Lui Traian Băsescu nici pe ultima sută de metri nu-i funcţionează instinctul de conservare. Ceea ce este bine pentru România

Posted on iunie 19, 2013 by

de Ștefan Ciocan

USL, de fapt numai partea „L”, consideră că referendumul propus de preşedintele Traian Băsescu este inutil. Partea „S” a votat pentru referendum cu toate că îl consideră la fel de inutil. Oricum, în totalitatea sa, Parlamentul a respins propunerea de referendum lansată de Traian Băsescu. Dar aşa cum opinia Curţii Constituţionale era doar consultativă în cazul declanşării procedurii pentru suspendarea preşedintelui şi în cazul de faţă votul Parlamentului este tot consultativ. Aşa că mingea rămâne la Traian Băsescu care face ce vrea cu ea. Dacă analizăm atent părerile liberalilor şi pesediştilor legate de referendumul propus de preşedinte, ele sunt logice. Referendumul este absolut inutil. De fapt ar trebui să fie inutil atâta timp cât poporul s-a pronunţat deja cu privire la tema propusă de Traian Băsescu. Electoratul, într-o proporţie covârşitoare, chiar mai mult decât a votat USL, a spus că vrea un Parlament unicameral cu doar 300 de membri. Le place sau nu politicienilor, asta este voinţa poporului. Pe vremea romanilor se spunea că: „Vox populi, vox dei”, adică vocea poporului este vocea zeilor. Acum trăim într-o ţară pe cale să devină fundamentalist ortodoxă, şi nu o să ne luăm după prostiile păgânilor romani!? Ce dacă îi considerăm strămoşii noştri? Acum vocea lui Dumnezeu este vocea stăpânului. Şi stăpânul nu vrea să renunţe la sistemul bicameral nici la câteva scaune confortabile şi bine plătite, tocmai bune pentru un somn de patru ani. Aşadar referendumul propus de Băsescu ar fi inutil dacă parlamentarii ar ţine cont de rezultatul fostei  consultări populare pe aceeaşi temă. Dar parlamentarii nu ţin cont de voinţa poporului atâta timp cât poporul nu „voieşte” în interesul lor. În aceste condiţii, referendumul lui Băsescu tot inutil este. Pentru că se vor cheltui bani pentru realizarea lui. Probabil că poporul va vota din nou împotriva Parlamentului bicameral şi pentru reducerea numărului de „trântori”, şi cel mai probabil că parlamentarii tot nu vor ţine cont de voinţa electoratului găsind scuze şi argumente pentru păstrarea legislativului în formula actuală. Inutil deci referendumul din orice poziţie ar fi privit, atâta timp cât clasa politică este hotărâtă să ignore voinţa electoratului în probleme care lovesc profund sistemul şi reprezentanţii săi. Acel sistem de care se declara învins Emil Constantinescu cu 13 ani în urmă, acel sistem care a încercat de patru ori să-l învingă pe Traian Băsescu, fără sorţi de izbândă. Acel sistem care a reuşit să-i prostească pe români să voteze în proporţie covârşitoare USL. Acel sistem din care fac parte atât PNL şi PSD, cât şi PDL, UDMR sau PP-DD. Sistemul din care paradoxal face parte chiar şi Traian Băsescu! Cine crede că un peştişor de acvariu se poate bate cu marii rechini din clasa politică a României se înşală amarnic. Era evident că Traian Băsescu este la rândul său un rechin, altfel nu avea ce să caute în „tăul” numit generic „clasă politică”. Dar el şi-a asumat rolul de sanitar al bălţii, şi-a asumat lupta cu o parte a sistemului şi încercarea de însănătoşire a acestuia. A jucat rolul de celulă albă care în încercarea de suprimare a celulelor bolnave va sfârşi prin autosuprimare. Ori preşedintelui, nici pe ultima sută de metri, nu cred că a început să-i funcţioneze instinctul de conservare. Referendumul, inutil cum pare el, poate fi o ultimă mişcare decisivă a lui Băsescu în lupta cu sistemul din care chiar şi el face parte. Dacă sistemul rezistă, atunci Băsescu va intra doar în istorie, dar va ieşi din politică. Dacă sistemul se prăbuşeşte, Băsescu se va prăbuşi odată cu el, dar satisfăcut că lucrurile în România vor intra probabil pe un făgaş apropiat de normalitate.

Posted in Lecturi necesare | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Tocmai cei care au „pus umărul” la marele jaf din primii 10 ani de democraţie originală, marca Ion Ilici Iliescu, sunt astăzi voci puternice în corul contestatarilor lui Traian Băsescu

Posted on iunie 18, 2013 by

Combinatul ALRO din Slatina a fost vândut pe un preţ de nimic sub guvernarea Năstase, adică PSD, locomotiva USL de astăzi. Două mari combinate care prelucrau bauxita pentru ALRO, aflate în Oradea şi Tulcea, au fost tăiate şi vândute ca fier vechi, iar exploatările din Bihor şi Tulcea închise. Combinatele siderurgice de tradiţie, din Reşiţa, Călăraşi, Hunedoara, Călan, Târgovişte, Oţelul Roşu, Câmpia Turzii sunt închise sau cu activitatea mult diminuată pentru că au fost vândute fără nicio clauză de protecţie a angajaţilor şi a intereselor României, tot pe vremea lui Adrian Năstase – premier şi Iliescu – preşe­dinte. Autostrada Borş – Braşov a fost încredinţată fără licitaţie firmei Bechtel tot de Adrian Năstase. Rezer­vele de petrol şi gaze ale României au fost vândute de nimeni altul decât Adrian Năstase firmei austriece OMV, lăsând România la mâna străinilor când vine vorba de resurse energetice. Victor Ciorbea în tandem cu Emil Constantinescu  au vândut  unui concern anglo-indian singurul combinat metalurgic care prelucra aurul. Tot cei doi au bulversat economia naţională prin salariile compensatorii acordate minerilor care îşi abandonau locurile de muncă, pentru ca apoi aproape tot mineritul să fie închis. Exemplele pot continua cu Tractorul Braşov, Semănătoarea şi Autobuzul, Faur, IMGB din Bucureşti, ARO din Câmpulung Muscel etc.  Practic Iliescu, Năstase, Ciorbea, Constantinescu, Radu Vasile, Nicolae Văcăroiu sunt responsabili pentru tot ce s-a vândut fraudulos şi nu mai există în industria românească. După anul 2004  au fost foarte puţine privatizări. Economia României era deja la pământ, nu mai era nimic de vândut, şi foarte puţin de furat. Culmea este că tocmai cei care au „pus umărul” la marele jaf din primii 10 ani de aşa zisă democraţie –  mai corect anarhie – sunt astăzi voci puternice în corul contestatarilor lui Traian Băsescu şi al regimului său. Aud de aproape 20 de ani lozinca „Băsescu a furat flota”. Poate că aşa o fi! Ceea ce ştiu sigur este că Băsescu şi-a dat demisia din Parlament – a fost primul care a făcut asta – tocmai ca să poată fi cercetat în dosarul Flota. Nu a fost găsit vinovat. Poate chiar nu a fost vinovat. Poate a fost, dar justiţia manevrată de Iliescu şi ai săi nu a vrut să-l condamne pentru că s-ar fi creat un precedent foarte periculos. Cert este că preşedintele Traian Băsescu nu a fost niciodată dovedit că ar fi avut vreo legătură cu vânzarea flotei. Pe când Adrian Năstase, considerat încă de propaganda socialistă ca fiind cel mai bun premier al României, a fost dovedit că a furat. E drept că nu a fost condamnat pentru lucrurile cu adevărat grave care s-au întâmplat sub „domnia” sa. Dar a fost găsit vinovat şi a fost închis, chiar dacă pentru un fleac în comparaţie cu ce a făcut în realitate. Justiţia în regimul Băsescu şi-a făcut datoria fără frica de a crea un precedent periculos. Şi s-a dovedit că precedentul este într-adevăr periculos, pentru că a urmat Cătălin Voicu, Gigi Becali, foşti miniştri şi alţi demnitari, ba chiar şi magistraţi. Şi numai pentru faptul că a „eliberat” justiţia din „timiditatea” de a judeca cazuri grele, Traian Băsescu va intra în istorie, cu sau fără voia Antenelor şi a altor puşcăriabili.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Buldogul Panda și pechinezii săi

Posted on iunie 17, 2013 by

Aflat în vizită în China la invitația Partidului Comunist Chinez, în Vasile Blaga s-a trezit, chipurile, curtoazia față de marele popor prieten chinez. O fi fost după mai multe urări de “cambei”, nu știu, dar inepția i-a zburat de pe buze.

Vasile Blaga a descoperit că el și echipa sa împărtășesc aceleași valori cu comuniștii chinezi pe latura democrată sau pe cea liberală a partidului?

Vasile Blaga a descoperit că el și echipa sa împărtășesc aceleași valori cu comuniștii chinezi pe latura democrată sau pe cea liberală a partidului?

  • “Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean”, a afirmat Blaga.

Sper că afirmația cu privire la “împărtășirea acelorași valori în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid” nu a fost făcută în Piața Tien-an-Men, loc în care Partidul Comunist Chinez și-a împărtășit cu tancurile valorile cu privire la construcția unui partid.

Luat peste picior în țară, Buldogul Panda și-a găsit pechinezi să latre în locul său. Unul dintre cele mai stupide personaje rămase pe metereze în această construcție pe cale de prăbușire în inepție, Cezărică Preda de la Buzău – individ care a încasat toate bătăile politice posibile și imposibile în fieful său – s-a găsit să-i atenționeze pe “frustrații care au râs de Vasile Blaga” că “au insultat poporul chinez”.

Ce zar prost și Cezărică acesta – n-a înțeles nici el nimic din cei 23 de ani petrecuți în democrația originală din România. Nu zice nimeni să nu faci declarații de curtoazie, dar nu compari niciodată un partid unic mânjit de sânge cu un partid dintr-o țară democrată

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , | 2 comentarii

Până să facă praf Constituția, grupul infracțional organizat face praf România

Posted on iunie 16, 2013 by

Cât timp am fost ocupat să-l ascult pe Căcărău cum căcărisește Constituția, restul penalilor și șpăgarilor din sistem și-au făcut de cap.

Pe scurt:

  • Judecătorii parașutați în Consiliul Superior al Magistraturii de către pohtele Muonei Temniceru’ Justiției și-au promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție o tovarășă de mânării. Cristina Văleanu face parte din piesele prin care sistemul ticăloșit controla intrările și ieșirile din “tubulara” care este Justiția română. Am să vorbesc pe înțelesul dumneavoastră (pentru a parafraza): Teoria zice că pentru a nu avea nici un fel de probleme în malaxorul așa-zisei justiții din România, intensitatea I – măsurată în șpagă și/sau trafic de influență – care străbate o porțiune din sistemul judiciar (calea parcursă de un dosar până la definitivarea judecării) trebuie să fie măcar egală cu raportul dintre tensiunea U (măsurată în câți s-ar putea să fie pe firul afacerii și cât de afectat va fi magistratul în cazul în care va fi dat în gât) aplicată la ambele capete ale sistemului (aici senatorul PSD Cătălin Voicu este doctor, vă puteți documenta aici și aici), și rezistența R (măsurată în cât de tare se va opune sistemul să fie tras la răspundere magistratul în cazul, multă vreme puțin probabil, de a fi dat în gât/demascat/deconspirat). Atunci avem echilibru din punctul de vedere al justițiabililor și al complicilor lor. Acum șmenarii Justiției vor putea să controleze “ieșire” – să aibă o pilă la ultima instanță care să le aplice legea mai blândă (cum se obișnuiește la noi).
  • Și că e foame de bani publici în baronii, iar baronii locali ai Uniunii Stalinist Leniniste sunt atât de tembeli, sau leneși, încât nici să mai măsluiască o licitație în interesul clientelei politice, li s-a făcut cadou mărirea pragului de achiziții directe fără licitație. Deputații au votat pe 6 iunie niște amendamente la o ordonanță de urgență prin care s-a mărit de la 15 mii de “oiro” la 30 de mii de “oiro” pragul de achiziții directe făcute de către autoritățile publice, fără licitație.
  • Privatizarea CFR Marfă merge extreme de greu. Băiatul deștept căruia i s-a dedicat caietul de sarcini face mofturi și se trage pe fund – că-i prea scump, că-s prea mari datoriile, că nu-i ajung banii pentru dezmembrări până să transforme CFR Marfă în spațiu de mall sau blocuri de locuințe șamd. Așa că s-au șters datoriile. Dar nu înainte de începerea licitației să luăm cumva – Doamne ferește! – un preț mai bun și să nu se dea compania cui trebuie să o primească (om de-al nostrum din popor, el însuși ceferist, cu afaceri cu cefereu’ încă de mic afacerist).
  • Între timp, vrea și Prim Plagiatorul Mitoman al României să aibă procurori personali la dispoziție, să-i asmtă asupra competitorului. Direcția Generală Anticorupție avea treabă (căcălău) să scape Patria de polițiștii corupți. Nu cred că s-au făcut brusc buni toți milițienii pe care-i mai avem în system pentru a se justifica mișcarea prin care DGA a fost abilitată, prin Ordonanță de Guvern să cerceteze penal orice cetățean roman. Parcă Che Gargara urla din opoziție că avem pre multe structuri care se ocupă de anchete. S-a gândit să le reducă prin înmulțire – poate se sufocă între ele luptându-se pentru putere?

Constat că la apucături ne-am reîntors pe vremea lui Năstase Nepotul Mătușii Tamara. La corupția și coruptibilizarea sistemului de la nivel înalt, prin voința celor mai înalte foruri de decizie. Avem de-a face cu voință politică la cel mai înalt sistem în perpetuarea sistemului ticăloșit. În fond, vorba unui commentator: “Cine este Ponta? Ginerele lui Sarbu, sotul sotiei sale Daciana, omul cu sange-n instalatie (citat din Mazare), individul care i-a luat fata lui Cristi Diaconescu exact in clipa in care FSN-ul incepea sa se schimbe. PM care i-a locul lui Ungureanu exact cand Romania se inscrisese pe drumul bun, este GHINIONUL Romaniei. Fara el am fi avut un alt drum, un alt viitor, un alt loc in lume”.

Adică Ponta pentru noi este Ghinion Iliescu 2!

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , | 2 comentarii

În România ne-munca valorează cam tot atâta cât valorează şi munca

Posted on iunie 14, 2013 by

De câteva zile stau ca un ardelean care se respectă şi mă scarpin în cap fără să înţeleg un lucru. Cum să-mi dea mie statul subvenţie pentru cultura de scaieţi? Şi parcă nu-mi vine să cred că terenul pe care nevasta   l-a moştenit de la bunică-sa poate să aducă nişte bani în vistieria familiei. Aşa, pur şi simplu! Simpla existenţă a terenului arabil îmi dă dreptul să primesc câţiva bani. Nu mulţi, de drept, dar iau nu dau. Când în mod normal pentru faptul că deţin aproape 10 hectare de teren pe care am o minunată cultură de scaieţi ar trebui să plătesc eu o amendă către stat, sau măcar un impozit ceva mai mare. Dar nu! În România ne-munca valorează cam tot atâta cât valorează şi munca. Ai cultivat terenul sau nu, statul îţi dă subvenţie. Pe ce? Nimeni nu se chinuie să afle răspunsul la întrebarea asta. Poate pe voturi! În lipsă de bani, guvernul socialist s-a apucat să impoziteze totul în ţară. Au ajuns până şi la agricultorii care vor plăti impozit pe veniturile realizate din exploataţiile agricole. Iară stau şi mă scarpin în creştet şi nu pricep! Adică eu, care nu fac nimic, las terenul nelucrat, eventual mai tund puţin scaieţii să nu se vadă din avion, primesc subvenţie, în timp ce vecinul meu harnic, care ară, seamănă, pliveşte, sapă, recoltează, ca să-şi câştige banii pentru un trai decent trebuie să plătească şi impozit pentru profitul realizat. Păi nu mai bine îmi văd eu de treabă şi las pământul acolo nelucrat, că nu cere de mâncare, ba mai mult aduce şi nişte bani? Ce nu înţeleg eu este de ce guvernul nu taie întâi subvenţiile pentru terenurile nelucrate, apoi de ce nu pune o taxă suplimentară pentru proprietarii care nu-şi cultivă suprafeţele agricole şi abia în ultimă instanţă dacă tot nu le ajung banii să impoziteze profitul realizat de ţărani? Dacă tot există voinţă politică şi tot riscă guvernanţii să-i supere pe agricultori prin impozitarea profitului, atunci măcar să facă lucrurile logic. Există răspuns şi la întrebarea mea retorică! Pentru că guvernul a constatat că sunt mai puţini cei care muncesc şi obţin profituri decât cei care stau şi aşteaptă subvenţia. Atunci când se numără voturile, tot ei ies bine din punct de vedere electoral, singurul argument care stă în picioare în faţa politicienilor. Ce mai contează că încurajarea trântorilor  şi „sugrumarea” albinelor duce la dispariţia stupului? Ce mai contează că importăm aproape tot ce mâncăm la preţuri de câteva ori mai mari decât dacă am produce în ţară? Politicienii ştiu să profite de orice oportunitate pentru a face bani. Voiculescu şi al său ministru al Agriculturii ştiu foarte bine asta, pentru că foarte multe din produsele alimentare pe care le importăm în timp ce pământul românesc stă nemuncit intră în ţară prin firme controlate de ei. Până la urmă banii pe care-i iau pe recolta de scaieţi eu şi mulţi alţii ca mine este o investiţie indirectă a marilor importatori de alimente. Pentru că scaieţii mei le fac lor loc pe piaţa alimentelor.

Posted in Brazdă-ngustă și adâncă | Tagged , , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

“Sportul nu trebuie să aibă implicații serioase”

Posted on iunie 13, 2013 by

iron man la rematCe bine le zice Marian Vanghelie, parcă le citește din “Almanahe”: “Vreau să vă spun că noi vom imiplementa şi vom crea cele 17 stadioane, să vedeţi că suntem drăcoşi, nu că nu avem posibilităţi, aşa cum zic unii. Acest proiect este în primul rând pentru voi, să veniţi la şcoală. Să ştiţi că este nevoie. Şi vă spune asta un om care poate nu s-a dus la şcoală la timpul potrivit, că dacă mă duceam la timpul potrivit poate îi băteam pe mulţi. Îi băteam pe mulţi în toate felurile”.

Așa că luați aminte și băgați bine la tărtăcuță, dacă vreți să ajungeți mare lider PSD și Primar de Sector în București: “sportul nu trebuie să aibă implicaţii complicate”. Ei, dacă apucau să pună una ca asta pe-un clip publicitar advertiserii de la papucii de sport…!

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Re-Referendum – o luptă electorală între populaţia scârbită şi clasa politică

Posted on iunie 13, 2013 by

de Ștefan Ciocan

Preşedintele Traian Băsescu a decis să facă referendum la referendum. Useliştii au luat deja foc pentru că Băsescu aruncă în dezbatere singura temă cu care putea să le dea şah. Imaginea Parlamentului este fără îndoială mult mai proastă decât cea a preşedintelui. Reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la sistemul unicameral sunt două teme care pot să scoată la urne peste 50 la sută dintre românii cu drept de vot, cu atât mai mult cu cât electoratul s-a pronunţat deja cu o largă majoritate despre tema supusă consultării populare. Cei peste 50 la sută dintre românii care nu au ieşit la vot în momentul referendumului pentru demiterea preşedintelui, scârbiţi fiind de întreaga clasă politică, s-ar putea să se alieze de această dată cu ideea de a lovi într-un fel Parlamentul. Practic Băsescu a reuşit să declanşeze, pentru prima dată în ultimii 23 de ani, o luptă electorală între populaţia scârbită şi clasa politică. Dacă se va ajunge la declanşarea referendumului, nu vor sta faţă în faţă două tabere politice, ci clasa politică şi electoratul. Un referendum care va valida rezultatul plebiscitului anterior ar decredibiliza pentru totdeauna şi ireversibil întreaga clasă politică. Şi totuşi cât de mult îşi doreşte preşedintele Traian Băsescu un referendum legat de reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la legislativul cu o singură cameră? Ţinând seama că preşedintele nu mai are susţinerea, chiar şi şubredă a PDL, este evident că nu va avea din punct de vedere logistic posibilitatea controlului asupra votului şi a centralizării numărătorii. De asemenea „vocile” susţinătorilor preşedintelui nu sunt foarte puternice, am putea spune că sunt chiar răzleţe. În aceste condiţii, tehnic, lui Traian Băsescu îi va fi greu să contracareze imensa maşină de fraudat voturile a USL. Asta dacă în tratatul de coabitare Băsescu – Ponta nu este prevăzută o eventuală colaborare pe această temă a PSD. Poate că nu întâmplător Traian Băsescu a anunţat declanşarea procedurilor pentru  referendum la doar o zi de la întâlnirea noului său prieten, Victor Ponta, cu mai vechea prietenă Angela Merkel.

Este posibil totuşi şi un joc la cacealma a preşedintelui. Băsescu nu a intervenit până acum în discuţiile legate de modificarea Constituţiei. Este prima dată când o face cu voce tare şi o face tranşant, punându-l pe Antonescu în faţa unei dileme fundamentale. Ori ţine cont de vechiul referendum şi modifică componenţa şi structura Parlamentului, ori se expune riscului de a primi o uriaşă palmă din partea electoratului. Din toată această joacă de-a consultarea populară, singurul politician care poate să iasă bine este Victor Ponta, care a avut suficiente obiecţii referitoare la Constituţie pentru a nu fi perceput ca un susţinător fervent al lui Antonescu, dar nici ca un prieten al lui Băsescu nu trece. Dar marele câştigător va fi electoratul, care poate în sfârşit să sancţioneze o clasă politică coruptă şi retrogradă.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , | 2 comentarii

Pofta de bani publici a primarilor nu ţine cont de orientarea politică

Posted on iunie 12, 2013 by

Cine spune că lupul portocaliu poate fi pus paznic la oi în timp ce ăla roşu şi ăla galben sunt flămânzi şi cruzi se înşală amarnic. Pofta de bani publici a primarilor nu ţine cont de orientarea politică.

de Aciddutzu

Asociaţia „Castelul din Carpaţi” a anunţat ieri deschiderea oficială a Festivalului de artă şi documentare „Legende şi tradiţii la Castelul Corvinilor” – Legenda Fântânii. Manifestarea culturală se desfăşoară în cadrul unui proiect finanţat nerambursabil de către Consiliul Local Hunedoara şi care presupune printre altele şi realizarea unui documentar despre Legenda Fântânii. Realizarea peliculei este un bun paravan pentru scurgerea de fonduri din vistieria primăriei Hunedoara înspre televiziunea patronată de soţia primarului Viorel Arion. Postul de televizine se va ocupa de producţia documentarului.

În cursul acestei săptămâni, în municipiul Hunedoara se desfăşoară Festivalul de artă şi documentare „Legende şi tradiţii la Castelul Corvinilor” – Legenda Fântânii, o manifestare culturală organizată de Asociaţia „Castelul din Carpaţi” şi finanţată în mare parte cu bani de la bugetul local. Festivalul presupune punerea în scenă a unei piese de teatru şi producţia unui documentar în care va fi prezentată Legenda Fântânii. Aparent, Festivalul este o manifestare menită să promoveze Castelul Corvinilor şi municipiul Hunedoara.

Un proiect bine plătit

În cursul lunii trecute Primăria şi Consiliul Local Hunedoara s-au asociat cu Asociaţia „Castelul din Carpaţi” în vederea organizării şi desfăşurării Festivalului de artă şi documentare „Legende şi tradiţii la Castelul Corvinilor”, în perioada 10 – 15 iunie. Aceeaşi Asociaţie a depus în primăvara acestui an un proiect în vederea obţinerii unor fonduri nerambursabile pentru organizarea mai multor evenimente culturale, printre care şi cel menţionat mai sus. Consiliul Local a alocat la propunerea primarului Viorel Arion aproximativ 300 de mii de lei din bugetul local al Hunedoarei asociaţiei Castelul din Carpaţi. Valoarea totală a proiectului se ridică la 330 de mii de lei, dintre care suma de 297 de mii de lei este susţinută din bugetul local iar restul de către asociaţie. Întregul proiect presupune organizarea mai multor acţiuni culturale printre care şi producţia a trei documentare despre legendele Castelului, care vor fi produse în cursul acestui an, potrivit datelor furnizate de consilierul personal al primarului, Bianca Lovasz.

„Bugetul, la capitolul alte cheltuieli de producţie, recuzită, creaţie etc. este de 42 de mii de lei. Este prima parte. Vor fi trei documentare pentru că sunt trei legende ale castelului. Suma totală a proiectului este de 330 de mii de lei, dar contribuie şi Asociaţia, dar pentru mai multe detalii îl puteţi contacta pe organizator”, spune Lovasz.

„De producţie se va ocupa „trustul” de televiziune Info HD”

Pentru infromaţii despre filmul documentar l-am contactat pe preşedintele Asociaţiei, Cristian Stan.

„În cadrul festivalului va fi proiectat documentarul. Îl filmăm în fiecare zi şi vrem să proiectăm o parte din el la sfârşitul acestei săptămâni. Documentarul va fi produs de trustul de televiziune Info HD”, a explicat Stan. De precizat şi faptul că postul local Info HD este televiziunea de casă a primarului Viorel Arion. Societatea care deţine licenţa pentru postul local este deţinută de societatea Rom Consult SRL, al cărei asociat unic este Gabriela Romaniţa Arion – soţia primarului Viorel Arion.

Primarul evită răspunsurile la întrebări

Contactat telefonic pentru a comenta colaborarea dintre Asociaţia finanţată din bugetul local şi televiziunea personală, edilul din Hunedoara, Viorel Arion s-a aratat mirat de întrebare şi a cerut un răgaz de câteva minute „ca să se intereseze”. A revenit ulterior cu un telefon şi cu precizarea „Nu există contract cu Info HD”. Probabil că în acest moment nu există şi urmează să fie încheiat. Totuşi declaraţia preşedintelui Asociaţiei relevă tocmai contrariul. Primarul a evitat să răspundă şi la alte întrebări legate de contractul de asociere dintre Primăriei şi Asociaţia „Castelul din Carpaţi”.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

“Poziția plagiatorului” – cu Victor Ponta în rolul principal

Posted on iunie 11, 2013 by

Ponta-Merkelde Ștefan Ciocan

Oamenii de afaceri din Germania au profitat de prezenţa premierului la Berlin ca să-şi prezinte nemulţumirile legate de cooperarea economică cu România. Cu această ocazie a reuşit să afle şi Ponta de ce nu se înghesuie investitorii germani în ţara noastră sau de ce mulţi dintre ei se gândesc să-şi ia „jucăriile” şi să plece acasă. Problemele nemţilor sunt identice cu cele ale antreprenorilor români, atâta doar că ai noştri nu au unde să-şi mute afacerile încurcate de administraţia dâmboviţeană. Aşadar nemţii l-au tras de urechi pe Ponta pentru lipsa autostrăzilor, nivelul ridicat al birocraţiei din administraţie şi plata târzie a facturii aferente lucrărilor executate şi a TVA. Firmele germane trebuie să primească 100 de milioane de euro de la statul român. Este îngrijorător că prim-ministrul trebuie să afle din Germania cu ce probleme se confruntă antreprenorii care îşi irosesc capitalul şi energia în economia românească. O discuţie corectă cu antreprenorii autohtoni l-ar lumina pe Ponta, sau poate că investitorii români nu îndrăznesc să discute atât de deschis şi tranşant cu premierul cum o fac nemţii. Cert este că întreg guvernul pare rupt de realitate şi în loc să încurajeze dezvoltarea economică, stoarce antreprenorii de ultimele resurse financiare. Tot mai multe firme puternice sunt în colaps pentru că nu pot să facă faţă regimului criminal de taxe şi impozite impus de guvernul USL. Pe de altă parte plata arieratelor, mult trâmbiţată încă din primul trimestru al anului, întârzie decapitalizând firmele care au lucrat cu statul. Lipsa fondurilor pentru cofinanţarea proiectelor pentru care au fost accesate fonduri europene duce la o rată a absorbţiei acestora catastrofală. Este evident că guvernul a intrat într-un vârtej al datoriilor din care nu va putea ieşi fără sacrificii sociale uriaşe. Întârzierea plăţii arieratelor, a rambursării legale a TVA, va duce la intrarea în insolvenţă a numeroase firme puternice. În această situaţie sunt majoritatea societăţilor constructoare care au lucrat la marile proiecte de infrastructură dar şi firme puternice care fac export în spaţiul intracomunitar. Colapsul acestora va duce la o creştere fără precedent a şomajului şi implicit la scăderea consumului. În loc să aducă venituri la bugetul naţional, noii şomeri vor împovăra şi mai mult asigurările sociale. În această situaţie Guvernul nu are decât o singură şansă, pe termen scurt, să mai poată plăti salariile bugetarilor şi pensiile, eliberarea din „frâu” a inflaţiei, care va duce implicit la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei cu noi efecte în ceea ce priveşte nivelul consumului. Nici în agricultură lucrurile nu stau foarte bine, ţăranilor pregătindu-li-se un set de taxe şi impozite menite să-i arunce în economia subterană. Nici după vizita în Germania nu cred că Ponta a înţeles cât de importantă ar fi pornirea motoarelor economiei prin stimularea antreprenorilor străini sau autohtoni. Ponta ar trebui să înţeleagă faptul că recapitalizarea firmelor  prin plata arieratelor şi a altor deconturi legale este vitală  şi trebuie făcută cât mai grabnic. La fel de vitală cum este finalizarea construcţiei de autostrăzi. Premierul ar trebui să priceapă, până nu este prea târziu, că societăţile româneşti sau străine trebuie să vadă în statul român un partener nu un „haiduc” care ia banii bogaţilor pentru a-i da la săraci.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , | Scrie un comentariu

Din indicațiile Magnificentului Andrei Marga către grațioasa sa soție: “Din această seară turnăm în familie”

Posted on iunie 10, 2013 by
"KV a întrebat pe AM dacă respinge în continuare ideea importanţei lui Foucault. AM a răspuns că l-a recitit pe filosoful francez, după dispariţia sa, când a putut vedea întreaga operă şi că are o părere mai bună despre analizele lui, ce stau totuşi sub influenţa lui Nietzsche şi reprezintă o netă gândire conservatoare. Chiar dacă nu acceptă poziţia lui Foucault, e de apreciat talentul lui. Discuţia s-a concentrat asupra informaţiei furnizată de KV că a venit de fapt la Cluj-Napoca pentru a-l anunţa pe DP că a fost ales în Academia americană de istorie, pe locul devenit vacant al lui Braudel. Prof PT, AM, toţi cei prezenţi au manifestat satisfacţia pentru această alegere. KV a spus că s-au trimis actele de rigoare conducerii Academiei RSR."

“KV a întrebat pe AM dacă respinge în continuare ideea importanţei lui Foucault. AM a răspuns că l-a recitit pe filosoful francez, după dispariţia sa, când a putut vedea întreaga operă şi că are o părere mai bună despre analizele lui, ce stau totuşi sub influenţa lui Nietzsche şi reprezintă o netă gândire conservatoare. Chiar dacă nu acceptă poziţia lui Foucault, e de apreciat talentul lui. Discuţia s-a concentrat asupra informaţiei furnizată de KV că a venit de fapt la Cluj-Napoca pentru a-l anunţa pe DP că a fost ales în Academia americană de istorie, pe locul devenit vacant al lui Braudel. Prof PT, AM, toţi cei prezenţi au manifestat satisfacţia pentru această alegere. KV a spus că s-au trimis actele de rigoare conducerii Academiei RSR.”

Până să nu citesc informația în cotidianul Evenimentul Zilei, habar nu am avut că Însuși El, Magnificentul Andrei Marga, stâlp de nădejde al țărănismului și liberalismului post-decembrist, a fost și redactor șef al revistei “Napoca Universitară”, revista studenților comuniști din centrul Universitar Cluj-Napoca. Cum nu știam că încă din acea perioadă s-a dovedit a fi un biet șobolan care livra informaţii Securităţii.

Deocamdată, “Nota informativă” datată 10 aprilie 1978, este prima atestare documentară a reîncarnării acestui nou “Neacșu de Cîmpu Lung” ce “I pak” își da în gât colegii, cunoscuții și confrații:

  • „În noaptea zilei de 6 spre 7 aprilie, la tipografia de pe B-dul Lenin a sosit un grup de persoane de la televiziunea ZDF din Mainz (RFG) şi de la televiziunea din Viena, care din relatările tipografilor urmau să realizeze cadre privind editarea cotidianului de limbă maghiară din oraş. (…) După ce au realizat filmul, toţi cei din grup au trecut pe la birou şi am fost prezentat celorlalţi «ca un redactor-şef care a studiat în RFG»”. Revista la care Andrei Marga era redactor-şef era tipărită la Întreprinderea Poligrafică Cluj, aflată pe Bd. Lenin.

Cert este faptul că Andrei Marga a colaborat cu Securitatea fostului regim comunist sub personalitățile multiple „Horia”, „sursa Mureşan” şi „sursa M.A.”. Potrivit dosarului primit de la CNSAS, el a scris olograf (de mână) şi a semnat cu numele de cod „Horia” cinci note informative:

  • În data de 28.octombrie 1977, Andrei Marga a scris două note informative: una în cazul Werner, alta în cazul studentului B.H.
  • În data de 15 decembrie 1977 a scris notă informativă despre doctorandul american R.M.
  • În data de 24 martie 1978, nota informativă în cazul cetăţeanului iordanian D.M.A.H.M., pe vremea când acesta era doctorand în cadrul Universităţii din Cluj-Napoca, la specialitatea Biologie marină.
  • În data de 10 aprilie 1978, nota informativă referitoare la cetăţeanul vest-german V.M.

Dar, stați (vorba reclamelor cu și despre vândut), asta nu este tot. Din ceea ce s-a păstrat în arhive, reiese faptul că Andrei Marga, actualul stâlp al Institutului Cultural Român, propagandistul șef al imaginii României în lume, propovăduitorul caloriferului, a fost un turnător atât de fidel al Securității comuniste, încât a livrat informații chiar și la zece ani distanță de la momentul racolării, sub numele de cod „Mureșan” și „M.A.

  • ”Conform documentului de la CNSAS, în dosarul deschis pentru urmărirea lui V.K., profesoară de antropologie la Universitatea John Hopkins, au fost găsite documente a căror coroborare atestă faptul că în perioada vizitelor efectuate în România de V.K., în anii 1986 şi 1987, Andrei Marga a furnizat informaţii despre cercetătoarea americană, informaţii care au fost preluate şi consemnate de lt. col. Ţinca Ovidiu, de la Serviciul III, IJ Cluj, fiind înregistrate pe numele conspirative „Mureşan” şi, respectiv, „M.A.”
  • Nota informativă din 20 iunie 1987 – sursa „Mureşan”: „Sursa relatează că în seara zilei de 16 iunie a.c., a primit un telefon de la cercetătoarea americană K.V., care şi-a anunţat venirea la Cluj. Sursa a invitat-o la ea acasă, astfel că după ora 21,00 aceasta s-a prezentat la domiciliul sursei. A relatat că a sosit în Cluj cu o zi înainte şi în prima seară i-a făcut o vizită acad. D.P.(…) În rest discuţiile au fost de moment. A adus mici atenţii. Cumpărându-şi maşină în RFG şi neştiind care este situaţia cu benzina la noi, a adus o canistră plină pe care a depozitat-o la sursă.”
  • Nota informativă din 25 iulie 1987, sursa „Mureşan”: „În ziua de 24 iulie a.c., sursa a luat prânzul la restaurantul Casei Universitarilor cu cercetătoarea americană V.K., prezentă fiind şi soţia sursei. Discuţiile au avut ca temă principală filosofii români pe care-i citeşte în prezent V. L-a parcurs pe Blaga (anumite privinţe) şi în prezent se ocupă de Rădulescu-Motru. Sursa i-a făcut o scurtă prezentare asupra rolului lui Motru, atrăgându-i atenţia că opiniile acestui om de cultură şi filosof nu trebuie absolutizate. În nişte discuţii ulterioare, V.K. s-a interesat de personalitatea filosofului Constantin Noica şi cum ar putea să-l cunoască. Sursa i-a spus că Noica (foto) este o personalitate în filosofia şi cultura românească, că-l cunoaşte personal şi dacă ea vrea să-l cunoască, n-are decât să-i scrie la Păltiniş-Sibiu, unde acesta locuieşte de obicei.(…)”
  • Nota informativă din 19 iulie 1987, sursa „Mureşan”: „Sursa relatează că a avut mai multe discuţii la restaurantul Casei Universitarilor, precum şi la domiciliul sursei (unde au fost prezenţi şi familia scriitorului UE şi istoricul LG), ocazii cu care au reieşit următoarele aspecte: (…) Sursa nu a constatat să manifeste vreun interes deosebit faţă de scriitorul Eugen Uricariu pe care-l cunoştea din vară. A participat la conversaţia generală despre rolul literaturii şi-a scriitorilor într-o cultură, la ultimele apariţii editoriale etc. Nu a pus întrebări referitoare la viaţa politică, socială sau economică, dar sursa a constatat că este perfect introdusă în viaţa cotidiană (…)”.

Este vorba despre cercetătoarea americană Katherine Verdery – turnată de Marga în familie. Căci, dovadă a fidelității maxime, Andrei Marga și-a pus și soția să toarne și ea nițel – să fie pace și armonie “în celula de bază a societății”. În informarea din 23 iunie 1986, scrisă de ofiţerul Ţinca Ovidiu, se spunea informaţiile livrate de Andrei Marga sub numele sursa „MA”, cu privire la cercetătoarea americană au fost confirmate şi prin nota raport din 13 iunie 1986 redactată baza informaţiilor furnizate de o sursă ocazională cu numele de cod „Traian”. Cine să fie, dom’le “sursa Traian”? Direcţia de Investigaţii a CNSAS a descoperit în dosarele verificate şi o notă din 17 iunie 1987 (dată cu trei zile înainte de nota informativă scrisă de ofiţerul Ţinca), redactată la maşina de scris şi semnată olograf de Delia Marga, cea de-a doua soţie a lui Andrei Marga.

  • „Conform obligaţiilor ce decurg din legile în vigoare privind relaţiile cu cetăţenii străini, subsemnata Delia Marga, filolog la Institutul de istorie şi arhelologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 am fost anunţată (seara) telefonic, de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni(…) a profesoarei K.V. din SUA. După o oră, profesoara V. mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soţul meu, Andrei Marga (…), profesoara ne-a rugat să adăpostim, pentru câteva zile, o canistră cu benzină, adusă ca rezervă pentru maşina cu care a venit în ţară”

Bănuiesc că acum americanii sunt fericiți!

RECAPITULARE:

  • Andrei Marga a fost recrutat de Serviciul III al Securităţii Cluj, în luna august 1977, ca legătură a unui alt colaborator cu numele de cod “Werner”. În anul care a urmat, Marga a dat mai multe note informative, redactate olograf şi semnate cu numele de cod “Horia”. Marga a informat Securitatea mai ales despre studenţi şi profesori străini care veneau la Cluj. Relatările sale sunt făcute sec, dar cu mare atenţie pentru detaliile privind locaţiile, îmbrăcămintea şi legăturile personajelor pe care le fila. Înainte de a începe colaborarea cu Securitatea, Andrei Marga fusese bursier Humboldt în Republica Federală Germania. La momentul recrutării, Marga conducea o revistă clujeană numită „Napoca universitară”. Printre notele informative scrise de Andrei Marga se numără relatarea vizitei unei echipe a televiziunii germane ZDF la Cluj, pentru a filma un documentar într-o tipografie, dar şi activităţile unui doctorand venit din Iordania. Printre cei filaţi de Marga s-a aflat şi un lector venit din Germania să predea la Cluj. Marga a relatat Securităţii despre întâlnirea acestuia, de la cofetăria „Tineretului” din Cluj, cu un doctorand şi cu un profesor de filozofie din Germania. Din documentele descoperite în arhive de CNSAS, reiese că Andrei Marga a fost şi urmărit de Securitate în trei perioade: 1978-1979, 1984 şi 1987-1989. Şi Delia Marga a turnat la Securitate. Dovada apare chiar într-una dintre notele informative date de Marga în 1987, care a fost folosit ca sursă într-un filaj asupra unei profesoare americane venită la Cluj. Americanca venise la Marga acasă să lase o canistră cu benzină, pe care o adusese în România de spaimă că aici nu găseşte combustibil pentru maşina sa. De asemenea, profesoara din SUA dorea să îl cunoască pe filozoful Constantin Noica, refugiat la Păltiniş. În acest caz, Marga şi soţia sa au fost folosiţi ca informatori de către un alt colaborator al Securităţii, cu nume de cod Mureşan. În dosarul informativ nr. I 195847 se găseşte o listă cu „persoane recontactate de cercetătoarea americană Katherine Verdery în care se menţionează: „Marga Andrei – lector universitar la catedra de filosofie. Este sursă a serviciului 3 Cluj folosită în caz.”

CINE ESTE KATERINE VERDERY:

Posted in Portretul turnătorului la bătrânețe | Tagged , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Maidanezii nu sunt prietenii omului

Posted on iunie 10, 2013 by

de Ștefan Ciocan

Aproape în fiecare zi un om ajunge la spital muşcat de un câine vagabond. Autorităţile doar mimează lupta cu această mare problemă a oraşelor din România, pentru că în realitate le convine de minune să cheltuie banii pe necuvântătoare. Căţeii nu pot să se plângă, şi nici să infirme deconturile făcute de firmele care se ocupă cu ecarisajul. Probabil că mulţi cititori nu vor fi de acord cu ceea ce voi scrie – îmi asum oprobiul lor. Totuşi cred cu tărie că în ceea ce priveşte gestionarea problemelor câinilor, trebuie să existe un moment „zero”, chiar dacă asta înseamnă sacrificarea patrupedelor fără stăpân. Povestea cu „câinele, cel mai bun prieten al omului” se aplică perfect pentru căţeii care într-adevăr cresc pe lângă casă şi sunt îngrijiţi de un stăpân. Maidanezii nu sunt prietenii omului, chiar dacă de multe ori sunt afectuoşi şi drăgălaşi. Am crescut câini, chiar nu pot să-mi imaginez viaţa fără un câine, îmi iubesc şi îmi îngrijesc câinii ca pe nişte membri ai familiei şi sunt convins că afecţiunea este reciprocă. Nu aş putea omorî un câine, de fapt cred că nu aş putea ucide niciun animal şi nici nu pot să asist la gesturi de cruzime faţă de vietăţi. Şi cu toate astea, după 23 de ani în care autorităţile  se luptă cu problema câinilor fără stăpân sunt convins că nu există altă soluţie în afara capturării lor şi a eutanasierii în condiţii cât mai blânde – dacă putem vorbi despre moarte blândă. Prinderea câinilor şi „găzduirea” lor în cuşti strâmte şi insalubre nu este o soluţie. Câinele va fi chinuit, lipsit de spaţiul şi de arealul său. De multe ori câinii sunt maltratati şi  înfometaţi. Pe de altă parte castrarea şi lăsarea în libertate a maidanezilor s-a dovedit că nu duce la scăderea populaţiei canine. Momentul „zero” ar însemna normalizarea relaţiilor între câine şi om în România. Responsabilizarea oamenilor şi conştientizarea obligaţiei pe care orice stăpân trebuie să o aibă faţă de câinele său. În spatele dragostei faţă de câinii vagabonzi, acolo unde ea este sinceră şi nu mercantilă, stă de cele mai mult ori o mare doză de iresponsabilitate. Nu este suficient să hrăneşti câinele aciuat pe lângă scara blocului. Orice animal domestic are nevoie de mult mai mult decât de hrană. El trebuie ocrotit, educat, supravegheat, tratat atunci când este bolnav, deparazitat şi nu în ultimul rând stăpânul trebuie să fie responsabil pentru acţiunile animalului. Degeaba sunt adoptate norme de convieţuire între oameni şi animale, dacă nu se ţine sub control populaţia de câini vagabonzi de al căror comportament imprevizibil nu răspunde nimeni şi pe care nu-l poate controla nimeni. Adoptarea unui câine fără stăpân pare a fi singura soluţie benefică pentru animale şi om în egală măsură. Adoptarea nu înseamnă însă simpla hrănire a câinelui lăsat în continuare pe stradă.

Posted in Lecturi necesare | Tagged , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Și Varanul scheaună, nu-i așa?

Posted on iunie 9, 2013 by

“România are nevoie de echilibru și obiectivitate. România are nevoie de un Consiliu Superior al Magistraturii plasat deasupra oricăror partizanate. România are nevoie de încredere în magistrați. După 8 ani de excese din toate părțile, din toate taberele, avem încă șansa să eliberăm instituțiile statului de ideologii, stereotipuri și subordonări oculte. Eșecul mandatelor prezidențiale ale domnului Traian Băsescu a demonstrat că modelul arbitrului jucător este nociv pentru România. Este nociv pentru democrație. Este nociv pentru încrederea românilor în instituțiile fundamentale ale statului”, schelălăie turnătorul propriei sale familii la Securitate FELIX, aka Dan Voiculescu într-o scrisoare deschisă trimisă CSM (instituție a statului roman) și Asociației Magistraților din România (care este o făcătură subordonată politic) în contextul deciziei CSM de a ancheta moderatori și invitați ai Antenei 3 pentru declarații publice. Care declarații au fost făcute exact cu scopul de a submina încrederea românilor în instituțiile fundamentale ale statului. Au fost făcute în interesul loviturii de stat inițiate astă vară exact de către Varan și subordonații săi politici și din mass media în scopul de a subordona Justiția intereselor personale de grup organizat infracțional. Sau s-a uitat declarația Varanului conformă căreia pușcăriabilii din Uniunea Stalinist Leninstă nu dețin cu adevărat puterea în România până când nu pun laba și pe Justiție?

Urma de maron din jurul buzițelor nu este de la cafeluța cu lapte de dimineață.

Urma de maron din jurul buzițelor nu este de la cafeluța cu lapte de dimineață.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , | 4 comentarii

Fac colecție

Posted on iunie 7, 2013 by

de Ștefan Ciocan

Doamna consilier şi-a căutat cu mare grijă o poşetă care să se asorteze ţinutei sport. Vuittonul mergea cu blugii şi cu geaca sport cam ca o nucă în peretele proaspăt zugrăvit, dar ce mai conta. Marca e marcă! Şi prietenele invidioase pe poziţia ei politică – aleasă şi nu numită – vor crăpa de ciudă. Blackie se învârtea pe undeva printre picioarele doamnei, bucuros că se alege cu o „ieşeală”. Ar fi şi cazul să-l scoată puţin pe afară că altfel tot ea se supără dacă murdăreşte covorul persan. E bucuroasă potaia pentru că de când a ajuns consilier local, stăpâna îl cam răsfaţă cu ieşiri pe terase şi prin localuri de fiţe. A primit de curând o zgardă nouă ornată cu „swarovskiuri” tocmai bune să stea la gâtul unui zorkshire care se respectă. Doar e câine de ales local. Doamna şi-a potrivit încă o dată în oglinda din hol zulufii blonzi, şi-a mai dat o „mână” de ruj sidefat peste buze, şi-a luat Vuittonul de toartă şi câinele de lesă şi a păşit hotărâtă peste prag. Într-un moment era deja înapoi în casă căutând lopăţica, punga şi măturica câinelui. Regulamentul votat chiar de ea în ultima şedinţă prevede clar. „Fiecare potaie cu punga, măturica şi lopăţica proprie”. Hai! Pungă şi măturică înţelege şi cucoana. Dar lopăţică? Păi, ce, Blackie e infanterist să care după el lopăţica? Legea-i lege, nu încape tocmeală! Dar unde naiba o fi pus menajera instrumentarul de plimbare a câinelui. În câteva minute, a găsit toate „ustensilele”. A pus frumos un sul de pungi în poşetă dar măturica şi lopăţica nu erau pe măsura Vuittonului. Oare nu se gândeşte cineva să facă o sacoşă specială pentru „sculele” câinelui. Ce invidie ar mai stârni dacă ar ieşi cu Blackie şi ar duce lopăţica într-un săculeţ Chanel. Poate ar amenda hotărârea de Consiliu şi ar obliga proprietarii de căţei să poarte cu ei şi o cazma. Căţelul disperat se plimba agitat printre picioarele cucoanei care s-a hotărât, de această dată complet echipată, să iasă din casă. Blackie vedea deja peluza din faţa blocului şi copacul spre care ridica de obicei piciorul în semn de maximă uşurare când două mâini cu degetele încărcate de inele îl înşfăcară. Zulufii blonzi ai stăpânei îi acoperiră ochii, şi simţi în nări un miros scump. „De ce oare dau stăpânii banii pe asemenea mirosuri violente?” mai apucă să gândească patrupedul până să aterizeze pe bancheta din spate a gipanului. Ghinion! Nici bancheta aia de piele nu are voie să o murdărească. Şi cu greu se mai poate abţine. Până s-a chinuit să treacă printre scaune de pe banchetă pe locul din faţă, stăpâna frână brusc. Căţelul a coborât grăbit din maşină, uitând că este legat cu lesa. Noroc că stăpâna a uitat şi ea de lesă, aşa că micuţa curea de piele scumpă urma căţelul târâtă prin praful parcării. În zonă nici urmă de iarbă, niciun copac, nici măcar o tufă, doar asfalt şi pavele din beton. Ar mai fi mocheta terasei unde s-a aşezat stăpâna pe un scaun confortabil după ce în prealabil s-a pupat scoţând nişte sunete ciudate cu câteva prietene. Disperat căţelul a luat poziţia fiziologică şi în urma lui au rămas pe trotuarul din faţa terasei câteva excremente urât mirositoare. „Vai, Blackie! Faci murdărie aici”, spuse doamna consilier care a luat lopăţica şi măturica şi s-a îndreptat spre mizeria lăsată în urmă de Blakie, păşind graţios pe trotuarul pavat cu pantofii ei Prada de 500 de euroi. Cu o mişcare de expertă a strâns excrementele încă aburinde în pungă şi le-a îndesat în Vuittonul aşezat pe un scaun la masa de pe terasă. Tot regulamentul votat şi de ea prevede că mizeria câinilor o va arunca fiecare proprietar la tomberonul propriu sau la cel de la blocul în care locuieşte. Prietenele s-au uitat lung la punga cu excremente canine care a dispărut în imensitatea Vouittonului. Consiliera s-a uitat uşor stânjenită la ele, a zâmbit jenată apoi a dat o explicaţie pe măsura votului din Consiliu. „Fac colecţie!”

Posted in Politichie de mărgăritar | Tagged , , , , , , , | Scrie un comentariu

Adevărata față a oierului din Pipera: meschin, hain și deosebit de zgârcit (cei care-i cer eliberarea sunt cel puțin cretini)

Posted on iunie 6, 2013 by

de Ștefan Ciocan

Adevărata faţă a lui Gigi Becali nu este cea zugrăvită de presa dâmboviţeană. Oierul din Pipera este un personaj meschin, hain şi deosebit de zgârcit, chiar dacă pozează în filantropul neamului. În momentul în care se închid camerele de luat vederi sau când a ieşit presa din palat, Becali îşi îmbracă blana de lup şi devine un veros om de afaceri, capabil de orice ca  să-şi atingă scopurile. Procurorii au demonstrat că este capabil şi de fapte penale pentru asta.Becali-fura de la morti

În anul 2005 am făcut cunoştinţă cu adevărata faţă a lui Gigi Becali şi a locotenenţilor săi, şeful acestora fiind Teia Sponte. Am scris despre afacerile cu terenuri ale lui Gigi Becali, inclusiv despre schimburile cu armata, pentru care a fost condamnat recent la trei ani de închisoare. În urma articolelor publicate în „Evenimentul Zilei”, am atras fără să vreau atenţia tuturor persoanelor pe care oierul îmbogăţit din Pipera le-a umilit sau le-a „ţepuit”. Am primit într-o zi la redacţie vizita unor oameni amărâţi din Mogoşoaia. Erau în cea mai mare parte vârstnici sau şomeri. Fuseseră muncitori la IAS Mogoşoaia, firmă agricolă condusă pe vremea lui Ceauşescu de Teia Sponte. Acelaşi locotenent al lui Becali a privatizat firma prin celebra metodă MEBO, prin care angajaţii Întreprinderii Agricole au devenit acţionari. Oamenii puşi imediat pe drumuri de Teia Sponte au devenit atât de săraci încât în mai puţin de trei luni şi-au vândut acţiunile de la IAS Mogoşoaia la un preţ de nimic. Cumpărătorul a fost bineînţeles Gigi Becali care împreună cu Teia Sponte au devenit în scurt timp unici proprietari ai fostei întreprinderi agricole. În această calitate au cerut să cumpere terenurile agricole care au aparţinut IAS. Şi Ministerul Agriculturii prin Administraţia Domeniilor Statului i-au vândut lui Becali 76 de hectare de teren în nordul Bucureştiului care pe piaţa liberă valorau între 150 şi 200 de dolari metrul pătrat cu 0.3 dolari. Oamenii amărâţi care m-au căutat la redacţie erau foşti angajaţi şi acţionari ai IAS Mogoşoaia care locuiau în trei blocuri ale fostei întreprinderi pe care Becali a hotărât să le demoleze ca să parceleze terenul şi să dezvolte în zonă un cartier de lux. Fără nicio alternativă le-a dat 24 de ore familiilor din cele trei blocuri să elibereze apartamentele. Pentru că nu aveau unde să se mute, oamenii au încercat să lungească termenul. După două zile s-au trezit cu buldozerele şi excavatoarele în faţa blocurilor. O parte dintre ei nici măcar nu au apucat să-şi ia mobila sărăcăcioasă din case pentru că oamenii lui Becali au trecut urgent la demolarea blocurilor. O altă faţă a lui Gigi, oierul din Pipera, au văzut-o şi ţăranii din Vadu Roşca, celebrul sat în care Becali le-a făcut case oamenilor sinistraţi în urma inundaţiilor. Presa a prezentat doar faţa frumoasă a lucrurilor. Într-adevăr Becali le-a făcut case acelor oameni, dar cu condiţia ca aceştia să-i dea lui toate terenurile pe care le aveau în proprietate. Astfel că Becali s-a ales în Vadu Roşca cu 52 de hectare de teren agricol. Pe o parte din acest teren şi-a construit sere şi solarii, iar oamenii care şi-au dat pământul pentru o cocioabă cu două camere şi bucătărie muncesc pe salarii de nimic pe moşia „binefăcătorului” lor. Cei care se grăbesc să ceară eliberarea „martirului” Gigi Becali ar trebui să cunoască şi această faţă a oierului din Pipera.

Posted in Lecturi necesare | Tagged , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Jurnalişti celebri din România au făcut averi din ce nu au publicat (n-așa, domn’ Deleanu, domnu’ N0049?)

Posted on iunie 5, 2013 by

de Ștefan Ciocan

Cred că de când s-a inventat scrisul a apărut şi şantajul. Poate doar desenele rupestre să fi fost scrise corect şi fără vreun gând ascuns. Dacă cumva nu reprezintă vreo delaţiune faţă de un neandertalian care a omorât fără autorizaţie un mamut.  Istoria presei a consemnat mulţi jurnalişti şantajişti peste tot în lume. Nu este de mirare că după 23 de ani de presă mai degrabă haotică decât liberă, şeful unui trust de presă este arestat pentru şantaj.  Şi nu al oricărui trust, ci a unuia dintre cele mai virulente împotriva ordinii de drept şi a statului democratic. Într-o ţară normală, cu un CAN în stare de funcţionare şi cu legi care se şi aplică, directorul Antenelor nu ar fi ajuns în arest, pentru că posturile TV pe care le conducea erau de mult închise. Timp de 23 de ani, jurnalişti celebri din România, formatori de opinie au făcut averi din ce nu au publicat. Şantajul şi presiunile economice asupra mediului de afaceri şi asupra clasei politice au fost un modus vivendi pentru şefii şi patronii marilor trusturi de presă sau a publicaţiilor de mare tiraj. Presa din România s-a adaptat perfect metehnelor societăţii în care trăim. Clasa politică, profund coruptă, oameni de afaceri îmbogăţiţi peste noapte în urma unor activităţi dubioase au intrat într-un „ecosistem” în care presa reprezenta o etapă a lanţului trofic. Un fel de parazit care trăia pe seama marilor prădători. Hoţii, delapidatorii, traficanţii  de influenţă şi-au plătit liniştea încurajând astfel un model absolut murdar de a se face presă. Modelele tinerilor jurnalişti: Roşca–Stănescu, Dumitru Tinu, C.T. Popescu, Bogdan Chireac, Mihai Tatulici șamd, sunt de fapt baza putregaiului din presa românească. Ei au inventat acest sistem de parazitare a mizeriei politice şi economice până în momentul în care clasa politică şi economică a început să-şi controleze paraziţii. Poate nu întâmplător trei dintre candidaţii care au câştigat cele mai râvnite posturi edilitare din judeţul Hunedoara, la alegerile locale de anul trecut, sunt patroni de posturi TV. Primarul Devei controlează postul local Antena 1, edilul Hunedoarei are Info TV, în timp ce preşedintele Consiliului Judeţean deţine un trust de presă care cuprinde un post de televiziune şi un cotidian. Manipularea electoratului prin presă a devenit principala armă a politicienilor, care se bazează pe ignoranţa publicului şi apetitul acestuia de a înghiţi pe nemestecate tot ce este livrat pe micul ecran sau în gazete. Într-o ţară normală, cu un public instruit, un post de televiziune, cum este Antena 3, patronat de un lider politic, nu ar avea nicio credibilitate. Ar putea „lătra” Gâdea şi ai lui zi şi noapte, pentru că nimeni nu ar crede o iotă din ceea ce spun. Subordonarea jurnaliştilor unui patron puşcăriabil, cu interese în afaceri, politică şi justiţie ar trebui să-i scoată pe aceştia, natural, din sfera de interes public. Nu se întâmplă acest lucru, tocmai pentru că aşa cum în politică nu există opoziţie, şi în presă publicaţiile obiective au devenit atât de rare, încât nici când există lumea nu le percepe ca atare. Atâta timp cât publicarea unui articol rămâne la latitudinea jurnalistului, putem vorbi despre presă liberă. În momentul în care decizia o are patronul, putem vorbi despre cenzură, economică. O formă de cenzură care a înlocuit-o cu succes pe cea politică de dinainte de 1989.

Posted in Derapaje prin presă | Tagged , , , , , , , , | 2 comentarii