Ştii, pe tata l-au puşcat în cap…

Sunt curios dacă va fi la fel și acum, ca-n fiecare an: vor protesta revoluţionarii? Se vor îmbrânci cu jandarmii de dragul indemnizaţiilor? Asta se întâmplă în fiecare decembrie, câțiva deja au anunțat adunările – şi nu-i ok.

Acestor oameni le pun în faţă cazul unui copil din Cluj. Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl împuşcat lângă Fabrica de Bere. A trăit mereu între spaima de a afla adevărul şi oblojeala rudelor care pe ascuns vorbeau între ele. Mai are un frate, cu dizabilităţi. S-au mutat la ţară, că e scump traiul în oraş. De două zile se tot pregătesc, vor ajunge în 22 la un ţinţirim. M-a sunt o rudă îndepărtată, de-a lor, să-i invit într-o emisiune – dar mi-e rușine.

Copiii ăştia îşi încep Crăciunul cu o lumânare aprinsă pe un mormânt. Niciun guvernant nu i-a întrebat vreodată dacă seara târziu, când spun Tatăl Nostru, le fug gândurile şi la bărbatul împuşcat în cap, cel care mângîia burta femeii şi le căuta nume. Copiii ăştia stau, spurcată balanţă, între Naşterea Fiului şi moartea tatălui încă nevăzut.

Ce drepturi cer revoluţionarii? Câţi dintre ei sunt cu adevărat din Decembrie? Dacă sunt acolo, da, ei, orfanii, văduvele, au dreptul să protesteze. Ei, şi nu cumpărătorii de certificate de revoluţionar, la kil.

Spun că au ieşit în stradă? Un milion am ieşit atunci, fără gândul că alungarea lui Ceauşescu ne va aduce pogoane intravilane sau spaţii comerciale gratuite. Nici naiba nu s-a gândit la diplome sau la felicitările-masa-şi-dansul de după. A fost pur şi simplu.

Vrei să ştii?: ne-am învăţat foarte repede să ne urâm doar pentru că nu suntem la fel: de dreapta sau de stânga, români sau unguri, ortodocşi sau catolici. Mai avem încă în suflete senzorii spaimei şi vrem ca statul să ne subvenţioneze libertăţile fundamentale. Vrem pensie de mici şi ieftinirea de urgenţă a parizerului. Şi nimeni nu ne-a dezvăţat.

Cu obida neplecatului o spun – şi nu fac politică: niciun guvernant n-a fost pe măsura istoriei. I-au avansat pe cei care-au tras şi ne-au arătat că putem trăi şi cu valori răsturnate. Au făcut din România un mare partid, parcă mai spurcat ca ăla comunist. Noul stagiu de Ştefan Gheorghiu e lipitul afişelor, pune mai mult de o mie pe zi şi sigur ajungi boactăr pe la Palatul Victoria.

Când Doamna Rotta a ieşit să protesteze, mi-a fost un pic de ruşine că n-am vreme să fiu lângă ea – dacă voiam cu adevărat, reuşeam. Dar replicile de după ’89, cele de după Piaţa Universităţii, toate m-au ţinut în loc: ce bă, eşti fraier? lasă pe alţii, tu ai viaţa în faţă, vei fi tată de copii. De fapt tocmai pentru copii ar fi trebuit să ies, în ei să investesc mica mea ruşine.

Ştiu şi sunt şi eu obosit uneori, îţi vine să te aşterni pe vremuri şi ele să te poarte ca-ntr-un somn de dup-amiază. Să ţi se rupă pur şi simplu, în mă-sa să-i bagi pe toţi. Să te-nghesui în tine şi niciodată să nu vorbeşti despre lucrurile cu adevărat importante din viaţa ta, te hăhăi la chiloţăreala cotidiană. Stai ascultător la coadă, au ieftinit, bogdaproste, parizerul:

repetă-ţi mereu că eşti liber,

patria te-aşteptă ca o plapumă rece. (de Sabin Gherman)

Posted in Decembrie 1989 | Tagged , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Decembrie 1989 – minciunile fondatoare ale tranziției

Un sfert de secol a trecut de când România a schimbat aberația comunismului cu haosul tranziției. Copii născuți în acele zile, în care România își căuta un drum prin Europa, sunt acum oameni mari. Mulți dintre ei și-au găsit singuri drumul prin Europa, lăsându-și țara în mâinile acelorași hoți, care în urmă cu un sfert de secol s-au cățărat pe trupurile sfârtecate de gloanțele armatei române și au confiscat România. Țara a intrat într-o perioadă de un sfert de secol de minciună și impostură. Libertatea pentru care au murit oameni în 16 – 23 decembrie 1989 a fost confiscată și transformată de clasa politică în debandadă. Însăși Revoluția a fost o mare minciună, cum minciună a fost și procesul urmat de execuția Ceaușeștilor. Democrația în România s-a clădit pe fals, dezinformare și un simulacru de proces. Ce putea să urmeze după un așa început? Sărbătorim în aceste zile un sfert de secol de libertate? Aș spune mai degrabă că nu avem ce sărbători. Putem doar să ne comemorăm morții, să vărăsm o lacrimă la mormintele lor și să ne întrebăm – pentru a câta oară? – ce ne-a adus nouă sacrificiul lor?

Îl lăsăm pe ei să sărbătorească, pe politicienii care au condus România încârdășiți în regimurile Iliescu, Constantinescu sau Băsescu. Ei au avut cu adevărat timp de 25 de ani libertatea de a vinde la fier vechi fabricile României. Libertatea de a înstrăina resursele minerale și energetice ale țării. Au fost liberi să spună orice la televiziunile și în ziarele pe care le-au finanțat din banii publici. Ei, politicienii care au condus România în ultimii 25 de ani, au fost liberi să-și construiască palate și să strângă averi sfidând legile și banul public. Timp de 25 de ani, infractorii care s-au cocoțat pe scaune „înalte” au fost liberi să fure până și banii alocați pentru medicamentele bolnavilor cronici. Câți oameni au murit lipsiți de tratament sau bani pentru spitalizare în timp ce politicienii stăteau cu ghearele înfipe în bugetul sistemului sanitar. În acești 25 de ani care au trecut de la Revoluția confiscată, oamenii cumsecade nu și-au mai găsit locul în zonele unde se iau decizii. Consiliile locale, cele județene, Parlamentul, Guvernul s-au umplut de impostori, mincinoși și hoți. Sistemul anti-românesc instaurat de Ion Iliescu a eliminat majoritatea oamenilor cinstiți din sistemul politic. Cele câteva excepții de profesioniști păstrați în zona deciziei politice nu fac decât să confirme o regulă sumbră pentru România.

Pentru noi, „proștii” plătitori de taxe și impozite, libertatea la care visam în decembrie 1989 s-a transformat în umilință. Umilința de a fi tratați ca cetățeni de mâna a doua în toate țările civilizate din lume. Umilința de a fi ignorați de autorități, de a învăța în scoli insalubre, de a fi tratați în spitale fără medicamente și dotări minime. Timp de 25 de ani am fost manipulați, mințiți, furați de o clasă politică insalubră care și-a găsit rădăcini în evenimentele din Decembrie 1989. Am vrut să ne închinăm liberi unui Dumnezeu al iertării și iubirii. Am primit în schimb un cler plin de foști securiști, catedrale megalomanice, mănăstiri poleite cu mult aur și moaște. Multe moaște! La care să se închine o lume cât mai îndobitocită și manipulată de „eminențele negre” ale propagandei politice. Timp de un sfert de veac am învățat că legea este facultativă și o respectă numai proștii, în timp ce băieții deștepți ne sfidează din mașini scumpe cumpărate cu bani furați din bugetele publice, fără ca nimeni să nu-i întrebe despre afacerile lor necurate.
Copiii născuți în urmă cu 25 de ani sunt deja mari. Ei vor o altă Românie! O Românie așa cum o visam în urmă cu un sfert de secol. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Decembrie 1989 | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Pentru o viață sănătoasă, pur și simplu mâncați

Cea mai bine vândută marfă rămâne, totuși, frica. De la o anumită vârstă, veșnicia nu mai are consistența și durata cu care o percep copiii. Uităm că totul de la cap ni se trage. Că dacă există stres, există și boală.dreptul la viata_1

În plus, s-au pripășit pe lângă modul de viață al omului modern tot felul de paraziți care știu să exploateze frica acestuia față de ceea ce mănâncă. Statul la coadă la “adidași” de porc și gheare de pui pe vremea lui Nea Ceașcă umplea bine timpii de gândire cu privire la cât de sănătos este ceea ce se băga sub nas. Carnea împuțită spălată cu apă caldă și oțet nu conținea aditivii nesănătoși ai odiosului capitalism corporatist de azi – în primul rând că nu se știa că e carne împuțită spălată în lighean în hala din spatele magazinului. Ceea ce nu știi nu te omoară, cum s-ae zice.

Azi știi prea multe și mori aflând de la televizor cât de stresat ești și cum nu reușești să-ți contracarezi grăsimile omega cu găsimi alfa – sau cam așa ceva. Nu mai e ca pe vremea tinereții când trigliceridele erau ținute sub control de transaminaze, adică de-o băută sănătoasă din zori și până-n zori. Așa că oamenii sunt învățați la televizor să-și caute un stil de viaţă care să pună le pună corpul în acord cu natura, cu fiinţa lor primară, ale cărei aptitudini și conexiuni s-au pierdut în cursul evoluţiei de la homo erectus la cel sapiens. În loc să-i trimitem noi la origini, ne trimit ei, să învățăm cât de sănătos mâncau strămoșii.

Așa am aflat de la tembelizor că acum câteva mii de ani alergam în natură după mâncare. Și eu care credeam că mâncare alerga după noi. Și numai dacă se împiedica, cădea într-o prăpastie, ceva, apucam să mâncăm și noi. Altfel, nu.

Chiar îmi imaginez cum ar fi arătat un concurs masterchef acum câteva mii de ani cu specialități de fițe din preistorie? “Ce ne-ați gătit, huh?” “Specialitatea mea: labă de Ursus spelaeus primită, nu dată”. “Eu m-am gândit să vă încânt cu un tradițional mamut alergat în tocătură de bolovan prăvălit”. Sau: “Am venit cu o țeapă de la un rinocer lânos primită ca la mama la peșteră”. Șamd.

Și asta numai la categoria fițe. La categoria hard-core, puteam servi mușcătură de tigru cu colți sabie, de exemplu. Și copite de cal pitic umplute. Cu picior de cal, firește – asezonate cu fructe de pădure: vulpe, zimbru, mistreț și lup.

Ideea care ar descrie cel mai bine o paleo-dietă inspirată din ce apucau să mănânce strămoșii noștri, ar fi ca noi să începem să răzuim cadavre de animale găsite pe şosea şi să roadem rădăcini crude dezgropate din pădure. (Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cine fură azi un bou mâine-l vezi la vreun talk-show

Este de domeniul evidenței că moderatorilor de talk-show le cam place să se audă vorbind. Așa își apără ei independența editorială, rostogolind, bolovănos și scrâșnit, cuvinte peste interlocutor, acest adevărat invadator al timpilor de antenă, cu voluptatea și frenezia cu care-și făceau valahii chisăliță dușmanii la Posada.cine fura azi un bou

Cititorii de promptere apreciază “dialogul” dezvoltat peste capul invitatului, ca într-un joc de “măgar la mijloc” dintre ei și invitații de serviciu. Victima va fi rostogolită în sos de limbă, garantându-se succesul de imagine, nu de idee, al acestor “discuţii”. Între succesul de audienţă şi succesul în argumentare, nici o televiziune nu poate ezita. Și nici un mogul nu-și poate permite să-l lase pe invitat (ha-ha-ha!) să emită inteligențe la el pe post. Dușmanul trebuie să fie inept și plat. Pe banii și interesele patronului televiziunii, dezbaterea trebuie să deraieze în sfadă ca la uşa cortului.

Dar, nimic nou sub soare, înfocarea în dezbateri e străveche la români. Paşoptiştii, de exemplu, se aprindeau atât de tare la „talk-show”-urile lor, încât cel însărcinat cu procesul-verbal abia ce mai apuca să noteze cum că “seanţele din zi în zi deveneau mai tempestuoase”. De multe ori “zapa” peste “seanță” (ședință) că nu mai pricepea nimic, consemnând pe “burtieră”: “seanţele începând a fi tulburate, dialogurile nu s-au putut însemna fiind vorbele repezi şi înfocate”. De aceea “taclagiii” moderni au un aer așa de războinic-pașoptist.

Gargara este gargară fără altă miză decât cea a tentativei de prostire a maselor. Doar nimeni nu stă să-şi ia notiţe după televizor. De aceea dialogul de televizor e o formă fără fond. Talk-show-ul nu e implicare, e doar trecere de vreme. Un monolog în care fiecare își recită propozițiile lui. Nici nu mai contează succesiunea zicerii. (Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Derapaje prin presă | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Grumpy Cat? Dar avem pisoiaș și la noi în România

cic-o oriundeCel mai mincinos pisoiaș din lume s-a culcușit în Guvernul României. Mieunătorul, pe care mulți îl alintă Puie Monta, iar alții îl apelează Dottore sau Plagiatorul Mitoman, i-a produs Țării care i-a fost ca o mumă o gaură de 15 miliarde de lei în bugetul prin care s-a jucat de-au crăpat toți indicatorii economici. De vor trebui să muncească și urmașii urmașilor urmașilor românilor – oricare vor fi fiind aceia -, să poată să o astupe.

Viața și faptele care l-au consacrat, au început cu mai bine de doi ani și jumătate în urmă. Giumbușlucurile și acrobațiile sale televizate în care apărea când mieunând duios către motanii mai mari ca el, când stuchind zbârlit la ceata lui, au fost vizionate și comentate printre dinți de cel puțin 22 de milioane de accesatori unici – producând un grad masiv de satisfacție mamei lui.

“Ce a reuşit într-un timp atât de scurt este pur şi simplu de neimaginat, este uimitor de-a dreptul. Am putut să renunţ la toate paleativele de produs satisfacție la câteva zile după ce pisoiașul a apărut la televizor. Iar telefonul nu s-a mai oprit din sunat de-atunci”, a declarat mama lui.

Nu numai că miorlăielile l-au transformat rapid într-o vedetă pe rețelele de socializare; dar, dat fiind faptul că îngheață pur și simplu apa, îi vor aduce cât de curând o utilitate în cadrului luptei mondiale împotriva încălzirii globale.

Pisoiașul suferă de nanism moral, o maladie din cauza căreia nu va mai creşte niciodată – din contră, va involua până când va putea fi trimis la origini. În plus suferă de un defect al aparatului respirator: nu poate încărca aer în plămâni decât dacă emite câte un miorlăit fioros de îngheață apele, sau spăsit, de descrețește frunțile și lumea se tăvălește de râs. Deși numai de râs nu este.

Pisoiașul și scrie. Prima sa carte, “A Profesional Copy-Paste” – un ghid despre cum să ajungi de sub podurile Parisului direct în sălile Palatului Victoria, a fost rapid urmată de “I Love MITA” – un ghid despre cum se fac redevențe (pardon reverențe) în fața celor care curăță solul și subsolul României de factorii poluatori precum gazele și petrolul.

Debutul în lumea filmului sperăm să fie unul de groază. Ar trebui doar ecranizat scenariul cu care a concurat pentru a schimba Palatul Victoria cu Palatul Cotroceni: “Aruncă votantul din Ambasade”.

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Nemuncind pentru propria avere, parlamentarii au impresia că toată țara face la fel

După ce-s puși cu votu’ pe labe, politrucii se prefac că gândesc. Adică ei stau în Parlamentul obez și mimează sinapse esențiale. Acum a venit rândul celor de la UNPR, veșnicul apendice guvernamental, să propună supraimpozitarea marilor averi. Să fim înțeleși: poate că nu toate averile s-au clădit pe muncă cinstită – dar asta e treaba justiției, nu a politicianului; tribunalul e una și tribuna Parlamentului e alta. Să vii și să supraimpozitezi înseamnă să-i consideri pe toți afaceriștii prosperi niște infractori, vinovați că au pus în practică o idee sau că au tremurat ani în șir de spaima unui credit pentru dezvoltare. O să trimiți mascații peste creatorii BitDefender-ului, spre exemplu? O bagi pe Halep în dubă? Iei cercetătorii de succes și le pureci chitanțele? Îi pui pe toți în aceeași oală, cinstiți cu necinstiți, doar pentru că ai promis în campanie tot felul de pomeni și acum vezi că bugetul e vai mama lui? Doar pentru că ai promis un milion de locuri de muncă și acum vezi că de fapt crește șomajul? De-aia ai nevoie de bani? – de ce nu te gândești, de exemplu, la un Parlament mai redus, că ș-așa n-au ce lucra ăia 588?coliva lui Ponta

De fapt, nemuncind pentru propria avere, inițiatorii legii au impresia că toată țara face la fel. Șmecheria asta a la Hollande nu face decât să adâncească prăpastia dintre cele două țări: una e cea a lucrătorilor la privat, în economia reală, acolo unde salariul îl iei dacă ai bani în cont, și alta e țara bugetarilor, ținuți în sărăcia confortabilă a celor opt ore de muncă și – uneori – a campionatelor matinale de solitaire. Ce e curios: n-am auzit despre o lege care să pedepsească nemunca. Sunt o mulțime de reglementări despre cum să-ți scoată soldații apa din casă sau despre cum să-ți ducă omătul din curte, dar niciun cuvințel despre asistatul care face bancuri la crâșmă despre soldați. Ești primar și condiționezi ajutorul social de strânsul frunzelor din parc și te trezești cu plângere în justiție. Candidezi la parlamentare și promiți hrană caldă tuturor putorilor și nu există o lege care să te înfrâneze. Luna trecută, la Botoșani, unii au refuzat ajutorul pentru încălzire pentru că lemnele nu erau tăiate la dimensiuni potrivite sau nu erau stivuite în curte – în afara câtorva articole în presă și a suduielilor de pe facebook, mare lucru nu s-a întâmplat. Ăsta e un exemplu.

Uneori cred că din legislația românească lipsește dreptul loazei de a muri de foame – și aici nu vorbim despre copii sau bătrâni, ci despre hardughiile sănătoase abonate la caietul crâșmarului și la pomeni electorale. Ce nu știu tovarășii de la UNPR: majoritatea celor cu averi considerabile fac acte de caritate. Din ăia 2%, din tot felul de sponsorizări, uneori cu bani cash la concerte și expoziții – da, din acești bani pleacă la mare copiii bolnavi și tot din acești bani unii nevoiași trec peste iarnă. Că nu toată lumea e Becali să se laude cu asta e altă poveste – mai onorantă.

Anul trecut, cei de la EBS Cluj au construit o casă, de la temelie și până la noptiera din dormitor, pentru cinci copii rămași fără mamă. N-au zis nici pâs, n-au făcut conferință de presă și au plecat în pripă imediat cum au apărut gazetarii în curtea noii case. La cât a costat totul, vii tu, remorcă guvernamentală uneperistă, și-i mai tragi un impozit? Ca să ce? – pentru răcorirea sărăcimii? – satisfacția haiducească la drumul mare? Ăsta-i proiectul de țară? – sărăcirea unitară? Iar trăiești cu sentimentul că Parlamentul e un restaurant de lux din care poți să comanzi meniu de legi în interesul tău electoral? De când apendicele comandă creierul?

Adevărul e altul și-l știe toată lumea: încet-încet spitalul vă paște, operați în stradă de apendicită. (de Sabin Gherman)

Posted in Politichie de mărgăritar | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Scuturătorii din buci se agită să dea “mumos” în fața lui Iohannis

Traian Băsescu zice că ar ajuta extrem de mult România dacă Victor Viorel Ponta ar înțelege că este ca un bolovan de picioarele acesteia și și-ar da demisia.cad bolovani

Ca răspuns, Victor Viorel Ponta își trimite prostănacii să-i dea înainte cu legitimitatea lui Traian Băsescu care chipurile nu mai există după ce 7,4 milioane de români (din care DNA încă nu a reușit să-I extragă pe cei 1,5 milioane de teleormăneni ai lui Dragnea) au votat cică suspendarea cu ocazia loviturii de stat din 2012. Chit că din punct de vedere legal chestiunea aceasta nu are nici o relevanță din moment ce Curtea Constituțională a decis că așa-zisul referendum de demitere nu a întrunit elementele validării. Dar așa zmetie peste bot le-a dat Traian Băsescu celor de la PSD, încât au zburat doi ani înapoi în timp și au rămas blocați acolo să se miorlăie.

Cum s-a miorlăit și Victor Viorel Ponta pe pagina de FB. Cică: “Îmi place să fim foarte pragmatici, să ne propunem lucruri palpabile ca să avem succes. Îmi doresc să începem o cruciadă împotriva insolvenţelor și să avem toleranţă zero față de evaziunea fiscală! Ar ajuta România extraordinar de mult!”

Hahahahahahaha! După ce au devalizat România de nu mai prididește ANAF să se prefacă cum recuperează pagubele constatate de către procurorii DNA, acum individul vrea toleranță zero. Poate casă de toleranță, că el a fost patronul curvelor care au evazionat. Plus că unicul ajutor extraordinar acordat României ar fi să dispară din politica de vârf ca un plagiator, falsificator al propriei sale vieți, incompetent dovedit, ofițer acoperit în ciuda legilor care îi interziceau acest lucru șamd.

Dar stați, că în ajutorul mitomanului plagiator sar acum noii convertiți la iohannism, care îl consideră pe Traian Băsescu fost președinte (nu numai fost, ci și ins care “se produce televiziv”, „în lumea lui” – adică și desprins de realitate), deși acesta este încă în funcție și bine ancorat în realitate. Și de ce îl consideră “fost” toți acești foști lingăi ai lui Traian Băsescu, dintre care mulți au fost angajați în sinecuri prin ministere doar pentru că mimau bine analiza politică? De ce îl consideră rupt de realitate?

Pentru că, precum bitangii, sunt în căutarea unui nou tătic. Ei nu trăiesc fără tătuc, nu au repere. Deci noii convertiți la iohannism își scutură acum fundulețul să fie remarcați, să fie notați în eventualitatea unui ban care să prisosească și care să fie direcționat către buzunărelul lor. Cică: “Dacă înțeleg eu bine, fostul președinte îl roagă pe Ponta să-i dea lui posibilitatea să desemneze premierul. Ponta trebuie să-și depună mandatul dar în fața președintelui ales, nu în fața fostului președinte.” Adică nu care cumva să-și pună Băsea premierul lui, chipurile…

Deci „fostul”, deși Traian Băsescu este în funcție până inclusiv în 21 decembrie a.c. Iar pentru acești zdruncinați mintal, la fel ca pentru cei de la PSD, Traian Băsescu nu mai este ales, nu mai are legitimitate. Iată cum lipsele profunde de caracter se întâlnesc! Mai trebuie Victor Viorel Ponta să se apere altfel decât cu jalnice miorlăituri, când îi iau apărarea scuturătorii de buci de conjunctură?

Și de fapt care este miza scuturătorilor de buci – analiști, chipurile; care de câteva zile își umplu pereții de FB selectiv, adică numai partea critică, cu texte despre cât de deștepți au fost ei since 2008-2009; fără scuturăturile din buci pe lângă Traian Băsescu din perioadă?

De parcă n-ar fi lesne de ghicit. Greață le urez!

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Moloț a pierit răpus de lăcomie și trufie

de Ștefan Ciocan

Liniștea și lumina sărbătorilor se lasă așteptate. La Consiliul Județean în locul dubașilor a venit numai duba. Și spre disperarea clientelei de afaceri din jurul președintelui Mircea Moloț, nu a plecat goală. Se pare că, cel puțin pentru o zi, Moloț a primit doar bilet de dus spre Alba Iulia. Lângă „baronul” de Hunedoara au luat loc în mijlocul de transport „în comun” vicepreședintele CJ, Tiberiu Balint, omul de afaceri Milică Pop și celebrul ginerică, Roberto Venter. Că Moloț este un „baron” nesătul și corupt până în ultima fibră a penei săgeții liberale știam, așa cum știam că după noapte vine dimineața. Întrebarea era doar când își vor face timp procurorii DNA să treacă și pe la Deva. Și iată că și-au făcut. Din acuzațiile care i se aduc lui Moloț, cele care pot fi probate, sar în ochi două aspecte care ar trebui să-i pună pe gânduri pe mulți dintre liberalii cinstiți și primarii PNL din județul Hunedoara.

Doar edilii hunedoreni știu cu câte umilințe reușeau să îl înduplece pe președintele Mircea Moloț să le dea câte 10.000 de lei în plus la fondurile alocate din bugetul județului. Sumele care depășeau 500.000 de lei erau extrem de rare și numai pentru localitățile mai mari. Primarii de comune se umileau în fața lui Moloț, de multe ori pentru sume sub 100.000 de lei. Pentru acești bani de nimic, mulți primari au fost puși în situația de a-i concesiona pășunile comunale președintelui CJ Hunedoara, care încasează sute de mii de euro din subvențiile acordate de stat pentru respectivele pășuni. Până la urmă nu este vorba de primarii care se străduiau să-l înduplece pe Moloț pentru niște bani cu care să-și ducă la bun sfârșit investițiile din comune sau să cofinanțeze proiectele finanțate pe fonduri europene. Este vorba despre oamenii din localitățile respective, pedepsiți indirect pentru orientarea politică a primarului lor, sau pentru faptul că edilul pe care l-au ales nu a reușit să intre în grațiile baronului care stăpânește județul. Ce aflăm însă din actele procurorilor?! Că în timp ce din banii publici Moloț împărțea cu „mare generozitate” câteva zeci de mii de lei unei comune, plătea printr-o firmă intermediară peste 900.000 de lei societății comerciale administrate chiar de fiica lui. Oare se mai poate uita liderul PNL în ochii primarilor din județul Hunedoara? Oare va mai avea tupeul să tune și să fulgere în ședințele de partid împotriva celor care nu au primit aproape nimic, în comparație cu cât a primit familia lui Moloț, dar au adus suficiente voturi încât să-i întărească poziția în fruntea județului?

Judecătorii pot să aprobe arestarea lui Moloț sau să-l lase acasă în arest la domiciliu sau eliberare sub control judiciar. Indiferent de decizia lor, în acest moment din punct de vedere politic Mircea Moloț ar trebui să fie un om mort. S-au oficializat toate „crimele” comise de acesta față de banul și interesele contribuabililor. S-a devoalat prețul tuturor umilințelor îndurate de liberalii mari și mici în fața unui om care a transformat un partid într-o organizație mafiotă. Puterea lui Moloț s-a bazat exclusiv pe interesele economice ale oamenilor din jurul său. El a știut, așa cum doar un „baron” local sau un lider al mafiei știe, să se înconjoare de oameni îndoielnici, să-i mulțumească cu câte o firimitură din festinul său legându-i astfel de interesele sale și în acest timp cu maximum de „eficiență” să-și îndestuleze familia cu zeci de milioane de lei furați din banii noștri, ai tuturor.
În mod normal, de ieri a apus epoca Moloț. Moloț a pierit de pe firmamentul politicii hunedorene, răpus de lăcomie și trufie. În mod normal, de astăzi, o altă politică ar trebui să se facă în județul Hunedoara. Fără gineri ancorați în sacul cu bani ai județului, fără rețele transpartinice de afaceri, cu edili care trebuie să înțeleagă că ei sunt doar administratorii și nu stăpânii banilor pe care îi au în bugete.

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Hai să vindem click-uri (SHARE SI DISTRIBUIRE MA-SI-VA!)

Auzi titluri: „Video șocant cu Klaus Iohannis” (evz – capital.ro), în traducere: primul preşedinte al României care vorbeste impecabil limba germană. Apoi, „VESTE BOMBĂ despre Klaus Iohannis! Nimeni nu se aştepta să se întâmple asta” (libertatea.ro), în traducere: la târgul de carte Gaudeamus, Klaus Iohannis a vândut aproximativ 4.000 de exemplare din autobiografia sa. Când dai click pe astea, îți vine să spui, ca Iliescu odinioară, ceva de dulce despre „o anumită parte a presei”. Și paradoxul, deși înjură partidele, mass-media – în majoritatea ei – tocmai ca un partid se comportă. Vrea audiență totală așa cum și partidele își doresc unanimitatea votului. De aceea găsești știrile cu maneliști lângă analize economice, de aceea îl găsești pe Vadim Tudor lângă Ponta și Kelemen Hunor. CNN a avut, în prime-time, o medie de 389.000 de telespectatori. Competitorul său, MSNBC, a avut o medie de 674.000 de privitori, în timp ce Fox News a depășit 1,6 milioane (sursa: Huffington Post, mai 2014, citat de paginademedia.ro) – și totuși, puternicii lumii glumesc că nu încep războaiele până nu se anunță și la CNN.Ponta pisoi nins

Dacă spui asta unor redactori-șefi de la noi, riști să fii ciudatul de serviciu… – cum să renunțe la știrile despre ratingul propriu, cel cu care-i înspăimântă pe tovarășii politicieni? Victoria lui Iohannis a dat peste cap o parte bună din presa românească. Omul vorbește puțin, nevastă-sa merge la serviciu pe jos, nu se zborșește nici cu „măi, animalule” și nici nu constată că iarna nu-i ca vara. Reporterii se dau peste cap, editorii urlă că vor știri senzaționale – și când colo, lumea la fel merge la slujbă, la fel dau teze copiii de-a cincea, maaare plictiseală, național relaș. Să ne amintim, noi am aflat despre breaking-news în 11 septembrie 2001. Am văzut că putem face din banda galbenă lesă și i-am dat înainte. Așa a ajuns durerea de șale a lui Becali motiv de nesomn național. La fel, silicoanele, botoxul, nunta Drăgușancei și poarta lui Iri. Ucraina și ruperea Ardealului – de 15 martie, când a ieșit comunitatea maghiară în centrul Clujului, editorii de la teveurile naționale au fost de-a dreptul dezamăgiți: „A început scandalu’? Ce fac ăia de la Noua Dreaptă? Morții mă-sii, am trimis echipa degeaba!”

De ani buni, presa vinde doar cantitate de clickuri. Poți cumpăra de la tot felul de șmecherași 10 000 sau 100 000 de like-uri exact cum îți iei ulei de la Metro, cinci la cutie. Dacă te înduri să arunci 300 de lei, pagina de facebook începe să se umfle și ea. Așa au făcut marile vedete tv de la noi, așa au făcut și vedetele din politică – nici unii și nici alții nu vând un gram de credibilitate. Și toți au pierdut.
Sunt convins că televiziunile trag de Iohannis. Știu că cea mai căutată „marfă” e acum numărul lui de telefon sau măcar mailul unui apropiat. Dacă noul președinte vrea să schimbe într-adevăr ceva, asta ar trebui să facă: să refuze banda galbenă. Condiția de stăpân absolut a lui Năstase, dar și cea de jucător a lui Băsescu. Să impună prin tăcerea sa și tăcerea mass-media. Să descopere tovarășii editori că sunt lucruri esențiale și în afara politicii și că, uite un lucru senzațional pentru România: niciun gospodar de la țară nu moare de foame dacă a strâns cucuruzu’ la timp sau dacă nu-l doboară lenea să facă lături la porci – abia atunci – deși șocant ar fi pentru presă – plictiseala asta națională ar putea fi rentabilă. (de Sabin Gherman)

Posted in Derapaje prin presă | Tagged , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

La mulţi ani cu executare de Sân Andrei!

ti-am facut rostCică de Sân Andrei lupii încep să vorbeasca cu grai de om și spun lucruri trăznite, iar cei care vor fi atacați în această noapte se vor transforma în vârcolaci. Dacă se apucă de vorbit și rechinii și țeparii din PSD, mulți se vor zvârcoli prin tribunale.

Acum ar fi bună Madam Apciză de la Finanțe cu usturoiul ei, ca să alunge vampirii. Dar cum singurii vampiri pe care-i mai știm sunt cei bugetari, tot mai bun e DNA-ul decât usturoiul. Acum există și o explicație pentru ce au crescut și diversificat taxele, “apcizele” și impozitele: să dispară usturoiul, să-și poată face de cap vampirii bugetari. Așa că mai bine s-o ungem cu slănină pe Madam Usturoi de la Finanțe și-o dăm la câini, așa cum mai mult ca sigura procedat și ea cu ceea ce chipurile a învățat despre finanțe la Harvard (o harvardnistă!).viorel hrebenciuc-carte de cosmar

Cred că cel mai așteptat obicei de Sânandrei este cel cu fetele care stau goale între două oglinzi să-și vadă ursitul. Cică la miezul nopții, trebuie să stea cu două lumânări aprinse în mână și în oglinda din spate vor vedea scene din viitorul lor, inclusiv chipul celui care le va fi sot (gâfâind și bălind ușor).

Parcă și văd scena cu “fetele” din penitenciarele și arestele Patriei și cum pe mulți politicieni îi trec sudori reci numai gândindu-se la tubulatură. Întrebarea-i de ce mai fură? Le-o fi plăcând.

Nu în cele din urmă, de noaptea de Sân Andrei, cei care vor să dezlege unele mistere ale meandrelor bugetare sau enigme vor putea privi și afla toate acestea într-un vas cu apă descântată. Te și miri ce noi tehnologii mai mai au în dotare cei de la servicii.

Așa că de Sân Andrei, celor care au fost cuminți le doresc un sincer la mulți ani! Și cu executare celor care nu.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Ion Iliescu, apologetul unui regim ilegitim și criminal

Zice Ion Iliescu în scrisorica către discipolii lui de cumetrie: „PSD e partidul Revoluției”, iar România „suferă grav de pe urma exceselor și eșecurilor capitalismului”. România suferă că am fost noi proști și nu am aplicat Punctul 8 de la Timișoara și nu i-am șters din istoria recentă pe toți acești apologeți ai unui regim ilegitim și criminal.

Căci regimul comunist a fost ilegitim şi criminal. Nu pentru că a dat industrie şi blocuri din beton să ajungă la toată lumea, să fie „independentă” şi „demnă” în faţa întregii lumi, ci, pentru că tot acest surogat de „drept la viaţă” s-a făcut prin săvârşirea unor infracţiuni imprescriptibile contra păcii şi omenirii (Art. 121 CP). Prin: propagandă pentru război civil (Art. 356 CP), genocid (Art. 357 CP), tratamente neomenoase (Art. 358 CP), distrugerea valorilor culturale (Art. 360 CP), precum și prin favorizarea şi tăinuirea tuturor faptelor de mai sus (Art. 361 CP) de către toți conducătorii instituţiilor statului român dintre anii 1944 şi 1989. Ai PCR, ai Securității Statului, ai Justiţiei şamd. Toţi aceştia pot fi aduşi în faţa legii şi pot răspunde penal – o dată, pentru că faptele săvârşite sunt imprescriptibile, a doua oară, deoarece crimele împotriva umanităţii erau prevăzute de codul penal în vigoare în chiar clipa comiterii lor (Codul Carol din 1936, Codul penal al RPR din 1948, Codul penal al RSR din 1968).

De aceea au sărit ca arşi şi au făcut spume în Parlamentul României beneficiarii și urmașii crimelor și criminalilor, atunci când obiectul/subiectul adorației le-a fost condamnat/demascat public/oficial de către președintele Traian Băsescu. În numele acestor beneficiari și urmași ai crimelor și criminalilor fostului regim comunist din România s-a trezit să vorbească Ion Iliescu. Că șandramaua stalinistă nu consideră a fi excese natura penală şi criminală a faptelor comise între anii 1944 şi 1989, sau a celor comise în decembrie 1989 și după, cu ocazia mineriadelor ale însuși „tătucului”. Nu reprezintă exces (și în nici un caz eșec) dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România. Nici jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti. Nici destructurarea regimului politic democratic din România. Nici reprimarea şi întemniţarea oponenţilor politici, economici și religioși. Nici regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici, exterminarea grupurilor de partizani care se refugiaseră de teroarea comunistă și luptau pentru convingerile lor, în numele Țării, în munţi, persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor, colectivizarea forţată, manipularea, intimidarea, hărţuirea, schingiuirea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă, distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, distrugerea patrimoniului istoric şi cultural, politica demografică criminală, regimul nejusticat de mizerie extremă impus populaţiei României, reprimarea şi confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989.

Nu. Toate acestea sunt câștiguri, izbânzi cărora le face apologia acest complice bolșevic a cărui carieră o putem urmări după dâra de sânge lăsată în urmă.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Fie munca cât de grea, cu toții s-au obișnuit cu statul

betivi cu apa-n gatNoi știm că cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Dar 25 de ani de tranziție ne-au învățat că și vițăvercea se potrivește bine: are tot ce vrea și cine o sta. Plus că în România chiar există Planeta Moldova, loc cu di tăti: de la bucurii pentru babe, la refuz de lemne date gratuit pentru iarnă pe motiv de dimensionare necorespunzătoare aruncării în sobă.

Din comuna Dângeni județul Botoșani ne vine un nou caz tragicomic: o firmă ar vrea să angajze câteva zeci de stătători din satele comunei în domeniul confecțiilor, cu transport asigurat la scară și cu o leafă frumușică. Dar oamenii refuză.

Căci așa de tare s-au specializat în a sta pe alocația plozilor și ajutoarele sociale acești săteni de zici că cu toții au fost model pentru “Gânditorul de la Hamangia”. Mulți sunt caz de boală profesională – se deplsează în mersul piticului, de zici că li s-a lipit scaunul de fund, iar cazurile cu adevărat disperate nici să se ridice nu mai pot: li se aduce alocația sau ajutorul social la pat, odată cu urna mobilă. Căci ei votează în avans, pentru zile mai bune.

Disperat de situație, având și el nevoie de un impozitat sau doi în localitate, cât să-și plătească secretara, primarul a recurs la soluția disperată de a posta pe internet un îndemn la muncă și angajare.

“Uăi, bre!” – a scris primarul Cătălin Rotundu, “11 persoane decât au dat șare la că sunt 50 de locuri de muncă care vă așteaptă. Iar Astivuitoriței a dat laic cu degetul mare în jos și-a scris că oricum nimeni nare bani de internet. La muncă, bre, nu la întins la crâșmă din pensia părinților, alocațiile și ajutoarele sociale și de campanie. Că și domnu Ponta-i supărat. Iar mâna-ntinsă care nu știe o meserie nu mai primește zahăr să se pună la cazan cu pufoaica”.

”Am făcut apel către persoanele interesate să muncească pe un salariu net de 1.000 lei, transport asigurat și program de opt ore de muncă” – ne-a declarat primarul. “Cum mi-au mulțumit ei pentru înțelegere și în speranța că nu-i voi mai vedea stând la rând pentru a-și întocmi dosare de ajutor social, așa le mulțumesc și eu”.

“Și-e sî fac, uăi” – se întreabă retoric unul dintre sătenii lăsați la coadă la ajutoare sociale încă de cu seară. “Sunt caz disperat. Mi-a intrat scăuneșul în fund acu-s doi ani. Nu pot intra în mașină, iar să fug pe lângă ea până la slujbă nici atât”. “La noi numai babele mai stau pe sirmă. Câștigă o pită la ciatul erotic. Așa că s-a irosi degeaba domn’ primar. Nu-l citește nimeni și n-are folovărși” – a completat omul.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Chiar așa: „Ce să caute, dom’le, neamţu-n Bulgaria?”

Că bine se mai întreba Caragiale. Că și Bulgaria este o ţară foarte pitorească, cam ca și România. Mândri acolo, mândri și la noi – și vițăvercea: țările ne sunt mândre tare. Devalizate, dar mândre în devalizarea lor.Gurul bate curul-partea buna a Istoriei

Prostia politică mi s-a părut întotdeauna criminală, întrucât amanetează, pe termen lung, viitorul unei naţiuni. Din acest punct de vedere, politicianul român este frate bun cu cel bulgar.

Acum despre Dan Mihalache știm că a fost consilierul lui Adrian Năstase și parlamentar PSD până în ziua în care s-a sumețit, pe motiv de incompatibilitate cu ANI, la parteneriatul cu NATO – de până chiar Victor Viorel Ponta a trebuit să-l azvârle afară din PSD, să nu se supere Marele Licurici. Bine, nu l-a ejaculat (vorba lui Vanghelie) prea departe, decât în ograda vecină și prietenă a PNL, parte a ex-defunctului USL. Dacă în PSD l-a consiliat pe Năstase cum să-și scrie în viitor cărțile din pușcărie și că un fular Burrbery de calitate acoperă cicatrici, pe Crin Antonescu în PNL l-a consiliat cum să devină Căcărău și cum să treacă în uitare deplină. Fapte pentru care chiar nu cred că Iohannis nu s-ar putea dispensa de serviciile sale.

Cum s-ar putea dispensa și de serviciile Iuliei Huiu, viitorul consilier pentru analiză politică, care scria despre fostul premier PSD Adrian Năstase: „Este un om puternic, unul care nu a vrut să accepte umilința și încălcarea demnității. Și este un om pe care-l respect”.

Respectul față de un pușcăriaș pus în balanță cu respectul față de românii care nu l-au vrut președinte pe urmașul acestui pușcăriaș. Și câte și mai câte, că doar n-a câștigat prezidențialele Adrian Năstase, nu?

Că nu aș vrea să mă întreb ca și Caragiale: „Ce să caute, dom’le, neamţu-n Bulgaria?”

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Aventura unui chel în ţara lui

Să zicem că m-am născut azi, deasupra lumii. Am vreun motiv să aleg Carpații?

Bat la uşile României; în cataloage, ţărănci puhave cu rolex de china la mână mă îndeamnă să vizitez. Sunt şi peisaje faine. Vameşul se uită lung la mine şi-mi cere 30 de euro, apoi îmi urează bun venit: să nu schimbaţi decât la excengiuri, că vă fac ţiganii.

În prima oră m-am acomodat cu căruţele şi gropile. Fiscul a sunat apoi la uşă cu formulare numerotate de la 1 la 416 – e numărul taxelor pe care trebuie să le plătesc. Zic: da’-n Elveţia sunt doar două, în Suedia patru, nu-s prea multe la voi? Erau cinci funcţionari, fiecare cu ştampila lui rotundă – mă înconjuraseră, deci le-am dat banii, ca la haiduci.

M-a durut stomacul de nervi; în spital m-au lăsat să beau un pic de apă, de la chiuvetă. Asistenta m-a trimis după leacuri la farmacie; n-au vrut să-mi dea decât pe bani, că Ministerul nu plătise compensatele de anul trecut. Aşa că am luat din faţa gheretei cu etnobotanice nişte băşina calului, să le fierbi bine, mi-a spus baba, apoi ţâpă tri chibrituri aprinse şi fă tri cruci cu limba, io aşa am scăpat.

Aventura mea extrauterină nu s-a oprit aici. Un vecin de vizavi m-a învăţat cum să-mi iau numere de Bulgaria (480 de euro), altul s-a oferit să mă ducă în Spania, la căpşuni (doar dus, 75 euro). Roşcata de la doi mi-a pus la dispoziţie mercurialul: 100 de euro – medic; 50 de lei – oprirea în trafic; 100 de lei – fondul şcolii, în două rate; 500 de lei – prima vizită a Gărzii financiare (dacă te împrieteneşti cu ei, poţi să le dai şi produse). Popa te mai costă cam 80 de lei pe an, îi laşi acolo pe masă şi-i ia el, pune şi câteva bomboane colorate, de Crăciun.

La facultate nici nu mă gândesc; cât oi fi de prost, dacă ghicesc partidul pot avansa oriunde, spre tihna strămoşilor mei. RENEL, Circ de Stat, Opera sau Şef de gară: sunt toate trecute, cu cerneală invizibilă, în fiecare carnet de partid.

Spune-mi dacă te simţi prost – români suntem, amândoi. Fă-mă atent dacă sunt prăpăstios – poate frustrările mă fac să simt aşa. Sau ai rătăcit harta aia veche cu Carpaţi şi Marea Neagră şi Someş, România aia la care visai când citeai poezii cu rimă? Sau poate doar în cataloage sau deasupra lumii lucruri minunate se întâmplă, ţara care ţi se freacă de glezne, prietenoasă, ca un pui de câine. (de Sabin Gherman)

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Un Basm de Trezit Copiii

Cică era odată un mucos care a ajuns din greșeală Împărat peste un întreg partid care l-a numit Mare Vistiernic să sătrăpescă o întreagă Țară. Și acest Muc cel Mic și-ar fi dorit să fie Împărat și peste Țara pe care o fura din greu de peste doi ani. Și avea la dispoziție trei Latrine Poleite cu Aur și o mână de oase pe care le arunca din când în când prin Țară să țină ocupat Poporul. Iar împotriva Zmeilor celor răi care se aciuaseră prin Cele Zări și care l-ar fi putut împiedica să se îndomnească, avea ca pavăză un Ministru de Externe – o Slugă în Grad de Curlățean. Și până și Biserica îi sfințise dorința și l-ar fi miruit ca Suprem Ales – că multe Odoare de Aur s-au scurs dinspre Vistieria Țării către Vistieriile Înaltelor Nefețe Bisericești. Iar Poporul părea că se mulțumește cu ce primea de la cele trei Latrine Poleite cu Aur. Iar Zmeii cei răi erau buni doar să-și trimită agoniseala în Țară, nu și buzduganele de vot, să-i dea lui Muc cel Mic peste bot.

Sărutul ștampilei de vot te poate lăsa și broscoi râios, așa cum erai.

Sărutul ștampilei de vot te poate lăsa și broscoi râios, așa cum erai.

Așa că Muc cel Mic l-a chemat la el pe Ministrul de Externe, Sluga în Grad de Curlățean și i-a poruncit să-și facă drum cât să-i vadă Simandicosul Dos cărarea până în Cele Zări străine unde se aciuaseră Zmeii cei fioroși, și să ia măsuri ca aceștia să nu-l încurce când a fi să se Împărățească el peste Țară. Și s-a dus Sluga în Grad de Curlățean și a făcut tot ce a știut mai bine de s-au zbătut Zmeii din Cele Zări o zi întreagă să-i dea cu buzduganul votul peste bot lui Muc cel Mic. Dar degeaba, că au rămas cufundați până la mijlocul cozilor de la Secțiile de Înscăunare întreaga zi. Și mulți s-au zbătut din Zori și până Târziu în Noapte să răzbată în față. Dar n-au izbândit. Și tot au fost prea mulți.

Așa că Muc cel Mic a chemat-o la el pe Sluga în Grad de Curlățean și a înlocuit-o cu un Rob sub Acoperire în Grad de Meleșcan. Unul care știa să meleșcănească mai bine Secțiile de Întronare din Cele Zări. Robul sub Acoperire în Grad de Meleșcan avea la el niște chestii de când fusese el în tinerețe Sub Altă Acoperire: un Obraz Gros Incapabil să Roșească, o Flașnetă Stricată la care își putea Cânta la Nesfârșit Nevinovăția și un Trabuc din care putea împrăștia Fum Des și Puturos pe oriunde mergea. Și Robul sub Acoperire în Grad de Meleșcan și-a făcut datoria cu peste măsură. A pufăit și pufnit în Trabuc de a dat cu Fum Des și Puturos pe la toate Secțiile de Înscăunare. S-a folosit de Flașneta Stricată la care își putea Cânta la Nesfârșit Nevinovăția de era să o scoată din axul rotițelor atunci când a fost luat la întrebări. Și n-a roșit nici măcar o secundă când i s-a bătut Obrazul Gros.

Și-au fost mai mulți Zmei răi din Cele Zări ce s-au împotmolit la jumătatea Secțiilor de Înscăunare și n-au răzbit în față deși s-au zbătut din Zori și până Târziu în Noapte. Dar au fost și mai mulți dintre cei care au răzbit și i-au dat cu buzduganul votului peste bot lui Muc cel Mic. Iar Zmeii rămași împotmoliți în cozi au făcut un vuiet atât de mare încât au auzit rudele lor rămase în Țară și au ieșit cu mic cu mare și atât de mult i-au dat peste bot lui Muc cel Mic încât nu a mai fost Înscăunat.

Și a ținut veselia o vreme.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii