La Judecata de Apoi, nu există imunitate

Este sau nu corupția un păcat în opinia religiilor creștine? Printre cele 10 porunci regăsim câteva care ar putea să-i incomodeze pe corupți la Judecata de Apoi, unde nu există imunitate,  nici cârdășie a penalilor și nici Ponta nu mai are competențe.  Ce spune Decalogul?!

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Cu toate astea pentru cei mai mulți politicieni șeful de partid, cel care poate asigura un loc pe lista electorală, care poate să ofere o sinecură bănoasă sau doar protecție în fața legii este de multe ori înlocuitorul lui Dumnezeu.
  2. Sa nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor. Cum ar putea fi definit politicianul care așteaptă să fie adulat de electorat și mai ales de subalternii săi și în același timp îl omagiază și îi pupă sârguincios dosul șefului său politic?
  3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. Rugăciunile și parastasele electorale, sărbătorile de Paște și Crăciun petrecute alături de oamenii de rând doar în anii când sunt programate alegeri, invocarea justiției divine în cazurile de anchete penale sunt tocmai încălcări ale decalogului de către politicieni. Mulți dintre aceștia își fac cruce cu mare sârg ori de câte ori au ocazia să mai prostească electoratul credincios.
  4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Aici politicienii punctează în relația cu divinitatea sărbătorind prin nemuncă chiar mai multe zile decât ce a Domnului.
  5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Urmează ca la judecata de apoi să fie stabilite anumite fapte și interpretarea lor. De exemplu trebuie definit exact dacă o firmă cu care se fură bani publici și care este pe numele tatălui sau mamei politicianului, sau averile trecute pe numele lor poate fi sau nu considerate ”cinstire”.
  6. Sa nu ucizi. Oare copiii și bătrânii morți din cauza sistemului sanitar prost gestionat de guvernele care au condus România în ultimii 25 de ani, girate de clasa politică intră la socoteală în ceea ce privește această poruncă? Ca să nu mai vorbim despre morții Revoluției și Mineriadelor pentru care, tot cu complicitatea clasei politice nu s-au găsit încă vinovați.
  7. Sa nu fii desfrânat. Chefurile cu minore, nopțile petrecute de parlamentari împreună cu dame de companie prin camerele plătite din taxele și impozitele contribuabililor, promovările politice contra favorurilor sexuale și hărțuirea colegelor de partid se încadrează perfect în ”latura obiectivă” a acestei porunci.
  8. Să nu furi. Pentru oameni: Locuri de joacă la prețuri uriașe. Garsoniere sociale la preț de vilă de lux. Sens giratoriu la preț de bloc de locuințe. De cealaltă parte: Vile de lux cu drumuri private construite de Primărie. Excursii în locuri exotice. Limuzine de serviciu etc. Și toate astea din salarii de bugetari.
  9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Oare atacurile murdare și bălăcăreala din campania electorală sunt suficiente pentru câțiva ani de primire călduroasă în cazanul cu smoală?
  10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Este greu ca politicienii să poftească ceva ce este al aproapelui lor pentru că își permit să aibă totul, sau aproape totul: putere și bani. Pentru că tera mult și-ar dori probabil respect dragoste și cinste, trei elemente pe care nu le cunosc și cu care nu au nimic în comun.

Cred că este evident cei mai mulți exponenți ai actualei clase politice din România nu ar avea  ce să caute în biserici. Și cu toate acestea principalul agent electoral a clasei politice este tocmai biserica. Fără rușine, ierarhii BOR privesc cum o șleahtă de păcătoși conduc țara uzând printre altele și de elemente legate de doctrina religioasă. În loc să ia atitudine față de miruirea unui corupt și folosirea unor simboluri sfinte în lupta politică împotriva DNA, patriarhul BOR îi dă lui Marean Vanghelie certificat de bună purtare pe care să-l folosească în fața instanței. Este foarte greu să funcționeze justiția socială într-o țară în care electoratul este excesiv de religios și în condițiile în care Justiția Divină are reprezentanți corupți în România.

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , | Un comentariu

Săracul și cinstitul discotecar de la Finanțe

Cel mai bun lucru la un politician este ca partidele să aibă nevoie de el. Nu mai contează culoarea, ci numai specializarea. Acum despre adevărata specializare a ministrului Teodorovici noi nu ne putem pronunța, nu-l cunoaștem decât din discotecile și parcările în care poate am giugiulit aceleași gagici. În schimb cunoaștem, în urma activității procurorilor din ultimii doi ani, că nu poți accede în cel mai cinstit guvern al României post-decembriste, aka Guvernele Ponta, fără să nu ai în final șansa de a fi demascat public măcar de a fi fost “grăjdan”-ul mitomanului premier, ori că ai CV-ul și declarația de avere și interese grevate de falsuri. Mărturie stau 14 foști și actuali miniștri de-ai lui Ponta care, fie deja sunt în zeghe, fie își așteaptă zeghea prin aresturi sau săli de Tribunal. Și nu i-am pus la socoteală pe cei care s-au retras din funcții doar cu “Standfordul” lipit de frunte pentru falsificare de CV.

Inițial Bogdan Teodorovici a fost liberal. Dar când liberalii scăpară de povara guvernării useliste, scăpă și el de ei și trecu la PSD. La PSD trecu. Sincer, nu credem că politicul ar fi fiind criteriul care să-i definească cariera, în fond dumnealui n-a fost decât slujbașul statului de când avem date despre el. Iar statul, după cum se știe, este luat, măcar la 4 ani o dată, ostatic de câte un partid politic sau asociere de partide politice. Așa că Teodorovici s-a adaptat, ca și galițienii din Primul Război Mondial, nevoiți să aibă pe perete un portret al Conducătorului iubit și care, la cât de des se schimba linia frontului și treceau ei de sub o stăpânire sub alta, au rezolvat problema punând portretul Kaiserului pe o față și al Țarului pe cealaltă a aceluiași tablou.

Prima consemnare îl găsește în ograda lui Adrian Năstase fiind ocupat cu funcția de director al programelor ISPA şi SAPARD. Apoi Năstase s-a isprăvit, așa că actualul ministru a sărit pârleazul în curtea  PNL. A fost transferat la Ministerul Economiei şi Finanţelor unde a ocupat funcţii de director şi, apoi, timp de trei ani aceea de secretar de stat, o funcţie politică girată de ministrul Varujan Vosganian şi de Călin (un șir de prenume și soții) Tăriceanu. Este și perioada în care funcționarul statului, ca orice funcționar al statului, începe să simtă cum i se umflă buzunarele și devine din ce în ce mai performant. În 2007, de exemplu, Todorovici câștigă numai din duduiala economică 141.000 de euro. Banii nu erau din salariul de secretar de stat, ci din indemnizaţiile din consiliile de administraţie ale diverselor companii şi entităţi de stat, plătite cu mii de euro lunar – că erau banii tuturor și ai nimănui, așa că trebuiau rispipiți cumva. Și cum actualul ministru nu câștia singur, ci împreună cu soţia, ea însăși slujbaș al prea darnicului stat român cu sinecuriștii, pe baza veniturilor declarate, între anii 2007 şi 2011, au împrumutat de la bănci peste 800.000 de euro. Cu care au cumpărat trei case, apartamente și spaţii comerciale pe care le-au închiriat. Așa că s-a prins cheagul bunăstării de ei, de așa manieră încât poate numai ANI ne mai poate explica câte ceva.

Picând Tăriceanu, sub odioasa guvernare Boc, Teodorovici s-a încuibărit la Curtea de Conturi, în funcţia de director al Direcţiei de Audit, altă funcție cu iz de sinecură politică. De unde, odată cu apariția lui Ponta la guvernare, a revenit în politică ca şi consilier al premierului Victor Ponta care l-a fidelizat (mă rog, după cum se zice acum: imunizat în fața procurorilor) făcându-l și senator PSD de Buzău.

Ca specialist în fonduri europene, după ce a reușit să deblocheze programele cu finanţare europeană, nu avem încă ce-i reproșa. Nici ca dansator prin discoteci și giugiulitor de gagici prin parcări (că nu e pe buletinul nostru). În schimb ne repugnă oportunismul carierei sale, precum și votul dat în Parlamentul României pentru a-l salva de la cătușe pe Dan Șova.bogdan teodorovici - discotecarul

(scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Idealurile întotdeauna devin lozinci

(scris și publicat în 18.11.2014)

Ieri a fost zi de bucurie. De astăzi vor începe marile dezamăgiri. Partidele deja își revendică victoria lui Klaus Johannis. În câteva zile cozile din diaspora și oamenii din stradă vor fi uitați. Votul de duminică, idealurile tinerilor care au ieșit la vot vor deveni lozinci. Pentru că nu se face primăvară cu o singură floare. În spatele lui Klaus Johannis stă aceeași clasă politică putredă și incapabilă să se reformeze. Klaus Johannis are șansa să intre în istoria României ca unul dintre președinții care au normalizat această țară. Dar în egală măsură Klaus Johannis poate să rămână în memoria colectivă ca o mare dezamăgire, așa cum a rămas Emil Constantinescu. Va fi sau nu va fi învins de sistem primul președinte de etnie germană din România? La întrebarea aceasta vom primi răspuns cât de curând. Pentru că Johannis va fi pus în scurtă vreme în fața unor compromisuri majore. Le va face și va pierde sau nu le va face și electoratul său îl va susține în continuare. Rămâne de văzut în următoarele zile dacă strada, grupurile de tineri care au creat emoția publică ce a adus victoria lui Johannis vor rămâne lângă el punând presiune pe Victor Ponta pentru a demisiona. După votul de ieri este evident că Ponta nu mai are ce căuta în fruntea executivului. Ponta nu mai are legitimitate. Românii au spus foarte clar că nu-l mai vor. Calculele de economie politică arată că ar fi o greșeală debarcarea urgentă a lui Ponta. Pentru că acesta a „pârjolit holdele și a otrăvit fântânile”, grevând bugetul pe anul viitor cu pomeni electorale ce nu pot fi suportate decât prin majorarea drastică a taxelor și impozitelor sau creșterea deficitului bugetar. Pe de altă parte ar fi păcat ca noul PNL să piardă valul uriaș de simpatie care i-a adus victoria candidatului său și care ar putea să le aducă o victorie categorică în cazul unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. Pentru că singura posibilitate de a face curățenie în clasa politică sunt alegerile parlamentare anticipate. Klaus Johannis are șansa să asaneze clasa politică și să înceapă cu Parlamentul. Poporul, același care l-a ales în mod surprinzător președinte, a hotărât prin referendum că dorește un parlament unicameral cu 300 de deputați. Asta ar trebui să fie primul deziderat al lui Klaus Johannis, cel care apără interesele poporului și nu ale clasei politice. Este singura formă de curățare rapidă a Parlamentului, în condițiile în care DNA lucrează mult mai încet. Va avea însă „neamțul” forța politică să facă acest lucru. Pentru că evident va intra în conflict cu proprii colegi de partid. Conform Constituției, Johannis nu poate dizolva Parlamentul decât într-un singur mod: Trebuie să numească un premier, iar aleșii să-l invalideze de două ori. Abia după aceea Președintele poate să declanșeze alegeri anticipate. Nu cred că Parlamentul, chiar dacă se va schimba majoritatea politică, va vota vreodată împotriva intereselor parlamentarilor și va crea premisele alegerilor anticipate. În aceste condiții, este imposibilă curățenia clasei politice pe care o așteaptă electoratul lui Klaus Johannis.

Oamenii care au votat pentru un ideal, nu pentru o majorare de pensie, sunt mult mai ușor de dezamăgit. De aceea Victor Ponta știe că orice zi în plus pe care el o petrece în palatul Victoria îl va îndepărta pe Johannis de electoratul său. Pentru că de la Ponta nimeni nu mai așteaptă nimic, el aproape că nu poate dezamăgi, pe când Johannis are în spate , poate, cel mai ridicat nivel de așteptare dintre toți președinții de până acum ai României, și poate cel mai puțin răbdător electorat. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , | 5 comentarii

Imunitatea fiului vitreg al mamițichii Șova

Sova la DNASalvându-l pe Şova în total dispreţ faţă de lege şi Constituţie, PSD şi liderul său, Victor Ponta, au dat democraţiei şi statului de drept o lovitură de natură să arunce România înapoi cu un an, în perioada când penalii luptau împotriva legilor anticorupție în Parlament. Deocamdată, marele mut de la Cotroceni tace, probabil în lipsa unui text adecvat produs de Mihalache. Din declarațiile liderilor PSD și ale lui Călin Popescu Tăriceanu, era de așteptat ca Dan Șova să fie scăpat de senatori din ghearele procurorilor DNA. O eventuală arestare a prietenului lui Ponta nu ar fi pe placul premierului, dar nici al multor altor lideri politici implicați în tot felul de afaceri dubioase pe linia Ministerelor Industriilor, Transporturilor și Energiei. Șova a fost scăpat în principal de „mămica” lui și abia în subsidiar de restul politicienilor care s-au făcut scut în jurul lui, votând împotriva ridicării imunității parlamentare. Oricât ar fi de patrioți și oricât de mult ar declara că doresc să întensifice lupta împotriva corupției, cercurile de interese din Senat își apără mai degrabă pielea decât să greșească trimițând după gratii pe fiul (e drept vitreg) al avocatei Șova.
Să nu uităm doar în ce afaceri a fost și mai este implicată casa de avocatură „Șova și asociații”. În afară de contractele dubioase, încheiate cu Primăria Capitalei și cele cu Compania Energetică Târgu Jiu, nu trebuie să uităm că firma controlată de mama lui Dan Șova a reprezentat firma Bechtel, cu care a fost încheiat controversatul contract de construcție a autostrăzii Borș – Brașov, firma Gabriel Resources implicată în investițiile de la Roșia Montană, dar și multe alte firme care au activat în zona pieței ieftine de energie, patronată de „băieții deștepți”. Ca să înțeleagă toată lumea de ce l-a apucat deodată pe Tăriceanu mila față de corupții din PSD, poate trebuie amintit faptul că în anul 1999, în calitate de ministru al Industriilor, a aprobat un contract mult supraevaluat pentru retehnologizarea celor două hidrocentrale Porțile de Fier cu firma VA TECH Hydro Ltd pentru suma de 22 de milioane de franci elvețieni. Firma elvețiană a fost reprezentată la negocierile purtate cu o echipă condusă de Tăriceanu tocmai de mama lui Dan Șova, care știe în mod cert cine a stat de cealaltă parte a mesei și la cât s-a ridicat „comisionul” primit de la elvețieni pentru încheierea contractului. Deocamdată, în dosarul cercetat de procurorii DNA privind retehnologizarea celor două hidrocentrale de pe Dunăre și a mai multor asemenea unități hidroenergetice de pe Olt nu apare numele lui Tăriceanu, dar ar putea să iasă la iveală amănuntele acestor contracte dacă fiul doamnei Șova pățește ceva rău. Pe lângă temerile lui Tăriceanu legate de vechile afaceri, este firesc ca și șefului PSD, Victor Ponta, să-i țâţâie chiloții când vine vorba de posibilitatea ca Dan Şova să le povestească procurorilor despre afacerile puse la cale împreună cu prietenul său și fostul colaborator în firma de avocatură. În aceste condiții este evident că liderii politici au făcut ceea ce au știut ei mai bine  să facă.
Au mimat lupta împotriva corupției și au votat așa cum trebuie ca să-l salveze pe Șova și odată cu el propria piele. În cazul Elenei Udrea, nu s-au aplicat aceleași principii și reguli de funcționare a Parlamentului, pentru că Elena Udrea nu a fost legată atât de tare de rețelele infracționale din economie. Diversiunea pe care a încercat-o fosta „blondă de la Cotroceni”, prin care a încercat să lege SRI de DNA, nu a avut efectul scontat, nici ofițerii de contrainformații și nici procurorii DNA ne fiind șantajabili cu fapte din trecutul lor politic.  (de Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Cea mai activă soție a celui mai tăcut președinte

Ca să nu mai rămână și anul acesta repetent, Mamițica, Mam Mare și Tanti Mița s-au gândit să-l ducă pe Goe în excursie la București…. Găina fugărită de cocoș se gândește, la un moment dat, să se împiedice ca să nu pară ușuratică… Ca să se mute la București, prima doamnă a țării aude cu noaptea în cap interfonul…
Mai sus nu este o înșiruire de fraze fără rost, ci istorie recentă, dramaturgie și bancuri. Toate cele trei elemente pe care se bazează „regimul Johannis” de când a fost instaurat. Prima doamnă a României începe să-și ia în serios rolul de soție a celui mai tăcut președinte din istoria României. Nu numai că îl însoțește peste tot pe șeful statului, fără să-l scape din ochi nici măcar la evenimente unde protocolul nu ar impune prezența soției, dar pare că-i place la nebunie și să fie în centrul atenției căutând permanent să provoace camerele de luat vederi și să atragă atenția publică prin gesturi și stil vestimentar.  Prezența soției unui demnitar în vizite oficiale pune de multe ori în situații neplăcute omologii țărilor gazdă, care conform protocolului sunt nevoiți să se prezinte cu perechea conjugală la ceremoniile oficiale. (Și poate fi neplăcut pentru soțul Angelei Merkel să lase ciolanul de porc în cuptor și vasele nespălate ca să vină la o întâlnire cu Carmen Johannis.) Aplaudacii noului președinte nu se sfiesc însă să vorbească despre consoarta acestuia în termeni elogioși. Parcă nici nu a trecut atât de mult timp de la  „savanta de renume mondial”, încât să ne fi dezobișnuit de cultul soției aflate permanent de-a dreapta președintelui. Profesoara aia faină, modestă, iubitoare de copii, care părea că nu o să-și lase pentru nimic în lume elevii săi pe mâna altor dascăli ca să plece din Hermannstadt în mizerabilul târg al lui Bucur, a devenit un fel de coană Leana prezentă peste tot, ca o umbră a soțului și gata să primească oricând osanale, laude, aprecieri, mai mult sau mai puțin cuvenite.
Recent SPP a fost pus pe jar de un „atac fără precedent la liniștea soției președintelui”. În fața casei acesteia din Sibiu, a fost montată o gheretă unde angajați ai SPP vor sta cu zi cu noapte să o păzească pe profesoara de engleză al cărei soț s-a mutat la Cotroceni. Citind această știre, m-aș fi așteptat la o celulă ISIS care funcționează în Sibiu și care i-ar fi trimis o frumoasă rochie portocalie lui Carmen Johannis. Sau cel puțin ca o grenadă de mână să fi aterizat întâmplător pe peluza din fața casei, în timp ce doamna președinte scutura cârpa de praf pe geam. Nici vorbă însă de așa ceva. Alertarea SPP și ridicarea nivelului de securitate a primei doamne au fost cauzate de un telefon pe care l-a primit Klaus Johannis, aflat la Cotroceni, într-o zi, cu noaptea în cap. Adică pe la ora cinci dimineața. Buimac și trezit din somn, Johannis a fost informat de soția lui că cineva sună la interfonul casei lor din Sibiu. Și cum doamna era singură acasă, nu a îndrăznit să vadă cine este, ci și-a alertat președintele, care la rândul său a alertat SPP, care a ridicat nivelul de protecție a doamnei. Nimeni nu știe cine a sunat la interfon, dacă a sunat sau dacă acest telefon cu noaptea în cap nu a fost doar un mod de a se împiedica al profesoarei Carmen Johannis, care ar sta, „sărăcuța”, cu elevii ei la Sibiu, dar nu poate, fiind terorizată de interfonul personal care îi dă deșteptarea dis- de- dimineață. Așa că, în vederea economisirii fondurilor SPP, pentru liniștea națiunii, Carmen Johannis va face un sacrificiu și se va muta la București, alături de soțul său. Iar ca să nu mai pățească și la București asemenea sperietură din motive de interfon, de câte ori va pleca de acasă, Johannis o va lua cu el în vizite oficiale și particulare, până când va apărea și în tablouri alături de el. Și dacă tot reușește opoziția să dea jos guvernul Ponta, cum vă sună un guvern Carmen Johannis?! (de Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Proștii se condamnă singuri la bagatelizare

În ultimul an în care Traian Băsescu a locuit la Cotroceni, am auzit tot felul de „păreolologi” care îi prevesteau un viitor extrem de „încarcerat”.  Începând cu Ponta și Voiculescu și terminând cu Antonescu sau actualul șef al Cancelariei Prezidențiale, Dan Mihalache, toți vorbeau despre cum va fi arestat Traian Băsescu și ce dosare penale i se vor instrumenta, odată ieșit de sub protecția imunității prezidențiale.  Tot ce au putut adversarii președintelui să scoată la lumină este o acuzație aberantă de șantaj, bazată pe o declarație făcută în timpul mandatului. Dacă ăștia sunt dușmanii lui Traian Băsescu, nu e de mirare că a câștigat două mandate și a supraviețuit tot la două încercări de înlăturare a sa prin procedura suspendării. Puterea și opoziția la un loc nu sunt capabile să-l zdruncine pe Traian Băsescu. Acuzația pe care Procurorul General al României i-o aduce fostului președinte este ridicolă, atât pe fondul problemei, cât și din punct de vedere procedural. Dar analfabeții funcționali, care compun în mare parte clasa politică din România, nu vor înțelege niciodată anumiți termeni juridici, folosindu-i să aducă acuzații nefondate. Totul e, de fapt, un circ mediatic menit să gâdile cu cuvinte cât mai „influente” urechile electoratului.
Decredibilizarea lui Băsescu, chiar și după încheierea mandatului, este unul dintre principalele obiective ale puterii și opoziției rămase unite în acest scop. Dosarul de șantaj al fostului președinte Traian Băsescu este instrumentat de omul de încredere al premierului, Procurorul general al României, Tiberiu Nițu. Conform legii, oamenii lui Nițu nu sunt competenți să instrumenteze acest dosar, ce este de competența DNA, pentru că suspectul Traian Băsescu a deținut în momentul săvârșirii infracțiunii o funcție publică. Mergând mai departe pe linia legală a problemei, constatăm că există o decizie a Curții Constituționale care spune că Președintele României, indiferent de persoana acestuia, nu poate fi tras la răspundere, nici civil, nici penal, pentru declarațiile făcute în timpul mandatului. Procurorii ar fi trebuit să știe acest lucru și că, în mod normal, demersul lor se va lovi de decizia Curții Constituționale invocată în fața instanței de avocații lui Traian Băsescu. Revenind la fondul problemei, trebuie să remarcăm că faptele președintelui nu se încadrează în definiția șantajului, prevăzută în Codul Penal, la articolul 149. „Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani”. Traian Băsescu i-a dat o replică Gabrielei Vrânceanu- Firea-Pandele, la câteva dintre declarațiile extrem de violente și obraznice ale acesteia. Printre altele, Președintele i-a spus parlamentarului PSD că ar fi bine să se uite în propria ogradă și să aibă grijă de soțul ei care are probleme cu legea. Soțul Gabrielei Vrânceanu-Firea-Pandele este primar în orașul Voluntari și „beneficiarul” al mai multor dosare instrumentate de DNA.  Nici urmă de șantaj în declarațiile președintelui, care nu a încercat să o constrângă pe purtătoarea de cuvânt a lui Ponta la nimic, ci doar să-i spună că problemele reale cu justiția le are chiar în propria-i casă. Până la urmă, Traian Băsescu nu are cum să fie condamnat pentru șantaj, dar adversarii săi politici se condamnă în ochii electoratului la „bagatelizare”, demonstrând că nu sunt capabili nici măcar să-l sufle de praf pe fostul președinte. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Ghinion 100% | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cotizezi, nu cotizezi la Partid, vremea DNA-ului vine

Viorel Hrebenciuc a fost acuzat că a primit câteva milioane de euro mită doar pentru retrocedarea unui teren forestier. Alți baroni se jucau cu milioanele de euro prin conturile personale. Ultimul pe listă, Marean Vanghelie, care, spun anchetatorii, ar fi primit șpăgi în valoare totală de aproximativ 90 de milioane de euro. Toate aceste date ridică serioase semne de întrebare referitoare la nivelul de inteligență al politicienilor care au pretins și primit șpăgi de milioane de euro sau la traseul banilor proveniți din fapte de corupție. Să gândim logic! Dacă aș avea 90 de milioane de euro în conturi, nu aș mai sta nicio zi în România. Probabil că aș fi undeva în Argentina – țară care nu are semnate acorduri de extrădare cu România – cu nume și pașaport chinezesc, și toți vecinii mei ar jura că am ceva asiatic în trăsături. Dobânda bancară pentru 90 de milioane de euro este de peste 250.000 de euro pe lună. Cine poate să cheltuie atâția bani? Practic, o asemenea sumă ținută la bancă asigură un trai mai mult decât decent unei familii întregi pe câteva generații de acum încolo. Și totuși Vanghelie nu s-a gândit să-și ia banii la jeb și să se ducă „unde a înțărcat mutu’ iapa” și de unde doar Dumnezeu putea să-l ia când i-o fi venit rândul.
A rămas primar peste Ferentari și Griviței, să se bucure de puterea pe care i-o dădea funcția și să se ia la trântă cu Dragnea sau Ponta. Să fi fost Vanghelie atât de prost, încât să rămână sub nasul DNA, sperând că la el nu vor ajunge procurorii? Și întrebarea aceasta este valabilă pentru Vâlcov, Moloț, Hrebenciuc, Videanu, Udrea, Năstase, Cocoș etc. Cred că răspunsul la întrebarea de mai sus stă în ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani în justiția românească. Cu toții știm că avem o clasă politică extrem de coruptă. Practic, orice politician luat la întâmplare și aruncat cinci ani în temniță rămâne în câștig după ce își ispășește pedeapsa. Aproape că ar fi convenabil pentru baronii locali și foștii miniștri să execute pedepse paușal și nu individualizat, după infracțiunile pe care le-au comis. De ce nu și-au luat banii marii corupți și nu au zbughit-o cu ei din țară? Răspunsul pare logic, pentru că nu toate aceste sume exorbitante au rămas la ei. Marii corupți de alaltăieri și ieri, dați în vileag astăzi, au cotizat din greu ca să-și păstreze liniștea. Cineva, și este ușor de dedus cine, le-a asigurat până la un moment dat liniștea. Vanghelie, Hrebenciuc, Moloț, Vâlcov, Videanu și alții ca ei nu au început să fure alaltăieri. Ei o fac de multă vreme. Faptele din dosarul Microsoft au fost săvârșite în urmă cu aproape 10 ani, timp în care nici un fost ministru sau afacerist implicat nu a fost deranjat. Această liniște aparentă a fost finanțată tot cu bani publici. Nu este întâmplătoare răfuiala Elenei Udrea cu generalul Coldea.
Nimeni nu a auzit de prim-adjunctul directorului SRI până nu l-a pus Udrea sub lupă. De ce să o fi făcut? Oare nu pentru că „brusc” serviciile nu au mai închis ochii la faptele ei? Oare judecătorii și procurorii arestați sau trimiși în judecată pentru favorizarea unor infractori chiar au luat doar câte o rochie și două perechi de cârnați cum s-a arătat în cele mai multe rechizitorii? Chiar atât de ieftin să se fi vândut? Personal, nu cred că un judecător, chiar și corupt, este atât de prost încât să scoată un șpăgar de după gratii pentru o vacanță pe litoral. Este evident că aceste mici atenții care au completat șpaga în bani au putut fi mult mai ușor probate de procurori și de aceea au rămas să susțină capetele de acuzare împotriva corupților din magistratură. Sistemul în întregimea sa a beneficiat de banii din șpăgile pentru care acum dau socoteală liderii clasei politice. O altă categorie de beneficiari sunt partidele. Puterea în România a fost acaparată exclusiv pe banii plătiți în campaniile electorale tot din șpăgile încasate de liderii clasei politice. De aceea o lege a finanțării partidelor și a modului de cheltuire a banilor în campania electorală este absolut necesară și impusă de partenerii noștri externi. Așa cum a fost impusă și curățirea clasei politice de marii corupți. A clasei politice! Nu și a sistemului care a vegheat asupra clasei politice și a corupției la vârful acesteia timp de 25 de ani, obligând-o să producă tot mai mulți bani pentru rotițele mecanismului corupt. Acest sistem nu i-a lăsat pe politicienii de genul lui Vanghelie, Hrebenciuc, Moloț și alții ca ei să se refugieze într-o zonă liniștită și să se bucure de banii obținuți prin șpagă. (de Ștefan Ciocan)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Cu ajutorul DNA, se lucrează la un impozit pe morcovi

Nu că ar conta prea mult pentru guvernanții aflați în foame de bani, dar nici măcar coșul zilnic nu mai poate fi asigurat din salariul lunar de către români. Conform statisticilor, un român cu un salariu mediu își poate asigura doar 16 coșuri “zilnice” într-o lună. Și aceasta numai dacă și-ar cheltui toți banii pe mâncare. Pentru restul zilelor se poate hrăni cu promisiunile despre milionul de locuri de muncă, relaxarea fiscală și reîntregirea salariilor și pensiilor făcute de către premierul Ponta 1, 2, 3 și chiar 4. Pentru a vă face o idee despre cât de săraci am ajuns să fim, dintr-un salariu mediu lunar un polonez îşi permite să cumpere 25 de coșuri zilnice cu alimente de bază, iar un britanic aproape 50. Acestea sunt datele dintr-un studiu al patronatelor din industria alimentară. Doar bulgarii sunt (încă) mai săraci decât noi.

Și-acum s-o luăm băbește, să știm și noi ce face statul cu degetuțele acelea cu care ne scobește prin portofele. Este bine de știut că, numai prin TVA, statul ne scutește de un sfert din coșul zilnic. Dar noi suntem obișnuiți să plătim TVA inclusiv la TVA și la la acciză – o dovedește chiar supra-taxă pe combustibili care ne halește o pită la litrul de combustibil.

Ehei, pe vremea când intram în marea criză economică din 2008, veniturile medii ale unei gospodării erau de 2.319 lei lunar. Șase ani mai târziu, după ce s-a reparat tot ceea ce era de reparat, veniturile au ajuns la 2.624 de lei. Matematic, vorbim despre o creștere de 13,1% între 2008 şi 2014, perioadă în care media preţurilor a crescut cu 24,3%, la care se adaugă plaga taxelor și impozitelor diversificate și mărite. Avem prețuri de Germania și salarii de bantustan.

Totuși, există și o veste bună: trăim net mai bine ca pe vremea lui Nea Ceașcă. Ia limitați-vă să consumați și să trăiți exact ca pe vremea lui: renunțați la abonamentul la cablu și internet și priviți doar 2 ore pe zi TV. Renunțați la telefonul mobil și pastrați numai postul fix, nu consumați apă caldă decât o dată pe săptămână ca și cum nici măcar nu ar ajunge până la etajul la care locuiți, scoateți-vă siguranțele de la curentul electric, să puteți simula penele dese de curent, consumați numai 20 de litri de benzină pe lună și treceți înapoi la vechile „dacii”. Beți cafea amestec și renunțați la cafeaua naturală, fumați Snagov, mâncați rațional (ca și pe cartele): carne o dată pe săptămână, cel mult o jumătate de pâine pe zi, mezeluri la două, trei săptămâni, zahăr un kg la lună, ulei un litru, renunțați la portocale, banane, kiwi și alte fructe exotice, sau cumpărați numai de Sărbătorile de iarnă. Și așteptați primăvara: există ștevie, urzici, leurdă, cartofi și ceapă. Baftă!

Mai ales că lucrează Ponta la bunăstarea noastră. Înțeleg că Noul Cod Fiscal introduce impozitul pe porci, vaci sau găini. Și că legea intră în vigoare de mâine când inspectorii fiscali vor începe să umple să le numere ouăle fermierilor. Normal, numai puricii din gospodării nu i-a impozitat Mitomanul Plagiator… Oricum, să nu rămână vegetarienii prea bucuroși, propun un impozit și pe morcovii politicienilor. De la procurorii DNA se făcu o producție anul acesta…productia de morcovi

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Iar nu ați furat destul!

Ce n-am văzut în 25 de ani, n-am sa văd nici de acum. Dacă de 25 de ani corupția continuă să aibă o amploare deosebită printre fiecare dintre instituțiile statului, oferirea de «cadouri» fiind, încă, o practică frecventă la nivelul nostru, aceștia, măruntii. De văzut, văd în instituțiile statului aceleași figuri de tristă amintire, chiar dacă, cică, s-au modificat guvernările. Iar in anticameră fac figurație, la pomana banului public, aceiași licitatori de profesie.vosganian-povesti-cu-napoleon

Un singur lucru nu se schimbă, chiar dacă unele șezuturi mai zboară de pe scaunele pe care păreau înșurubate pe vecie: limba. Și micul consumator, veșnic nedreptățit.

Pe vremea Abuzivîmpușcatului, supravegheam niște lucrări pe un șantier. Mă roagă într-o zi un administrator de bloc: „hai, tovarășul, inginer, dă-mi și mie o roabă de beton să umplu groapa din fața scării blocului ce-au lăsat-o colegii matale acum vreo doi ani”. Suflet milos, i-am dat. Rezultatul: zece la sută penalizare salarială timp de trei luni „c-am risipit averea întregului popor”.

Nu trec două săptămâni de la pățanie, așteptam vreo sută de metri cubi de beton pentru betonarea unui drum. Se apropia ora la care trebuia să mă duc la cursuri (eram seralist, “inginer” doar că eram lăsat să supraveghez lucrările), iar “cifaroamele” cu beton nu erau nicăieri. Am raportat ca n-a venit betonul până la închiderea programului de lucru și dus am fost. A doua zi constat că flăcăii cu “cifaroamele” m-au pândit de undeva să plec ca să apară și ei.

Nu numai că veniseră, dar s-au scăpat de beton în movilițe ordonate pe toată lungimea și lățimea drumului – beton întărit și numai bun de aruncat. Pe regula de trei simplă: dacă pentru un metru cub de beton „risipit” am încasat o penalizare de zece la sută pe trei luni, pentru 100 de metri cubi, ce penalizare mă aștepta? Nici una. Au venit cu piconul și un încărcător frontal și l-au făcut dispărut, fără să mă mai întrebe nimeni nimic.

Deci, am înțeles eu, dacă este să consumi ceva, consumă cu măsura mare și nu cu cea mică. (Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , | 6 comentarii

Monica Iacob Ridzi singură și-a condamnat copiii la cinci ani de privare de mamă

de Ștefan Ciocan

Monica Iacob Ridzi va sta cinci ani la închisoare. Poate nu chiar cinci, dar indiferent câţi ani va sta după gratii sunt convins că a plătit mult prea scump o lecţie dură de viaţă. Şi dacă ea merita din plin să plătească pentru trufia cu care a primit toate beneficiile puterii, cei doi copii care au rămas acasă sunt adevăraţii pedepsiţi în acest caz. Doi copii ai unei femei inconştiente, îmbătate de putere şi sete de imagine care vor fi privaţi de bucuria îmbrăţişării materne exact în perioada în care au mai multă nevoie de ea. În egocentrismul şi egoismul ei, Monica Ridzi şi-a construit apărarea folosind copii ca scut. Nu s-a gândit o secundă să stea ea scut în calea nefericirii celor doi pui, care vor sta să aştepte în zadar, câţiva ani de acum încolo, zâmbetul, sărutul, mângâierea mamei. Monica Iacob Ridzi, o femeie de carieră s-a gândit să facă doi copii numai după ce procurorii au pus în mişcare urmărirea penală împotriva ei. Nu are rost să vorbim despre vinovăţia de care două instanţe de judecată nu s-au îndoit. Monica Iacob Ridzi a fost perfect conştientă de faptele sale. Era evident că va urma o condamnare.

Şi cu toate acestea, fostul deputat de Valea Jiului a riscat să-şi condamne copiii la cinci ani de privare de mamă. Pentru că acest risc l-a asumat ea în locul celor mici, sperând că statutul de mamă îi va îndupleca pe judecători măcar la o suspendare a pedepsei. Era normal ca instanţa să nu ţină cont de sensibilităţi sentimentale ieftine când a aplicat legea. La viitorul şi viaţa copiilor ei trebuia să se gândească înainte de a comite faptele sau când s-a hotărât să le dea viaţă, Monica Iacob Ridzi. Dar pentru cine o cunoaşte câtuşi de puţin pe fostul ministru al tineretului şi sportului, iresponsabilitatea şi imaturitatea acesteia erau absolut previzibile.

Întreaga familie Ridzi a ars etape în cariera politică şi tocmai această creştere rapidă, fără să fie dublată de maturizare îi costă acum pe cei doi soţi. Monica Ridzi era capabilă să calce pe cadavre pentru o funcţie politică. Şi-a săpat colegii cu experienţă, s-a aşezat de-a dreapta lui Băsescu linguşindu-i fiica şi a avut impresia că fiind lângă preşedinte nimeni şi nimic nu o mai poate atinge. Dar lucrurile nu au stat deloc aşa. În politică, la fel ca şi în viaţă, aproape totul se plăteşte şi aroganţa este un păcat fatal, mai ales când nu este dublat de susţinere politică solidă. Monica Iacob-Ridzi şi-a permis să-l trădeze pe fostul ministru şi lider al PDL Hunedoara, Gheorghe Barbu, al cărui post în fruntea organizaţiei judeţene l-a vânat permanent fără să-l merite.  L-a ignorat pe Vasile Blaga crezând că o privire prietenoasă de-a lui Traian Băsescu şi o îmbrăţişare din partea Elenei Băsescu sunt suficiente pentru definirea unei cariere politice de succes. Şi nu a fost deloc aşa. Monica Iacob Ridzi s-a îmbătat cu apă rece, lipsită de experienţă politică, înconjurată de linguşitori şi incapabilă să se vadă într-o lumină reală, ci cu o imagine proprie deformată de ziariştii din Valea Jiului, pe care-i plătea din banii primăriei conduse de un soţ–subaltern, nu partener.

A ajuns la Bucureşti, la un nivel superior al jocului politic, pe care nu era pregătită să-l joace decât la nivel de începători. Şi jocul s-a încheiat tragic. Nu pentru ea, care plăteşte pe merit faptele penale, aroganţa şi egoismul unei femei însetate de putere, ci pentru cei doi copii, condamnaţi nevinovaţi de mama lor înainte de a se naşte.

Posted in Băga-mi-aș votul! | Tagged , , , , , , , , , , , | Lăsați un comentariu

De ce eu? Doar o opinie

Eu nu înțeleg de ce au ales să facă din Panait un erou? Adevăratul erou (și victima) este Alexandru Lele, cel care a avut tupeul să își facă datoria de procuror pe vremea justiției lui Adrian Năstase. Dupa ce Panait s-a (sau a fost) sinucis, calvarul lui Lele a continuat. A fost dat afară din slujbă, pus sub acuzare, plimbat prin tribunale, lăsat să crape de foame șamd. Iar de dat afară din slujbă a fost dat de către foști și actuali procurori care încă mai fa parte din sistem. Iar de salvat de la foame a fost salvat de către jurnaliștii de la Trustul Gazeta – care de 9 ani sunt târâți prin tribunale și acuzați (spre deliciul boschetarilor din presă) de “constituirea unui grup infracțional organizat în vederea șantajului prin presă” (dar aceasta este altă poveste).

Panait a murit – din ce motive a ales să se sinucidă nu știu -, dar cine se uita la filmările făcute în epocă, la cererea lui Lele, vede că e eroul negativ în această poveste. Dacă Lele nu chema televiziunea la perchezițiile ordonate de Panait, era săltat fără nici o mustrare de conștiință de către Panait. Și povestea la care ne uităm azi artistic nu ar fi existat.

Din punctul meu de vedere, ca om din miezul evenimentelor și participant indirect la ancheta facuta împotriva lui Lele, cred că presiunea pe Panait a fost de genul “de ce eu” nu sunt capabil să fiu deșeu ca restul colegilor. Asistăm la drama individului strâns între ciocanul ordinelor și conștiința faptului că nu le poate executa. Urme de educație, slăbiciuni personale, resturi de conștiință? Habar nu am – cică vorbim despre niște oameni care “nu au mamă, nu au tată” (ceea ce este oarecum trist).

Cam atât despre Panait. Pentru mine omul este doar victima sistemului din care nu putea face parte, dar ar fi vrut – ia să fi avut mațul și obrazul gros la fel ca Victor Viorel Ponta și alți colegi rămași în viață în sistem! Nici nu cred că m-aș fi obosit pe acest subiect, dar citesc lamentații că se fac asocieri dintre activitatea PNA de pe vremea lui Năstase și cea a DNA de acum dându-se acest exemplu. Personal nu am citit aceste asocieri (ci numai lamentațiile) și nici nu cred ca le-aș aproba așa groso modo. Dar, că există un dar: excesul de adulare nu folosește nimănui. Între procurori (doar unii au mai și fost arestați) mai există indivizi educați în spiritul borfășiei “dă-mi un nume și am puterea să-l leg”. Nu au dispărut în 10 ani de activitate acei procurori de vârsta și educația lui Panait care ar fi fost capabili să facă orice mizerie numai să rămână în pită. Nici profesorii lor. Bașca materialul de origine controlată. Că daca va uitați la CV-urile lor, cam toți sunt copilași de câte un milițian șef, prim-procuror, judecător, activist și securist din vechea gașcă educată și școlită sub Ceaușescu în spiritul „pumnului înarmat al partidului”. Cu aceste observații nu încerc să minimizeze munca nimănui, dar nici nu cad in limbă. Eu nu am uitat CV-ul nimanui. Știu cine e Kovesi de pe vremea când se mătrăseau dosarele Jimbolia, mineriadele șamd – doar e fiica lui tac-su, fost consilier de-al lui Iliescu. Este nevoie de ea să facă muncile lui Hercules în grajdurile lui Augias. Că-i mai scapă lopata și târnul și pe unde are interese personale, asta este o altă poveste – are acest drept la munca care a fost chemata să o îndeplinească. Asta nu o face erou, ci om. O calitate pe care mulți cu handicap moral au cam uitat-o.

Sănătatea unei societăți stă în legile sănătoase pe care le are și modul în care-și educă cetățenii să le respecte. Ori noi venim dintr-o societate în care omul în uniformă (milițianul) făcea ce dorea muschii lui cu Legea, iar Legea era dată în interesul unei pături sociale care își făcuse un partid și care făcea parte din elita acestuia. Vă mai sună cunoscut? După decembrie 1989, aceiași indivizi s-au cățărat și au acaparat întreaga Românie (de ce credeți că nu s-a aplicat niciodată, cu prețul mineriadelor, Punctul 8 de la Tinișoara?). Și-au recuperat legile și slugile din sistem – au avut 25 de ani la dispozitie. Ani în care noi am stat și am visat cu ochii larg deschiși.

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ghiță, te-așteptăm cu softul la portiță! (și, sperăm, la vorbitor)

Dragă procurorule DNA, în caz că ne citești aceste rânduri, te rugăm frumos ca, profitând de faptul că îl ții pe numitul Sebastian Ghiță sub control judiciar pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat, să-l întrebi când ai ocazia (nu-i grabă), ce și cum cu privire la contractul dintre Team Net International, membră a grupului Asesoft, și Romatsa privind aplicații de planificare și coordonare a misiunilor de căutare și salvare la sol.

Prin februarie 2009 citeam și noi prin presă, sau ascultam pe la vreo tembeliziune cum că: “Compania TeamNet International, membră a grupului Asesoft, va furniza Administrației Române a Serviciilor de Trafic Aerian (Romatsa), pachete software pentru asistență la sol pentru aviație, în valoare de 414.900 de euro”.

Potrivit anunțului publicat de Sistemul Electronic de Achiziții Publice, firma senatorului (fost USL, fost PSD, actualmente independent) Sebastian Ghiță ar fi trebuit să pună la dispoziția Romatsa aplicații de planificare și coordonare a misiunilor de căutare și salvare la sol – pentru situații similare, dacă vă mai aduceți aminte, tragediei aviatice de la începutul anului trecut când un avion al SMURD s-a prăbușit pe versanții vârfului Petrești din munții Apuseni. Toate acestea (contractul, softul alea, alea) se întâmplau pe vremea când actualul prim ministru era ministru pentru Relația cu Parlamentul în guvernarea PDL – PSD și bănuim că nu este vorba despre nici un fel de conflict de interese, de nici un trafic de influență șamd – doar este de notorietate faptul că orice ministru are câte un prieten care mai trebuie să și trăiască, nu? Și nici nu vrem, Doamne ferește, să punem vreun semn de egalitate sau să insinuăm ceva cu privire la actualul control judiciar sub care este plasat actualul parlamentar pentru relații de criminalitate în grup organizat cu o parte din familia Primului Ministru Victor Ponta…

Dar insistăm să vedeți de ce a fost așa de bun softul pus la dispoziția Romatsa de către firma senatorului Sebastian Ghiță, încât pe victimele accidentului le-au găsit localnicii și nu autoritățile. De ce a fost în halul acela de funcțional acel soft încât identificarea locului accidentului s-a făcut prin focuri de armă și strigăte, nu prin GPS așa cum era normal în deceniul doi al secolului XXI!?

Nu atât pentru faptul că pentru trei dintre cele șapte victime a fost prea târziu, Dumnezeu să le ierte și să le odihnească, cât pentru faptul că ar cam trebui să aflăm și noi pe ce anume s-au cheltuit banii smulși și din buzunarele noastre. Sperăm că nu numai pentru a se plăti excursiile de agrement și relaxare ale lui Ghiță cu Ponta în Dubai.

Chiar că am vrea să avem de ce să vă mulțumim.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Rotițe utile în mașini de vot care funcționează la comandă

Șefii clanurilor mafiote nu acceptau pe nimeni curat în „famiglia” lor.  Totuși câte un copil era trimis la școală, departe de „afacerile” familiei, și nici soțiile sau fiicele nu știau prea multe despre activitatea infracțională a clanului. Ei erau personajele curate, neimplicate în faptele criminale ale tatălui, fraților și locotenenților lor.

Așa-zișii „baroni locali”, exponenții clanurilor mafiote din România, nu și-au protejat nici măcar copiii sau soțiile de activitățile ilegale. Dacă e să ne uităm la noi în ogradă, observăm că ginerele lui Mircea Moloț se află alături de el în boxa acuzaților, fiica acestuia apare în dosarele procurorilor ca beneficiară a unor sume de bani plătite ilegal  de tatăl său, în calitate de președinte al Consiliului Județean, către firma pe care o administra. Nici primarul municipiului Deva nu s-a dovedit mai puțin generos cu soția, plătind sume uriașe de bani către televiziunea pe care aceasta a administrat-o. Deocamdată procurorii nu au ajuns să verifice afacerile, prin interpuși, ale Primăriei Deva cu firma administrată de soția ordonatorului principal de credite, dar este o chestiune de timp până vor fi luate la puricat și acestea.

Și la nivel național, aproape fiecare mare corupt din zona politică este însoțit la audieri sau în arestul Poliției de câte un membru al familiei, fiu, fiică, ginere sau soție. Dorin Cocoș a tras după el în procesele penale pe fiul său și pe fosta soție. Hrebenciuc cu copilul au împărțit aceeași celulă. Primarul municipiului Pitești, Tudor Pendiuc, și fiica acestuia, Ema, au fost reținuți la pachet. Și lista este deschisă! Mafioții infiltrați în clasa politică erau atât de siguri pe imunitatea lor în fața legii și pe faptul că în România justiția le este subordonată, încât nu au avut nici măcar o emoție în a-și implica persoanele dragi din familie în afaceri necurate.

Pe de altă parte, încă o caracteristică principală a majorității mafioților români este paranoia, manifestată prin neîncredere în persoanele din jurul lor. Tocmai de aceea „moștenirea” lăsată în zona administrației publice după arestările spectaculoase din ultima vreme este una dezastruoasă. Consiliile locale sau județene sunt pline de oameni fără nicio competență, fără personalitate, rotițe utile în mașini de vot care funcționau la comanda baronului local, adică a șefului clanului mafiot. Odată ce stăpânul mașinii de vot a dispărut în duba justiției, forurile decizionale au rămas ancrasate și dezorientate. La fel și organele de conducere ale partidelor conduse de șefii mafioți. Majoritatea organizațiilor județene, conduse de câte un baron local, indiferent de culoarea politică, funcționau ca celule mafiote. Acum sunt doar o adunătură de personaje dezorientate, fără stăpân, care nu știu de cine să mai asculte. Angajații instituțiilor conduse de foștii baroni sunt și ei vulnerabili în fața legii, pentru că aproape toți au fost puși în situația de a comite ilegalități după principiul: „semnezi sau îți cauți de lucru!” Oamenii au semnat, încredințați de inviolabilitatea în fața legii a baronului local. Mulți dintre aceștia visează acum urât și dorm cu valizele făcute lângă pat, pentru că nu știu când ajung anchetatorii la ei.

Fără îndoială, „baronizarea” României a fost un rău cel puțin la fel de mare ca regimul comunist. Baronii au distrus statul în esența lui. Au violat toate legile, de la cele ale bunului simț până la cele juridice, au răsturnat toate reperele normalității, scările de valori. Baronii au subordonat interesul național intereselor lor de clan, lăsând și slugilor credincioase câte un oscior cu care să-i țină loiali. Baronii au confiscat toate privilegiile și luptă încă disperați să le păstreze. Singurul mijloc eficient pentru înlăturarea răului făcut de baroni ar fi tocmai o revoltă a oamenilor din sistemul creat de ei. A acelor oameni care conștientizează că epoca mafioților din politică a apus. Dacă au mai rămas asemenea oameni în clasa politică!?  (Ștefan Ciocan)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

În zona aia interzisă, rezervată numai bărbaților sau serviciilor secrete, nu au ce căuta blondele

de Ștefan Ciocan

Parlamentarii au muncit ca niciodată. Membrii Comisiei Juridice au lăsat  „Arhimandritului toată grija schitului” și în sfântă zi de duminică s-au prezentat la lucru. Nici unul dintre ei nu a tremurat de frica pedepsei divine.

Luni, plenul generos întrunit al Camerei Deputaților a stat până noaptea târziu să-i dea votul final sau lovitura finală Elenei Udrea. Nu am văzut atâta ură adunată la un loc de pe vremea în care puhoaie de români se revărsau pe străzi strigând împotriva lui Ceaușescu. Și atunci ca și acuma subiectul urii era fără apărare, iar oamenii scoși să se manifeste erau manipulați de cine știe ce servicii secrete.

Povestea Elenei Udrea este cusută cu ață albă. Privind execuția publică la care a fost supusă, mi-am amintit scena tinerei văduve din filmul „Zorba Grecul”. O tânără frumoasă, văduvă este agresată de comunitate pentru simplul motiv că era fără apărare. În lipsa unui bărbat puternic lângă ea, tânăra femeie era  invidiată de muierile satului și dorită de bărbații care nu puteau să-și înece frustrarea de a nu o avea altfel decât prin violență.

Elena Udrea este fără îndoială „văduva” politicii românești. Fostul ei soț (sponsor) este după gratii. Fostul ei partener (politic) tocmai a anunțat că se simte bine alături de familie. Elena Udrea a rămas singură. Dacă se gândește bine, nici măcar nu are cu-i  să-i mai arate nasul. În schimb toată lumea îi arată ei obrazul. Elena Udrea plătește acum aroganța de a fi crezut că o femeie frumoasă, tânără, deșteaptă, poate să facă o carieră politică în România, poate să acceadă în zona puterii supreme, fără să fie la un moment dat pedepsită. În zona aia interzisă,  rezervată numai bărbaților sau serviciilor secrete, nu au ce căuta blondele. Udrea s-a prins prea târziu că în spatele ei nu mai este nimeni și că ușile odată închise o vor ține captivă într-o lume în care s-a băgat singură.

Și totuși, fără să o cred pe Elena Udrea o sfântă, am sentimentul că în cazul ei sunt multe lucruri legate cu ață albă. Graba cu care procurorii au pus-o sub contriol judiciar, în condițiile în care nu era încă pusă în mișcare urmărirea penală împotriva ei, demonstrează o anumită presiune pe oamenii legii, care în ultima vreme s-au manifestat eficient și profesionist. În mod normal până la încuviințarea urmăririi penale de către Camera Deputaților procurorii nu puteau să-i impună o măsură preventivă. Și totuși au făcut-o cu singurul scop de a-i închide gura. Și totuși Elena Udrea a vorbit despre lucruri extrem de grave. A vorbit despre conducerea SRI, cu care din spusele ei se afla în relații destul de apropiate. Chiar mai apropiate decât ar fi normal pentru un simplu parlamentar – cum era ea în ultima vreme.

Este clar că Udrea a împrăștiat multă cerneală în jurul ei, ca o sepie blondă și speriată. Dar acuzațiile aduse șefului unui serviciu secret au fost tratate cu prea multă nepăsare atât de presă, cât și de Comisia parlamentară întrunită special să verifice adevărul spuselor Elenei Udrea. Concluziile Comisiei de control a SRI au fost la fel de devastatoare pentru fosta protejată a lui Traian Băsescu, ca și votul plenului pentru arestarea ei. Practic concluziile comisiei SRI au infirmat toate acuzațiile făcute de Udrea, făcând din ea un fel de nebun care predică în pustiu disperarea de a fi arestată.

Și dacă Elena Udrea a avut dreptate?!

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Dizolvați, că și vremea dizolvării trece

dizolvare partideIa să răsfoim noi Legea partidelor politice (14/2003) și să ne aplecăm înțelegerea asupra Art. 46 (1) unde legiutorul a prevăzut faptul că: “Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia.

Hopa!

Mai este necesar să facem o listă cu membri de vază ai partidelor parlamentare din România care au primit condamnări la închisoare cu executare și deja le execută? Sau cu cei care au deja o condamnare cu executare dată în primă instanță și care acum fac gălăgie pe la televiziuni, îndemnând la destabilizarea instituțiilor statului de drept, în așteptarea condamnărilor definitive? Nu-i mai pomenim pe cei care acum sunt în faza de urmărire penală su prin tubulatură în așteptarea judecății – ei sunt inocenți până nu se pronunțî un judecător cu privire la inocența lor.

Dar cred că este cazul să ne reamintim discuția dintre fostul ministru de Interne al fostei USL Ioan Rus și Victor Paul Dobre de la tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012. Cea dată în cinstea primei încarcerări a lui Adrian Năstase. Atunci Ioan Rus i-a spus lui Victor Paul Dobre, pe 4 august, într-o discuție despre listele electorale, că el a anunțat că nu semnează “niciun singur om în plus sau în minus”, pe motiv că “eu chiar nu vreau să-mi petrec bătrânețile în pușcărie!”. De altfel Victor Paul Dobre a dat diagnosticul a ceea ce era Uniunea Social Democrată în momentul în care îi spunea unui anume “Vlad” că “Vela, ăla de la Prahova și Fenechiu m-au făcut zob” și că se pregătește “o nebunie întreagă”. Acel “Vlad” l-a întrebat dacă nu ar fi mai bine “să fugă din acest grup infracțional organizat”?

Ei bine, această afirmație, coroborată cu sentințele de închisoare cu executare primite de către membri marcanți ai “grupurilor infracționale organizate” care au cam devenit partidele (unele definitive, altele în curs de definitivare în diverse instanțe), coroborate cu toate scandalurile prin care au fost epurați unii din “mult prea cinstitele guverne” Ponta (nu mai puțin de 14 miniștri sau tentative de miniștri pe parcursul într-un singur an), cu prevederea Art. 46 (1) b) “când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice”, este clar că a venit vremea să cerem ca litera și spiritul legiii să fie respectate. Și, fie aceste partide se curăță de infractori, fie cerem justiției să le dizolve.

Ne gândim, în umilința noastră de alegători și contributori la bugetele statului că, liderii acestor partide și sponsorii lor din umbră, în loc să tot încerce să-și forțeze propriii parlamentari să voteze diverse amnistii și grațieri, să stea să coacă în miez de noapte diverse ocolișuri ale legii, mai bine ar face să se preocupe de reintrarea partidelor lor pe făgașul legal al scopului pentru care aceste partide au fost create. Aceasta este adevărata liniște de care are nevoie România: respectarea legilor de sus până jos.

(Scris pentru Academia Cațavencu)

Posted in Țara bizonului liniștit | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii