaptă să fie adulat de electorat și mai ales de subalternii săi și în același timp îl omagiază și îi pupă sârguincios dosul șefului său politic?
  3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. Rugăciunile și parastasele electorale, sărbătorile de Paște și Crăciun petrecute alături de oamenii de rând doar în anii când sunt programate alegeri, invocarea justiției divine în cazurile de anchete penale sunt tocmai încălcări ale decalogului de către politicieni. Mulți dintre aceștia își fac cruce cu mare sârg ori de câte ori au ocazia să mai prostească electoratul credincios.
  4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Aici politicienii punctează în relația cu divinitatea sărbătorind prin nemuncă chiar mai multe zile decât ce a Domnului.
  5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Urmează ca la judecata de apoi să fie stabilite anumite fapte și interpretarea lor. De exemplu trebuie definit exact dacă o firmă cu care se fură bani publici și care este pe numele tatălui sau mamei politicianului, sau averile trecute pe numele lor poate fi sau nu considerate ”cinstire”.
  6. Sa nu ucizi. Oare copiii și bătrânii morți din cauza sistemului sanitar prost gestionat de guvernele care au condus România în ultimii 25 de ani, girate de clasa politică intră la socoteală în ceea ce privește această poruncă? Ca să nu mai vorbim despre morții Revoluției și Mineriadelor pentru care, tot cu complicitatea clasei politice nu s-au găsit încă vinovați.
  7. Sa nu fii desfrânat. Chefurile cu minore, nopțile petrecute de parlamentari împreună cu dame de companie prin camerele plătite din taxele și impozitele contribuabililor, promovările politice contra favorurilor sexuale și hărțuirea colegelor de partid se încadrează perfect în ”latura obiectivă” a acestei porunci.
  8. Să nu furi. Pentru oameni: Locuri de joacă la prețuri uriașe. Garsoniere sociale la preț de vilă de lux. Sens giratoriu la preț de bloc de locuințe. De cealaltă parte: Vile de lux cu drumuri private construite de Primărie. Excursii în locuri exotice. Limuzine de serviciu etc. Și toate astea din salarii de bugetari.
  9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Oare atacurile murdare și bălăcăreala din campania electorală sunt suficiente pentru câțiva ani de primire călduroasă în cazanul cu smoală?
  10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Este greu ca politicienii să poftească ceva ce este al aproapelui lor pentru că își permit să aibă totul, sau aproape totul: putere și bani. Pentru că tera mult și-ar dori probabil respect dragoste și cinste, trei elemente pe care nu le cunosc și cu care nu au nimic în comun.

Cred că este evident cei mai mulți exponenți ai actualei clase politice din România nu ar avea  ce să caute în biserici. Și cu toate acestea principalul agent electoral a clasei politice este tocmai biserica. Fără rușine, ierarhii BOR privesc cum o șleahtă de păcătoși conduc țara uzând printre altele și de elemente legate de doctrina religioasă. În loc să ia atitudine față de miruirea unui corupt și folosirea unor simboluri sfinte în lupta politică împotriva DNA, patriarhul BOR îi dă lui Marean Vanghelie certificat de bună purtare pe care să-l folosească în fața instanței. Este foarte greu să funcționeze justiția socială într-o țară în care electoratul este excesiv de religios și în condițiile în care Justiția Divină are reprezentanți corupți în România.

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , | Un comentariu

Săracul și cinstitul discotecar de la Finanțe

Cel mai bun lucru la un politician este ca partidele să aibă nevoie de el. Nu mai contează culoarea, ci numai specializarea. Acum despre adevărata specializare a ministrului Teodorovici noi nu ne putem pronunța, nu-l cunoaștem decât din discotecile și parcările în care poate am giugiulit aceleași gagici. În schimb cunoaștem, în urma activității procurorilor din ultimii doi ani, că nu poți accede în cel mai cinstit guvern al României post-decembriste, aka Guvernele Ponta, fără să nu ai în final șansa de a fi demascat public măcar de a fi fost “grăjdan”-ul mitomanului premier, ori că ai CV-ul și declarația de avere și interese grevate de falsuri. Mărturie stau 14 foști și actuali miniștri de-ai lui Ponta care, fie deja sunt în zeghe, fie își așteaptă zeghea prin aresturi sau săli de Tribunal. Și nu i-am pus la socoteală pe cei care s-au retras din funcții doar cu “Standfordul” lipit de frunte pentru falsificare de CV.

Inițial Bogdan Teodorovici a fost liberal. Dar când liberalii scăpară de povara guvernării useliste, scăpă și el de ei și trecu la PSD. La PSD trecu. Sincer, nu credem că politicul ar fi fiind criteriul care să-i definească cariera, în fond dumnealui n-a fost decât slujbașul statului de când avem date despre el. Iar statul, după cum se știe, este luat, măcar la 4 ani o dată, ostatic de câte un partid politic sau asociere de partide politice. Așa că Teodorovici s-a adaptat, ca și galițienii din Primul Război Mondial, nevoiți să aibă pe perete un portret al Conducătorului iubit și care, la cât de des se schimba linia frontului și treceau ei de sub o stăpânire sub alta, au rezolvat problema punând portretul Kaiserului pe o față și al Țarului pe cealaltă a aceluiași tablou.

Prima consemnare îl găsește în ograda lui Adrian Năstase fiind ocupat cu funcția de director al programelor ISPA şi SAPARD. Apoi Năstase s-a isprăvit, așa că actualul ministru a sărit pârleazul în curtea  PNL. A fost transferat la Ministerul Economiei şi Finanţelor unde a ocupat funcţii de director şi, apoi, timp de trei ani aceea de secretar de stat, o funcţie politică girată de ministrul Varujan Vosganian şi de Călin (un șir de prenume și soții) Tăriceanu. Este și perioada în care funcționarul statului, ca orice funcționar al statului, începe să simtă cum i se umflă buzunarele și devine din ce în ce mai performant. În 2007, de exemplu, Todorovici câștigă numai din duduiala economică 141.000 de euro. Banii nu erau din salariul de secretar de stat, ci din indemnizaţiile din consiliile de administraţie ale diverselor companii şi entităţi de stat, plătite cu mii de euro lunar – că erau banii tuturor și ai nimănui, așa că trebuiau rispipiți cumva. Și cum actualul ministru nu câștia singur, ci împreună cu soţia, ea însăși slujbaș al prea darnicului stat român cu sinecuriștii, pe baza veniturilor declarate, între anii 2007 şi 2011, au împrumutat de la bănci peste 800.000 de euro. Cu care au cumpărat trei case, apartamente și spaţii comerciale pe care le-au închiriat. Așa că s-a prins cheagul bunăstării de ei, de așa manieră încât poate numai ANI ne mai poate explica câte ceva.

Picând Tăriceanu, sub odioasa guvernare Boc, Teodorovici s-a încuibărit la Curtea de Conturi, în funcţia de director al Direcţiei de Audit, altă funcție cu iz de sinecură politică. De unde, odată cu apariția lui Ponta la guvernare, a revenit în politică ca şi consilier al premierului Victor Ponta care l-a fidelizat (mă rog, după cum se zice acum: imunizat în fața procurorilor) făcându-l și senator PSD de Buzău.

Ca specialist în fonduri europene, după ce a reușit să deblocheze programele cu finanţare europeană, nu avem încă ce-i reproșa. Nici ca dansator prin discoteci și giugiulitor de gagici prin parcări (că nu e pe buletinul nostru). În schimb ne repugnă oportunismul carierei sale, precum și votul dat în Parlamentul României pentru a-l salva de la cătușe pe Dan Șova.bogdan teodorovici - discotecarul

(scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii